Pe măsură ce războiul din Ucraina continuă, nu există nicio îndoială că costul uman pentru Ucraina a fost enorm, inclusiv ceea ce înseamnă probabil peste 100.000 de soldați care au murit în operațiunile de luptă. Cu toate acestea, un singur om a prezis o mare parte din ceea ce s-a întâmplat în bătălia din Europa de Est: George Soros.
Oligarhul financiar miliardar, prezentat adesea ca un umanist, a promovat o strategie geopolitică dură în articolul său din 1993 „Toward a New World Order: The Future of NATO”. În acest articol, el a explicat modul în care est-europenii ar putea fi folosiți ca „forță de muncă” în conflictele viitoare pentru a reduce numărul de morți în țările occidentale, despre care Soros a spus că Occidentul nu ar tolera din punct de vedere politic, spre deosebire de Europa de Est.
„Statele Unite nu ar fi chemate să acționeze ca polițist al lumii. Atunci când ar acționa, ar face-o împreună cu alții. În plus, combinarea forței de muncă din Europa de Est cu capacitățile tehnice ale NATO ar spori considerabil potențialul militar al Parteneriatului, deoarece ar reduce riscul de bodybag-uri pentru țările NATO, care reprezintă principala constrângere în ceea ce privește disponibilitatea lor de a acționa. Este o alternativă viabilă la dezordinea globală care se apropie”, scrie Soros în articol. Soros recunoaște că țările NATO nu au niciun apetit pentru „saci de cadavre”, dar declarația sa indică implicit că est-europenii pot îndeplini acest rol.
Ceea ce a descris Soros pare să se desfășoare exact așa cum a prezis în ceea ce privește războiul din Ucraina. Înarmați cu arme NATO de înaltă clasă, soldații ucraineni se opun în mod activ Rusiei, de care Soros se temea deja că va deveni o națiune naționalistă care se va opune ordinii mondiale pe care o promova în 1993. Țările occidentale puternice au armele, iar Ucraina are forța de muncă. Faptul că Soros a văzut deja potențialul a ceea ce această simbioză ar putea produce pe câmpul de luptă cu zeci de ani înainte îi va întări probabil reputația de gânditor strategic calculat – și poate nemilos -.
Așa cum a prezis Soros, societatea ucraineană pare să tolereze numărul mare de morți în actualul său conflict cu Rusia. În timpul Războiului din Vietnam, Statele Unite au pierdut 58.220 de oameni în decurs de aproximativ 10 ani, dar războiul a fost puternic contestat de publicul american. În ciuda unui număr mult mai mare de morți într-o perioadă mult mai scurtă de timp, societatea ucraineană nu a văzut prea multe proteste.
Lipsa protestelor din Ucraina poate fi ajutată și de faptul că Ucraina a pus în așteptare cea mai mare parte a societății civile, a interzis partidele de opoziție și mass-media și chiar a scos în afara legii Biserica Ortodoxă Rusă. Un alt factor cheie în viziunea societății asupra conflictului este faptul că războiul se desfășoară pe teritoriul ucrainean, ceea ce reprezintă un factor foarte motivant pentru soldații ucraineni.
Toate aceste trupuri ucrainene au avut, desigur, un cost ridicat pentru Rusia, ale cărei cimitire se umplu la fel de repede, dacă nu chiar mai repede. Cifrele exacte ale victimelor de ambele părți sunt neoficiale și probabil inexacte, dar războiul costă scump ambele națiuni în termeni de vieți omenești.
În același articol, Soros face apel la o „nouă ordine mondială”. Acest termen este deseori ironizat de către mass-media instituțională ca fiind o teorie a conspirației, dar Soros îl folosește în mod deschis. Mai mult, în articol, noua ordine mondială pe care o solicită este remarcabil de globalistă și centralizată. Cu alte cuvinte, este exact genul de nouă ordine mondială împotriva căreia criticii săi, cum ar fi premierul ungar Viktor Orbán, avertizează de peste un deceniu.
„Prin urmare, singura bază de acțiune este securitatea colectivă. Și aici se află problema. Prăbușirea imperiului sovietic a creat o problemă de securitate colectivă de cea mai mare gravitate. Fără o nouă ordine mondială, va exista dezordine, asta este clar. Dar cine va fi polițistul lumii? Aceasta este întrebarea la care trebuie să se răspundă”, scrie Soros.
În articolul său, Soros prezintă o serie de teorii ale sale, referindu-se la societățile deschise și închise și la „teoria schimbării revoluționare”, pe care spune că a aplicat-o și pe piețele financiare. Miliardarul descrie modul în care dizolvarea Uniunii Sovietice a prezentat noi provocări de securitate globală, dar și oportunități.
Misiunea inițială a fost de a apăra lumea liberă împotriva imperiului sovietic. Această misiune este depășită, dar prăbușirea imperiului sovietic a lăsat un vid de securitate care ar putea deveni o „gaură neagră”. Această situație prezintă un tip de amenințare diferit de cel al imperiului sovietic. Nu există o amenințare directă dinspre regiune la adresa țărilor NATO; pericolul este în interiorul regiunii și se referă atât la condițiile din interiorul statelor, cât și la relațiile dintre state. Prin urmare, dacă NATO are vreo misiune, aceasta este aceea de a proiecta putere și influență în regiune, iar această misiune este cel mai bine definită în termeni de societăți deschise și închise.
Societățile închise, bazate pe principii naționaliste, reprezintă o amenințare la adresa securității, deoarece au nevoie de un inamic, fie el extern sau intern. Dar amenințarea este de un caracter foarte diferit de cel pentru care a fost conceput NATO și este nevoie de o abordare foarte diferită pentru a combate această amenințare. Aceasta implică construirea unor state democratice și a unor societăți deschise și integrarea lor într-o structură care exclude anumite tipuri de comportament.
Soros mai scrie în articolul său că NATO se grăbește să acorde calitatea de membru țărilor din Europa Centrală și de Est înainte ca „Rusia să-și revină”. Soros pare să considere că NATO transgresează în mod activ Rusia într-o perioadă în care țara era încă în haos după căderea comunismului.
„Țările din Europa Centrală cer cu insistență aderarea deplină la NATO cât mai curând posibil, de preferință înainte ca Rusia să-și revină. Rusia se opune, nu pentru că ar avea planuri asupra fostului său imperiu, ci pentru că nu vede niciun avantaj în a accepta acest lucru. Mândria sa națională a fost rănită și s-a săturat să facă concesii fără beneficii corespunzătoare”, scrie Soros.
Activistul miliardar face și o serie de alte propuneri în document, printre care oferirea calității de membru NATO Japoniei, scopul său fiind crearea unei „noi ordini mondiale”.
„Japoniei ar trebui să i se ceară să adere la NATO. Atunci am avea începuturile unei arhitecturi pentru o nouă ordine mondială. Aceasta se bazează pe Statele Unite ca superputere rămasă și pe societatea deschisă ca principiu de organizare. Ea constă într-o serie de alianțe, dintre care cea mai importantă este NATO și, prin NATO, Parteneriatul pentru Pace care înconjoară emisfera nordică”, scrie el.
