Președintele AUR, George Simion, alături de europarlamentarul Cristian Terheș și avocații Gheorghe Piperea și Toni Neacșu, au participat la o dezbatere desfășurată la Parlamentul European, pe tema supremației Constituțiilor naționale în fața legislației Uniunii Europene.
La dezbatere au luat parte europarlamentari și alți oameni politici din statele membre ale UE, iar la final s-a desfășurat o conferință de presă, la care au luat parte, printre alții, George Simion, Cristian Terheș sau Gheorghe Piperea.
Europarlamentarul Cristian Terheș a spus că numai națiunile pot avea suveranitate, nu și Uniunea Europeană, pentru că nu există o națiune europeană. El a declarat că se atacă identitatea națională a statelor, dar și democrația, pentru a fi înlocuite de birocrați nealeși, care să ia decizii în cerc restrâns.
George Simion a dat ca exemplu implicarea Comisiei Europene în cazul taxelor plătite de OMV în România.
El a adăugat că toate țările care-și apără independența și suveranitatea sunt atacate de Comisia Europeană.
Avocatul Gheorghe Piperea a dat detalii despre contractul de privatizare al Petrom, adăugând că va fi atacat în instanță, pentru a fi anulat.
Iată cele mai importante afirmații făcute de cei trei:
Cristian Terheș: Acceptăm să mergem mai departe ritmul în care se merge acum, în care Uniunea Europeană, prin Comisia Europeană și alte funcțiuni birocratice, încearcă să acapareze cât mai multă putere de la statele și guvernele naționale, pentru a le exercita în raport și uneori contra intereselor cetățenilor. Din păcate, cetățenii nu au nicio pârghie pentru a-i trage la răspundere.
Asistăm la un atac, la o sfidare, la tot ce înseamnă popor, stat, Constituție, care au creat ceea ce noi numim azi, Uniunea Europeană.
Dacă noi suntem populiști, că apărăm supremația Constituției, voi care semnați pentru achiziționarea a miliarde de doze de vaccin, pentru 71 de miliarde de euro, voi ce sunteți? Altceva decât corupți?
Suveranitatea europeană nu există! Doar națiunile au suveranitate, nici măcar populațiile sau popoarele. Ci națiunile! Națiunile au state, iar statele au suveranitate. Se încearcă această ștergere a identității naționale, pentru a fi înlocuită cu o așa-zisă identitate europeană, care nu există.
Dacă Dumnezeu a creat doar bărbați și femei, restul genurilor au fost create de această birocrație nealeasă de nimeni.
George Simion: Comisia Europeană s-a pronunțat cu privire la taxele pe care o companie privată ar trebui să le plătească statului român. Nu este vorba despre o companie multinațională, este vorba despre compania OMV-Petrom, înregistrată în România, care trebuie să plătească taxele la București, nu la Viena.
Este foarte important să dăm un semnal pe care trebuie să-l dăm celorlalte 26 de state membre, că trebuie să ne apărăm constituțiile naționale.
Nu vom ceda, niciun metru în plus, ceea ce s-a întâmplat cu legile Justiției iarna trecută, reprezentă o rușine. Nu am fost primiți în Schengen și nici lunile acestea nu se vorbește, sub președinția Suediei. Clasa politică din România nu are niciun cuvânt de spus la Bruxelles.
În acest moment, birocrația de la Bruxelles atacă Polonia, Ungaria și orice alt guvern care refuză să cedeze suveranitatea. Lupta trebuie purtată și acasă, de-aceea poziția Comisiei față de OMV Petrom este inacceptabilă. Vom iniția proceduri juridice, politice, pentru ca România să recupere Petrom-ul.
Gheorghe Piperea: Contractul de privatizare al Petrom conține cel puțin 10 anexe secrete. Urmează să fie supus analizei instanțelor, se vor formula mai multe acțiuni în nulitatea acestui contract, chiar dacă au trecut 20 de ani de la semnare.
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum sprijinul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Multumim!
Eshatologia se refera la viata vesnica dincolo de istorie (Matei 6, 10), dar care este prezenta ca arvuna aici si acum (Luca 17, 21).
Sfantul Maxim Marturisitorul ne arata:
Astfel, veacurile vietii in trup, in care traim acum, sunt veacurile starii active, iar cele viitoare, care urmeaza dupa cele de aici, sunt veacurile Duhului, ale prefacerii in starea „patimitoare”.
Asadar, aici gasindu-ne in activitate, vom ajunge odata la sfarsitul veacurilor, luand sfarsit puterea si lucrarea noastra prin care activam, iar in veacurile ce vor veni, „patimind” prefacerea indumnezerii dupa har, nu vom fi in activitate, ci in pasivitate si de aceea nu vom ajunge niciodata la sfarsitul indumnezeirii noastre.
Caci „patimirea” de atunci va fi mai presus de fire si nu va fi nicio ratiune care sa hotarniceasca indumnezeirea la nesfarsit a celor ce o „patimesc”.
