X

Pr. prof. dr. Mihai Valică: Omul între Chipul lui Dumnezeu și cip-ul biometric

Vă invităm să ne urmăriți pe o altă pagină de Facebook, căci cea veche este inutilă fiind obturată de algoritmii lui Zuckerberg. Noua pagină poate fi accesată AICI.

Dragi cititori, întrucât am ajuns să trăim vremurile în care mult anunțatele buletine cu cip biometric au fost lansate în România, deși se anunțau acum mai bine de 10 ani, vom relua o serie de articole cu o mare autoritate duhovnicească și teologică pe acest subiect. Sunt persoane mai tinere care nu au avut prilejul să afle care sunt implicațiile acceptării unor astfel de documente, tocmai de aceea le punem la dispoziție și fiecare își va exprima libertatea, în cunoștință de cauză, să decidă pentru propria persoană.

Începem cu un studiu al părintelui Mihai Valică, profesor și doctor în teologie, care încă din 2009 a susținut teologic, demersul profetic al Marelui Duhovnic, Sf. Părinte Justin Pârvu, care din descoperire dumnezeiască a tras semnalul de alarmă cu privire la pericolul acceptării documentelor cu cip.

Pr. prof. dr. Mihai Valică: Omul intre imago Dei si cip-ul biometric

Introducerea cip-urilor biometrice in pasaport si in alte documente personale este, fara indoiala, un scandal. In toate aceste cazuri, neacceptarea cip-urilor biometrice nu trebuie privita ca o reactie pe fondul unui fanatism religios, asa cum incearca unii din mass-media sa sugereze, ci, mai intâi de toate, ca „o reactie de aparare impotriva unei inregimentari fortate intr-un sistem de supra-veghere suspect[1].

Lasând la o parte orice panica si tulburare, care nu fac cinste crestinilor, experimentele pe care guvernarile României de dupa 1989 le aplica in serie[2] ar trebui sa ne puna pe gânduri si sa ne intrebam daca cei ce ne conduc ne reprezinta interesele, daca ne mai trateaza ca pe cetateni si persoane umane, ori doar ca pe o simpla marfa, pe care se poate pune o eticheta sau niste cip-uri si livra oricui.

Cred ca este timpul sa se supuna aceasta tema dezbaterii publice, ca o problema de etica cetateneasca sau de etica biometrica a tehnologiei moderne[3], asa cum s-ar cuveni unei tari democratice, in care se pare ca suntem doar figuranti.

Introducerea cip-urilor este neconstitutionala si antidemocratica, intrucât nu s-a realizat prin dezbatere publica nationala si incalca flagrant „drepturile omului” prevazute in Constitutia României[4] si in alte legi internationale[5].

In ciuda faptului ca UE recomanda 36 de luni ca timp acordat pentru dezbateri publice si apoi implementarea sistemului cip-ului biometric[6], guvernarea trecuta nu a tinut cont de acest lucru si, cu o graba suspecta si tacita, a trecut la executarea lui.

Privându-ne de libertatea noastra de opinie si optiune, executând orbeste si slugarnic toate recomandarile UE, ba chiar mai scurtând timpul de executie si prin faptul ca nu incearca sa le (re)negocieze si sa le nuanteze dupa specificul nostru national sau spiritual, statul român devine astfel doar un simplu angajat si functionar al Uniunii Europene.

In speranta ca aceasta problema va fi luata in discutie, voi vorbi pe scurt in cele ce urmeaza despre valoarea omului si destinul acestuia din punctul de vedere al antropologiei crestine ortodoxe. Mi-ar placea sa se tina seama, in eventualitatea unei dezbateri, si de acest aspect teologic.

In filosofia elena, la Platon, la stoici si mai târziu la neoplatonici[7], tema “Chipul lui Dumnezeu” (eikon – imago Dei) reprezinta un termen fundamental, iar in Vechiul Testament constituie insusi nucleul antropologiei. in Noul Testament termenul se imbogateste cu un continut hristologic, dând astfel noi dimensiuni antropologiei. Dupa Sfântul Apostol Pavel, Iisus Hristos „este chipul Dumnezeului celui nevazut”[8]. Omul nu este numai “limbajul lui Dumnezeu”[9], ci chiar imago Dei[10], deci „chipul si asemanarea Lui”. in literatura patristica imago Dei este axa in jurul careia se structureaza cosmologia, antropologia si insasi hristologia[11].

