Nu pierd prilejul, și de Unirea Mică, și de Unirea Mare, să mă opun celor cu pohtă mare de a batjocori. Antiuniunioniștii nu contenesc să considere decăzute (din drepturi, minte și suflet; cât pe ce și din DEX) cuvinte ca unire, unitate, patriotism, națiune. O duducă de la Digi 24 ne spune răspicat să ne ferim ca de dracu să fim naționaliști. Și tot la Digi 24, un invitat politic își arată ignoranța: „Să arátem…”. Ce anume să arătăm n-am fost curioasă să aflu.
Corect politic este să fim toleranți după lovitura de bocanc austriac; nu cumva să ne îndârjească umilința asta și să ne unim pentru a riposta pe măsură, în numele interesului național. Doar pierdem lunar 200 milioane de euro, iar în 11 ani de refuz al zonei Schengen, am pierdut 30 de miliarde. E suficient regretul UE că Austria și Olanda ne-au strigat încă nu, încă nu, încă nu? Și-mi aduc aminte că Brâncoveanu a fost decapitat de turci, împreună cu copiii săi și cu sfetnicul Ianache Văcărescu, în fața consulilor europeni, invitați la spectacolul uciderii. Or fi regretat „momentul”, nu-i așa? Ursula von der Leyen a cerut nu sancționarea votului negativ al Austriei, ci sancționarea lupilor care i-au omorât poneiul: „populația europeană de lupi trebuie limitată”. A mai bifat un obiectiv globalist cu asta.Ce mai urmează? Cât despre români, ei să se mulțumească cu pâine goală. Le-o dăm gata făcută și congelată. Nu o vor așa, să mănânce paie, ca măgarul lui Buridan. Sau gândaci. Se zice că numai gândacii de stejar o duc bine la noi. Și nici ei, că stejari nu prea mai avem. Aurul verde e la austrieci, dar am primit, la schimb, Red Bull. Cât despre cozonacul de Crăciun, pensionarii l-au cumpărat în rate. A fost noapte și a fost frig pentru seniori!
Să rămânem nepăsători și iresponsabili, altfel… Un ghiocel de analist susținea (cu ridicolul nu-i de glumit, domnule Cristian Pârvulescu!) că, de fapt, votul negativ al Austriei și Olandei ar fi un succes, pentru că am fi ajuns cel mai aproape de Schengen, după 11 ani de respingere, în care timp guvernanții nu și-au făcut datoria. Am intrat în 2007 în Europa ? Dar nu eram acolo? Nu suntem decât pro-europeni, nu și europeni? Ba suntem cât se poate de europeni, dar și cei mai toleranți. L-am hrănit cu sarmale pe Guido Reil, insul care a comparat România cu „Vestul Sălbatic”. Austria ne-a ridiculizat ca „mâncători de lebede”, într-o lungă campanie mincinoasă. Dar când nu ne-a privit aroganta Austrie cu dispreț? Când ne-au considerat austro-ungarii egali cu ei?
Sper să nu fie adevărat că ministrul Bode ar fi zis (după „Hotnews”): „Vom accepta orice compromis”. S-ar fi compromis total cu spusa asta. Cât despre compromisurile guvernanților, aceeași mizerie:le-au făcut cu vârf și îndesat și am pierdut lemn, petrol, aur, bani-bani-bani. Au semnat tratatul cu Ucraina, implicit pentru ruperea de nordul Bucovinei, de Herța, de Buceag; au înstrăinat subsolul și solul; au acceptat privatizări dubioase, retrocedări și mai dubioase. „Veniți ungurenii mei!”, chema la vot Mihai Răzvan Ungureanu, premierul de 78 de zile, cel care a renunțat la moștenirea Gojdu ca să nu-i supere pe maghiarii lui.
„Vom muri și vom fi liberi”, au decis eroii acelui decembrie ’89. Au murit ca noi să fim liberi să mâncăm șnițel de post?
Sigur că omul cu „șparanghelul” a manifestat destulă ipocrizie și demagogie, promițând, promițând… Ce? Nimic. Dar sunt și oameni verticali, ca Sorin Lavric, care știu ce avem de făcut și-i repet îndemnul: „Haideți să fim efigii, nu marionete, stat suveran, nu vasal”. Self-elita are o antipatie maladivă față de statul suveran, se știe. Ce suveranitate? E vocabulă caducă. Muribund e și statul național, cu hărțile lui mari, îngălbenite și fărâmițate. Să fim patrioți europeni sau ucraineni, da; patrioți români, nu. Sintagma sentiment civic a luat locul celeilalte: sentiment național. Analiști (ca doamna Mungiu) neagă fără fereală acest sentiment. Știu, e… profilactic să nu îți dorești stat unitar și național. Dacă vrei să vezi fragilă identitatea noastră, așa o vezi și ai de câștigat.