Atunci vom lasa sa se odihneasca, deodata cu cele marginite prin fire, si puterile noastre, dobandind aceea ce nu poate dobandi nicidecum puterea cea dupa fire, deoarece firea nu are puterea de a cuprinde ceea ce este mai presus de fire.
Caci nimic din ceea ce este facut nu este prin fire facator de indumnezeire, odata ce nici nu poate cuprinde pe Dumnezeu.
Pentru ca numai harului dumnezeiesc ii este propriu sa harazeasca fiintelor create indumnezeirea pe masura lor si numai harul stralumineaza firea cu lumina cea mai presus de fire si o ridica deasupra hotarelor ei prin covarsirea slavei (Raspunsuri catre Talasie 22, Filocalia vol. 3)
Sfarsitul istoriei ca intreg va fi trait ca o moarte, ca si sfarsitul omului, nu numai o trecere fara intrerupere a unei etape a vietii experiate ca fiind inferioara, intr-o sfera superioara.
Toate cele create vor fi date deoparte, spre a se arata Imparatia lui Dumnezeu cea neclintita (Evrei 12, 26-27).
Desigur, credinciosul are inca in viata aceasta, desi rareori, parte de vederea luminii dumnezeiesti.
Preotul ecumenist Afanasieff are o viziune hiliasta a perspectivei istoriei. Dupa conceptia lui, istoria nu inainteaza spre un sfarsit.
Acest preot identifica mai accentuat una din componentele istoriei, cu viata in Hristos (avem aici evidenta ca Preotul ecumenist Ioannis Romanidis a fost vadit influentat de Preotul Afanasieff)
Spre deosebire de invatatura patristica care vad incompatibilitatea intre eshatologie si istorie, apare si aceasta conceptie milenarista care vede eshatologia ca un eveniment ce se produce in cadrul istoriei, adica in partea finala a ei.
Teoria aceasta eronata vede Parusia lui Hristos ca un eveniment de la sfarsitul lumii, dar nu dincolo de ea.
Ideea aceasta vrea sa demonstreze ca daca lucrarea lui Dumnezeu in lume inseamna o continua afirmare a ei, Hristos ar trebui sa apara si la sfarsitul istoriei, aducand un da final pentru ea.
Insa sensul istoriei nu se poate descoperi in istorie, judecata asupra ei nu se poate rosti in cuprinsul ei, caci aceasta ar insemna ca istoria a ajuns la capat cat inca ea dureaza, ceea ce este imposibil.
De aceea aratarea descoperita a lui Iisus Hristos cu umanitatea Sa desavarsit Dumnezeiasca nu poate avea loc in istorie – caci este dincolo de istorie.
Istoria este prin fiinta ei drum, nu odihna finala, istoria e tensiune neajunsa la capat.
Istoria este timp si in timp nu este revelat totul.
Istoria este domeniul miscarii spre desavarsire, nu al desavarsirii (asa cum opineaza Romanidis).
Sfantul Nectarie de la Optina preciza in acest sens:
„Desăvârşirea in Hristos pe pământ (care este nedesăvârşită) nu se atinge de omenire ca întreg, ci mai curând de către fiecare credincios, în măsura în care împlineşte poruncile lui Dumnezeu şi după măsura smereniei sale.
Desăvârşirea ultimă şi întreagă se atinge în ceruri, în viaţa veşnică ce va să vie, căreia scurta viaţă pământească îi slujeşte doar ca pregătire“.
„Nu toți sunt, scrie Sfantul Grigorie Sinaitul, sau au fost odinioară, in treptele vietii lucrătoare.
Nici n-au umblat toți pe aceeași cale, sau nu au ținut-o pană la sfarșit.
Ci mulți au trecut de la treapta lucrătoare la vedere și s-au odihnit de la toate, aflandu-se
intr-o sambătă a legii duhovnicești (Rugăciunea minții și vederea Luminii). Alții insă s-au mantuit, rămanand pană la urmă in treapta vietii lucrătoare, ca adormind in ea să primească răplata in veacul viitor.
Iar alții au primit implinirea in ceasul morții și de aceea au răspandit mireasmă după moarte, spre arătarea mantuirii lor.
Ei au avut harul Botezului ca toți ceilalți, dar mintea lor aflandu-se in robie și intru necunoștință, n-au comunicat (colaborat) tainic cu harul cat au fost incă in viata”.
(Filocalia 7, Sfantul Grigorie Sinaitul, Al aceluiasi: despre felul cum trebuie sa sada la rugaciune cel ce se linisteste; si sa nu se ridice repede; Cum trebuie sa se cante 5, IBMBOR Bucuresti, 1977,
pp. 191-192).
Sfantul Grigorie Palama ne spune:
„Caci imparatia lui Dumnezeu nu este zidita; ci dintre toate singura nesupusa altei imparatii si de neinvins, va fi vadita dincolo de tot timpul si veacul”
(Omilia 34).