Tema imago Dei reprezinta temelia antropologiei ortodoxe[12]. Acest lucru face foarte greu de explicat – si cu atât mai greu de inteles – natura „chipului lui Dumnezeu”, adica omul. Conform Revelatiei divine, el este creat din trup si suflet. Trupul este din materia comuna Cosmosului, iar natura sufletului are o inrudire speciala cu Dumnezeu. „Omul este inrudit cu Dumnezeu”[13], spune Sfântul Grigorie de Nyssa. El explica de ce natura omului se sustrage consideratiei teoretice – atheoretos –, adica nu poate fi cuprinsa intr-o formulare definitiva, sau o definitie clara a „chipului”. El argumenteaza ca „din moment ce Dumnezeu este necuprins, este cu neputinta ca «chipul» Lui din om sa nu fie si el de necuprins”[14]. Din acest motiv, tot el spune, este mai usor sa cunosti cerul decât pe tine insuti. Omul ramâne un mister si devine preotul intregului cosmos : „in calitate de pamânt, sunt legat de viata de jos, dar fiind si o particica dumnezeiasca, eu port in mine dorinta vietii viitoare”[15]. Deci chiar prin actul creatiei omul poate participa la Existenta divina, este „neamul lui Dumnezeu”[16], si din acest motiv „chipul” anticipeaza indumnezeirea[17].

Termenul de imago Dei este imbogatit de Sfintii Parinti ai Bisericii prin diverse pareri teologice. Sfântul Ioan Damaschin scrie: ”in câte moduri se spune expresia «dupa chip»? Dupa faptul ca omul are ratiune, intelect si libertate; dupa faptul ca mintea omului naste cuvânt si emite duh; dupa calitatea de stapân a omului….”[18]. Sfântul Epifanie al Ciprului crede ca chipul lui Dumnezeu in om este in toata fiinta umana si „unde anume este sau unde se implineste chipul lui Dumnezeu in om este cunoscut numai de Dumnezeu insusi, Cel Care a dat prin har omului existenta Sa dupa chip”[19]. Sfântul Macarie Egipteanul considera ca chipul lui Dumnezeu ar fi liberul arbitru, sau comuniunea cu Dumnezeu[20]. Sfântul Maxim Marturisitorul vorbeste despre o „reciprocitate intre Dumnezeu si om”. Ontologic, aceasta reciprocitate se refera la relatia Arhetip si imaginea Sa, care trebuie sa devina evidenta la nivel existential, printr-o dubla miscare: miscarea lui Dumnezeu spre om, prin intrupare, si miscarea omului spre Dumnezeu pentru indumnezeire (theosis).
Asemanarea omului cu Dumnezeu „priveste nivelul existential”[21], deci nu ontologic: devenim astfel dumnezei prin har, luând parte la viata Dumnezeirii, indumnezeindu-ne prin participare la viata divina. „in sensul indumnezeirii, asemanarea aceasta contine desigur un aspect supranatural, insa acesta e mai mult preconditionat decât un efect”[22].