O etnoloagă cu nume de pește e iritată de dorința mea de a fi suverani, la noi în țară. Să nu știe, oare, că în 9 noiembrie 2022, C.C.R. a cedat suveranitatea ? Constituția pare să nu mai conteze în „România lucrului bine făcut”. Cât despre țăranul român, obiectul cercetărilor sale, nici la Muzeul Țăranului Român nu mai are loc: acolo se face propagandă L.G.B.T.Q+, prin filme „artistice”. Confuzia de gen duce la depopulare? Și ce? Suntem prea mulți. Soluția e la agresivii activiști transgenderi. Cambridge Dictionary le-a făcut pe plac: au corijat definiția vocabulei femeie (mulțumesc pentru știre, Marian Ilie!).
De 30 de ani încoace sunt batjocorite, cum spuneam, momentele astrale ale Unirii. „Unirea națiunea a făcut-o”? S-o creadă Kogălniceanu. Nouă trebuie să nu ne pese de unitatea noastră, ci de unitatea europeană. Nu de unirea noastră ,ci de unirea europeană. Ce propune Bruxelles-ul ,Comisia Europeană se execută, nu se discută, altfel nu mai ajungem în Happytalism, cum visează Macron, chiriași fericiți ai planetei. Stat național și democrație, asta nu , nu se poate. Autodeterminare națională? Nu, nu se poate. Libertate individuală? Ba „utilitate individuală”. „Binele general” înseamnă să luăm decizii „transumane”, ca să putem ajunge la inteligență artificială și la roboți humanoizi, care să muncească în locul nostru. Eu, una, aș prefera să fiu cu mintea acasă, și la propriu, și la figurat. N-am uitat că s-a făcut pușcărie pentru Hora Unirii, ba chiar s-a murit martiric după gratii.
Paradoxurile globalizării? Destule.Ca să intrăm în N.A.T.O., am redus armata; ca să intrăm în UE, am desființat mamuții industriali „ceaușiști”. Vă amintiți de combinatele unde porcii rodeau,de foame, gratiile de fier? Acum li s-a pus gând rău văcuțelor: să ne decarbonizăm și să mâncăm noi iarba verde de acasă, nu ele. Coane Daea, lasă cormoranii, fă ceva pentru laptele românilor! De fabrici de medicamente nu mai avem nevoie: ne dă U.E. Arme fabricate de noi? Ne dă N.A.T.O. armament (dacă mai devenim și arenă de luptă, ne-am scos). Și nu ni s-a dat jelly bon? N-am primit flori fără miros de floare, din Olanda? Ba nu, mă corectez: crini cu miros de mucegai. Oare ce ne pregătește Suedia? Un alt „încă nu”?
Acad. Gheorghe Păun ne vede ca „ noii incași”: „grâul nostru e și al vostru, gazul nostru e și al vostru.” Ca răspuns: „Na-vă vaccinuri și măști.” Nu ne-a dat Ursula vaccin (dar nu pe gratis) să ne ajungă? (Întrebați-l pe Cîțu cum a fost „treaba” – n.r.).
Și-n timp ce lumea se dezmeticește, sătulă de suprastat european, mai ales de când Austria fraternelă nu ne vrea în Schengen, constată că iarăși n-avem aceleași drepturi, la fel ca-n comunism. Și tot ca atunci, trebuie unanimitate la vot. De ce musai unanimitate? Am stat la cozi? Uite că stăm la coada Europei. Ce a fost va fi. Istoria are xerox-ul ei și uzează de copy-paste.
Guvernanții, cu mâinile mai bine spălate decât ale lui Pillat din Pont, nu reacționează cum ar trebui, deși Mayer Rothshild a spus-o clar: „Nu îmi pasă cine face legile unei țări cât timp îi controlez banii”. Ex-premierul Năstase a spus-o și mai clar: „Cine deține Petrom-ul deține economia”. „Vrem Petrom înapoi!”, urlă strada. „Vrem resursele înapoi, cu parandărăt cu tot! Ne-ați prostit destul, ajunge! Plecați!”. Și luați ca bonus statuia grofului Bruckentahl, care i-a tras pe roată (cea mai cumplită tortură) pe Horea și pe Cloșca.