Chipul omului redus de la sacru la profan

Daca se respinge din motive de bioetica clonarea biologica, de ce nu s-ar respinge din aceleasi considerente si „clonarea electronica biometrica”, având ca motivatie teologica invatatura Bisericii Ortodoxe despre antropologie.
„Prin harul lui Hristos, prin dragostea lui Dumnezeu Tatal si prin impartasirea Sfântului Duh”[23], omul reuneste, in ipostasul sau creat, divinul si umanul, dupa chipul lui Hristos, adica „chipul Celui ceresc”[24], ajunge „la masura vârstei plinatatii lui Hristos”[25] si astfel devine dumnezeu prin har. in acest sens spune Sfântul Vasile cel Mare ca „omul este o faptura care a primit porunca sa devina dumnezeu”[26], adica „chip al Chipului” – eikon Eikonos.
Deci omul are un destin hristologic, intrucât isi are originea (αρχιν) in Hristos, Care este chipul, icoana lui Dumnezeu. Omul real „s-a nascut atunci când Hristos a intrat in viata si S-a nascut”[27], iar ziua nasterii lui Hristos „este zi de nastere a umanitatii”[28]. Deci omul prin Hristos este alcatuit teologic, iar chipul sau are o valoare teologica, hristica, si nu il putem amaneta sau imprumuta, ori permite sa fie folosit fara voia si libertatea lui.
Valoarea ontologica a omului nu consta sau nu se afla in el insusi, inteles in mod autonom, cum sustin teoriile materialiste, in suflet, minte, intelect, sau exclusiv in persoana omului, cum sustin sistemele filozofice contemporane, ci in Arhetipul lui. Omul este inteles astfel de Parintii Bisericii “in mod ontologic numai ca fiinta teologica. Ontologia lui este iconica[29].
A permite ca chipul nostru sa fie „clonat electronic”, inregimentat in cip-uri si apoi manipulat dupa bunul plac al cuiva, aceasta inseamna a „amaneta” ceea ce nu ne apartine si a reduce identitatea noastra iconica, care este unica, la un numar intr-o bucata de plastic.
Din punct de vedere moral, aceasta este o desacralizare, intrucât se petrece o coborâre a dimensiunii spirituale, respectiv a chipului iconic uman, intr-o folosinta strict materiala si terestra. Or, chipul nostru apartine Arhetipului divin, adica lui Dumnezeu.
Deci cip-urile biometrice, in acest context, contravin invataturii biblice si patristice despre antropologia crestina, intrucât reduc, circumscriu si marginesc chipul/icoana fiintei umane la o simpla tehnologie, la un suport electronic de emitatoare si implanturi.
Pr. Mihai VALICĂ

[1] Citat in https://savatie.wordpress.com/2009/01/15/scandalul-cip-urilor/
[2] Vezi vaccinarea cu Gardasil, „anexarea si livrarea” României la UE fara referendum, legea 298 din 2008, cip-urile biometrice etc.
[3] Vezi BITE (https://www.biteproject.org/) – Research and to launch public debate on bioethics of biometric technology; https://www.cssc.eu/media_coverage.php:
[4] Vezi art.26: Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si viata privata. Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri; art. 28: Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil. Vezi si art. 53 si 148.
[5] Art. 1 din Declaratia universala a drepturilor omului spune ca toate fiintele se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi. Art. 12. Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare in viata sa personala, in familia sa, in domiciliul lui sau in corespondenta sa, nici la atingeri aduse onoarei si reputatiei sale. Orice persoana are dreptul la protectia legii impotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.
[6] Vezi
https://ec.europa.eu/prelex/detail_dossier_real.cfm?CL=en&DosId=189152;
https://register.consilium.europa.eu/pdf/en/04/st06/st06406-re01.en04.pdf
https://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2004:385:0001:0006:EN:PDF
[7] Vezi H. Willms, Eikon. Eine begriffsgeschichtliche Untersuchung zum Platonismus. 1. Philo von Alexandria mit einer Einleitung über Platon und die Zwischenzeit, Münster, 1935; G. Kittel, Theologisches Wörterbuch zum Neuen Testament, 2, pp. 386-387; P. Aubin, „L´image de l´oevre de Platon“, in Recherches de science religieuse, 41 (1953), pp. 348-379. H. Merki, „Ebenbildichkeit”, in Reallexicon für Antike und Christentum, 4, 1959, pp. 459-479. Aceeasi idee o gasim la Sf. Macarie Egipteanul: “intre Dumnezeu si om exista cea mai mare inrudire”, Omilia XLV, in Scrieri (Omilii duhovnicesti ), trad. de Pr. Prof. Dr. Constantin Cornitescu, Bucuresti, 1992, p. 266.
[8] Coloseni 1, 15.
[9] Elie Wiesel, Chassidimus – ein Fest für das Leben. Célebration hassidique, Seuil, Paris, 1972, p. 94.
[10] Facerea 1, 26-27.
[11] Vezi Vladimir Lossky, Essai sur la théologie mystique de l’ Église d’Orient, Paris, 1944, pp. 109-129.
[12] Antropologia crestina ortodoxa cuprinde si notiuni ca: homoiosissyngeneiacharishyothesiatheotis, care vin in completarea notiunii de imago Dei.
[13] Sfântul Grigorie de Nyssa, Oratio catehetica, 5, citat de Pr. Tache Sterea, Dumnezeu, Omul si Creatia in teologia ortodoxa si in preocuparile ecumenismului contemporan, Teza de doctorat, in Ortodoxia XLIX nr. 1-2, ianuarie-iunie, 1998, p. 65. Vezi si Pr. Dr. Vasile Raduca, Antropologia Sfântului Grigorie de Nyssa, Editura Institutului Biblic si de Misiune al BOR, Bucuresti, 1996, pp.109-113.
[14] Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre alcatuirea omului 11, PG 44, 153D-156B, apud Panayotis Nellas, Omul – animal indumnezeit, Perspective pentru o antropologie ortodoxa, Editura Deisis, Sibiu, 2002, p. 60. Vezi si R. Leys, L’image de Dieu chez S. Grégoire de Nysse. Esquisse d’une doctrine, Bruxelles-Paris, 1951, pp. 77-78.
[15] Paul Evdokimov, L’Orthodoxie, Paris, 1965, p. 80.
[16] Fapte 17, 28-29.
[17] Vezi Paul Evdokimov, op. cit., p. 80.
[18] Sfântul Ioan Damaschin, Despre cele doua vointe in Hristos 30, PG 95, 168B, apud Panayotis Nellas, op. cit., p. 60.
[19] Sfântul Epifanie al Ciprului, Panarion 70; PG 42, 344B, apud Panayotis Nellas, op. cit. p. 60.
[20] Sfântul Macarie Egipteanul, Omilii duhovncesti, ed. cit. pp. 82-83.
[21] Pr. Tache Sterea, op. cit., p. 67.
[22] Lars Thunberg, Man and the Cosmos, The Vision of St. Maximus the Confessor, Crestwood, 1985, p. 62, apud Pr. Tache Sterea, op. cit., p. 67.
[23] 2 Corinteni 13, 14; Romani 16, 24.
[24] 1 Corinteni 15, 49.
[25] Efeseni 4, 14. Majoratul omului coincide cu hristificarea lui (christopoiesis).
[26] Paul Evdokimov, Femeia si mântuirea lumii, Editura Christiana, Bucuresti, 1995, p. 51.
[27] Sfântul Nicolae Cabasila, Despre viata in Hristos 4, PG 150, 604A.
[28] Sfântul Vasile cel Mare, La Nasterea lui Hristos 6, PG 31, 1473A.
[29] Panayotis Nellas, op. cit., p. 69.

Reclame

Sistemul vrea să ne reducă la tăcere! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.



Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

6 comentarii

  1. 1. Mânia Domnului s-a aprins iarăşi asupra Israeliţilor, pentru că cineva din ei îndemnase pe David, zicând: “Mergi de numără pe Israel şi pe Iuda!”
    2. Şi a zis regele către Ioab, căpetenia oştirii care era cu el: “Cutreieră toate triburile din Israel şi ale lui Iuda, de la Dan până la Beer-Şeba, numără poporul, ca să ştiu numărul oamenilor”.
    3. Domnul Dumnezeul tău, a răspuns Ioab, să înmulţească poporul încă pe atâta pe cât este, ba încă şi de o sută de ori atâta şi ochii domnului meu, regele, să vadă. Şi pentru ce domnul meu, regele, voieşte acest lucru?
    4. Dar cuvântul regelui, dat lui Ioab şi căpeteniilor oştirii, a biruit. Şi s-a dus Ioab cu căpeteniile oştirii de la rege să numere poporul lui Israel.
    5. Trecând Iordanul, au poposit la Aroer, în partea dreaptă a cetăţii care este în mijlocul văii Gad, aproape de Iazer.
    6. De acolo au mers în Galaad şi în pământul Tahtim-Hodşi, de unde au venit la Dan-Iaan,
    7. Şi ocolind Sidonul, au mers la cetatea Tir şi prin toate cetăţile Heveilor şi Canaaneilor şi au ieşit în partea de miazăzi a Iudei, la Beer-Şeba.
    8. Apoi au străbătut toată ţara aceasta şi după nouă luni şi douăzeci de zile au ajuns la Ierusalim.
    9. Şi a dat Ioab regelui cartea cu numărătoarea poporului, din care se vedea că Israeliţii erau opt sute de mii de bărbaţi vârstnici, buni de război, iar cei din Iuda cinci sute de mii.
    10. Atunci s-a cutremurat inima lui David după ce a numărat poporul. Şi a zis David către Domnul: “Greu am păcătuit eu, făcând aşa, şi acum mă rog înaintea Ta, Doamne, iartă păcatul robului Tău, căci m-am purtat peste măsură de nebuneşte!”
    11. A doua zi dimineaţa s-a sculat David. Fusese însă cuvântul Domnului către Gad proorocul, ca să spună lui David viitorul, zicându-i:
    12. “Mergi şi spune lui David: Aşa zice Domnul: Îţi arăt trei pedepse: alege-ţi una din ele, să vină asupra ta”.
    13. Şi a venit Gad la David şi i-a vestit, zicându-i: “Alege-ţi ce vrei: foamete în ţara ta şapte ani; să fugi trei luni de vrăjmaşii tăi şi ei să te urmărească; sau timp de trei zile să fie ciumă în ţara ta? Chibzuieşte şi hotărăşte; ce să spun Celui ce m-a trimis”,
    14. “E tare greu, a răspuns David lui Gad, dar să cad mai bine în mâna Domnului, căci mila Lui este mare; numai în mâinile oamenilor să nu cad!” Şi şi-a ales David ciuma în vremea secerişului grâului.
    15. Şi a trimis Domnul ciumă asupra lui Israel de dimineaţă până la vremea hotărâtă. Şi a început molima în popor şi au murit de la Dan până la Beer-Şeba şaptezeci de mii de oameni.
    16. Şi şi-a întins îngerul Domnului mâna asupra Ierusalimului, ca să-l pustiiască, dar I S-a făcut milă Domnului şi a zis îngerului care ucidea poporul: “Destul! Opreşte-i acum mâna!” Îngerul Domnului se afla atunci la aria lui Aravna Iebuseul.
    17. Şi văzând David pe îngerul care lovea poporul, a zis către Domnul: “Iată eu am păcătuit! Fărădelegea am făcut-o eu. Dar aceste oi ce-au făcut? Deci îndreaptă-ţi mâna Ta asupra mea şi asupra casei tatălui meu!”
    18. În ziua aceea Gad a venit la David şi a zis: “Mergi de ridică jertfelnic Domnului în aria lui Aravna Iebuseul”.
    19. Şi s-a dus David, cum îi zisese proorocul Gad şi cum poruncise Domnul.
    20. şi privind Aravna, a văzut pe rege şi slugile lui venind la el; şi a ieşit Aravna şi s-a închinat regelui cu faţa până la pământ.
    21. “La ce a venit domnul meu, regele, la robul tău?” a întrebat Aravna. “Ca să cumpăr de la tine aria, a răspuns David, şi să fac acolo jertfelnic Domnului, pentru ca să înceteze moartea în popor”
    22. “Să ia domnul meu, regele, şi să aducă jertfă Domnului ce voieşte, a zis Aravna către David. Iată boii pentru ardere de tot, iar carele şi jugurile boilor vor sluji de lemne.
    23. Toate acestea le dăruiesc regelui. Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze!” a adăugat Aravna.
    24. “Ba nu, a zis regele către Aravna, eu am să-ţi plătesc preţul şi nu voi aduce Domnului Dumnezeului meu arderi de tot, lucruri luate în darn. Şi a cumpărat David aria şi boii cu cincizeci de sicli de argint.
    25. Şi a ridicat David acolo jertfelnic Domnului şi a adus arderi de tot şi jertfe de împăcare. Şi S-a milostivit Domnul asupra tării şi a încetat moartea în Israel

  2. recensamant,cipare biometrica ,evidenta vaccinatilor si mai ales a nevaccinatilor și toate celelalte evidențe ale neamului omenesc sunt neplăcute in fata lui Dumnezeu.