V-au trebuit peste treijd de ani să vă prindeți că ăștia ne jefuiesc? De ce le-ați dat și tot dat? Austriecii dețin 51% din Petrom. Au profit pe 6 luni mai mare decât prețul de achiziție, dar Johannis nu vrea boicotul statului austriac. Cum pronunță preș.: „Nu boicotăm Au-stria”, cu accent pe primul „a”. Atunci „Romănia” (tot cum pronunță el) să întoarcă și celălalt obraz. Iar Austria să ne sfideze, continuând cu tâlhăria, cu jaful, cu livrările uriașe de lemn neprelucrat. Cancelarul cu idei puține și fixe, Karl Nehammer, ne râde-n nas: O.M.V. are pachetul majoritar.
După ce zile-n șir a stat pe scaunul tăcerii de la Masa tăcerii (unde culmea – s-a și pozat), Iohannis iese pe sticlă să ne spună că nu vrea să reclame votul negativ din J.A.I. la Curtea de Justiție a UE, că nu-l va ataca. De ce nu? Ca să nu-i supere pe prietenii din Viena, mai ales pe cei de la „Schweighofer” care ne rad pădurile. Facem frig ca să stea austriecii la căldură, ba chiar se moare de frig în România. Zice presa că „Reiffeisen Bank” i-a închiriat lui Johannis vila ceea, obținută cam incorect și-i are banii în grijă. Și lui, și doamnei Gorghiu, și gheneralului Ciucă. De ce nu C.E.C.-ul, bancă (încă – n.r.) românească?
Președintele, ca președinte, a avut sforile-n mâini, dar ne-a tras pe sfoară. Ghinion. Ce dacă milioane de români se revoltă și cer să-i oprim pe austrieci să ne păgubească? Statul cel „eșuat” a oferit unei companii austriece 308 milioane de lei pentru un contract. Cel mai mare preț, dar Austria tot nu ne-a vrut în Schengen. Iar președintele nost ne amăgește că n-a fost vot contra „Romăniei”, ci contra migrației, că n-a fost respingere. Dar ce a fost? „O sin-co-pă”. Atâta tot.
Sigur că politrucii, ca să nu le spun cozi de topor, îi țin partea lui Johannis. Un bărbat cu barbă rară, pe România TV, susține să nu mergem pe linia boicotului, că-i nedelicat. Domnul Mario De Mezzo cere să facem totul legal. Ei pot face totul ilegal. A, nu, să nu luăm măsuri , să așteptăm ca Nehammer să fie sancționat prin votul austriac.Iar președintele ne zâmbește optimistic de pe micul ecran:„Vom rezolvat (sic) problema mâine.”Cum?„Ne întâlnim la primăvară!” Când e posibil să pierdem iarăși Schengenul și să primim iarăși „Încă nu”.Cum de am ajuns în halul ăsta, să nu putem riposta?Deșteaptă-te, Johannis!
Deșteaptă-te, Aurescu! Deșteaptă-te, Hellvig!Deșteaptă-te, Hurezeanu!Meditați-vă la materia istorie. Măcar puțin de tot, la sentimentul demnității. Dar se pare că nu ajungi diplomat dacă nu te dovedești „om de apă”, fără șira spinării.
O fi obișnuită Austria să-i arunce pe români în sărăcie, dar nu mai suntem de multișor iobagii ei.Câte generații de români au fost exploatate de Austria, în Transilvania și în Bucovina? Cam 11, spune istoria neschimonosită, adevărată. Au fost 50 de ani de teroare, din 1867 până în 1918. După ce Împăratul, drăguțul, a impus anexarea Transilvaniei la Ungaria, au urmat maghiarizarea, interzicerea limbii române, impunerea religiei ungurești și a numelor ungurești…L-am întrebat pe etnologul Ișfanoni de ce se cheamă Rusalin, nume rar. Mi-a răspuns că părinții căutau nume care să nu poată fi traduse în maghiară.
Și cum românii au fost „soldați ideali”pentru prima linie în războaiele Imperiului austriac și austro-ungar (așa cum scrie cineastul Sorin Ilieșiu într-o scrisoare deschisă, pe care sunt sigură că „andrisanții” o închid necitită), pe cale de consecință au căpătat experiență. În 1918, armata română a restabilit ordinea în Viena, cât pe ce să se aleagă cu regim bolșevic, a ocupat Budapesta, l-a dat jos, în martie, pe leninianul Bela Kun. O fi știind Nehammer toate astea? Ne, niet! Și mă opresc aici, ca să nu mai ajung la diktatul de la Viena, din 30 august 1940.Tare-i mai place Austriei să ne tragă pe roată!
E rândul nostru să restabilim ordinea. Schengen ori deloc. Nu suntem europeni second-hand. Există demnitate fără suveranitate? Uite că nu.
de Magda Ursache
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum sprijinul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