  3. S.O.S. Mănăstirea Frăsinei!
    Mitropolitul face ravagii în Mănăstirea Frăsinei! Având în plan să o pustiască!
    Dupa îndepărtarea din obște a 5 viețuitori, vor mai urma și alte epurări.
    În două etape (a câte 5 viețuitori/etapă): până la începerea Postului Mare urmând să excludă și pe alții!
    Se dorește ca la final să rămână o obște formata din 15 viețuitori.
    Deasemenea se zvonește ca la Mănăstirea Frăsinei – pentru următorii 10 ani, să fie interzis în a mai hirotoni ieromonah (pe careva din obște), în a mai tunde pe careva în monahism, sau în a mai primi frați începători în obște!!!

    1. De ce ii deranjeaza pe unii Manastirea Frasinei, era un pol de puternica credinta ortodoxa sau cumva se doreste implementarea vreunei prigoane de catre cine?

      Atacurile din ultimii ani cu un tipar clasic de introducere mai intai a unor provocari la adresa preotilor cumva se incadreaza in lupta impotriva Bisericii sau cumva statul acaparat slujitori straini desfasoara o anumita agenda?

  4. O completare la intrebare: de ce unii preoti colaboreaza cu institutiile statului la adresa unor enoriasi si fac, chiar in timpul sfintei spovedanii, ceea ce li s-a ordonat de acele structuri? Are voie preotul sa faca asa ceva, nu tradeaza enoriasul in fata lui Dumnezeu? Intreb pentru ca habar nu am, dar am date concrete de la un anumit caz. Institutiile statului au voie sa se amestece in Sfanta Liturghie si sa strecoare preotului ce sa spuna in biserica la predica cu tenta clara catre unii enoriasi?
    Sfanta spovedanie este voie sa fie interceptata ambiental de structuri si preotul sa stie acest lucru?

    1. @ Întrebare
      Serghie, Patriarhul Rusiei, a dat mâna cu statul rus în 1927, cică pentru a opri prigoana împotriva rușilor pravoslavnici. Astfel Serghie n-a mai urmat întru totul Evanghelia, ci mai mult ceea ce porunceau conducătorii laici. Acest aspect din istoria Bisericii este arhicunoscut sub denumirea de “serghianism”. Deci L-au trădat pe Hristos, cu alte cuvinte. Astăzi este un nou serghianism fiindcă o parte din cler a pactizat din nou cu statul chiar și fără să fie prigoană. Ați sesizat foarte bine că azi unii clerici “ajută” instituțiile statului cu informații despre credincioși. Frăsineiul este o țintă pe care laicii(masonii) o doboară prin mâna clerului. De ce? Pentru că Frăsineiul era capul poporului drept credincios, și tăind capul, trupul nu va ști ce să facă în zilele tulburi care vor urma. Nu au nevoie ca cineva(Frăsineiul) să-i lumineze pe oameni, căci ținându-i în bezna necunoștinței, ei(masonii) cred că-și vor putea duce planurile la bun sfârșit. Deja suntem în CMB(Consiliul Mondial al Bisericilor), săptămână de rugăciune în comun cu ereticii avem, mai rămâne să se ajungă la potirul comun cu catolicii. Frăsineiul nu accepta acestea și îsi transmitea poziția la mirenii credincioși, iar mirenii luau poziție. Acum lipsind capul, mirenii nu vor mai face opoziție, așa cred înaltele structuri. Dar se vor ridica alte capete luminate precum Frăsineiul, care vor prelua comanda poporului drept credincios. Așa sperăm noi.

Dă-i un răspuns lui Baltag Lică Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button