„Scurta este viata, aproape este moartea, stricacioasa lumea aceasta, care pururi ramane alta; iar ceea ce ne trimite pe noi statornic spre cealalta este defaimarea lumii acesteia, pregatirea pentru cea viitoare, a trai – pe cat se poate – inca de aici potrivit vietuirii aceleia” (Omilia 19).
Credinta nu se limiteaza la istorie, ci depaseste istoria si ii dezvaluie adevaratul ei sens, asa cum ne arata Sfantul Isaac Sirul in cuvantul 65 din Filocalie.
Aceasta se intampla fiindca deplinatatea vietii in Hristos se plaseaza in vesnicie, in viata viitoare.
Adevarul, noteaza Sfantul Maxim Marturisitorul, este „starea celor viitoare” (Scolii la Despre Ierarhia bisericeasca 3, 3, 2)
Lumea de acum nu este deplina aratare a Imparatiei care incepe sa fie traita prin har in Biserica inca de pe acum prin Sfintele Taine si implinirea poruncilor.
Insa Imparatia lui Dumnezeu se va arata in plinatatea ei in veacul viitor.
Sfantul Grigorie de Nyssa ne spune in acest sens:
„Care este, deci, Imparatia despre care zice ca e inlauntru nostru?
Care alta decat bucuria cea de sus, care se face in suflet prin Duhul Sfant?
Caci aceasta este ca un chip si arvuna si semn al bucuriei celei vesnice, de care se vor desfata suflete sfintilor” (Despre scopul cel dupa Dumnezeu, 28, PG 46, 304A).
Sfantul Maxim Marturisitorul ne arata:
Caci trece lumea aceasta si cele din ea se vestejesc.
Caci va veni cu adevarat vremea cand va suna o trambita infricosatoare, cu un sunet strain si totul se va desface, nimicindu-se oranduirea vazuta a ei.
Si lumea vazuta va trece, luandu-si sfarsitul propriu.
Iar lumea ascunsa acum a celor inteligibile se va arata aducand taine cu totul straine ochilor si urechilor si mintii (Ep. I, PG 91).
In ceea ce priveste hiliasmul lui Romanidis care este preluat si propagat de Ierotheos, remarcam ideile deviante:
„Prin eshatologie intelegem si trairea celor de pe urma incepand din viata aceasta.
Hristos, Care este eshatonul istoriei, a intrat in istorie, si oricine se uneste cu Hristos traieste deja ceea ce poarta deja numele de viata eshatologica; astfel cele din urma sunt viata sfintilor in Imparatia lui Dumnezeu, de care ei se bucura din viata actuala.
Prin urmare de viata eshatologica se bucura sfintii inca din viata aceasta” (p.519)
„S-a raspandit conceptia ca tinem poruncile lui Hristos si evitam pacatele si ajungem in ceasul mortii si o sa ne ducem in Rai (ironic!)”
(p. 543).
Παύλος Μελάς : Ο πατήρ Ιωάννης Ρωμανίδης για τα Ιερατικά συνέδρια https://pavlosmelas1904.blogspot.com/2022/10/blog-post_25.html?m=1
Romanidis dixit:
„Si acum ei ma fac vinovat că le numesc Euharistia idolatra și eshatologia lor scatologie (viziune de rahat)?!”
Dar nu ne rugam zilnic: invredniceste-ne Doamne in ziua aceasta fara de pacat sa ne pazim noi?!
Nu spune Sfantul Maxim Marturisitorul:
ca Hristos este fiinta virtutilor?!
Nu subintelegem ca trebuie sa tinem poruncile din acest indemn?
Nu spune Sfantul Grigorie Sinaitul ca pe masura implinirii poruncilor Duhul Sfant straluceste in inima noastra?!
Deci de unde scoate Romanidis aceste aberatii care persifleaza implinirea poruncilor lui Hristos?!
Romanidis:
„Viata eshatologica nu este viata dupa moarte si de dupa a Doua Venire, ci este viata in Hristos, de vreme ce Hristos a venit in lume (p. 556)
La a Doua Venire a lui Hristos, istoria nu va inceta, ci se va transfigura.
Astfel istoria nu va inceta, nici nu va exista o post-istorie, ci istoria va fi transfigurata (p.558).
(Fragmente extrase din: Ierotheos, Dogmatica empirica, vol. II, Editura Doxologia, 2017).
https://doxologia.ro/hramul-sfintei-cuvioase-parascheva/stiri/zece-puncte-din-invatatura-parintelui-ioannis-romanidis
„Istoria nu se va încheia niciodată, ci se va transfigura.”
„viaţa eshatologică nu este cea de după moarte şi după a Doua Venire, ci este viaţa în Hristos.
Prin Hristos, Împărăţia lui Dumnezeu a intrat în istorie şi oamenii pot deveni părtaşii acestei împărăţii.”
Sfantul Simeon Noul Teolog este vadit in dezacord cu viziunea lui Romanidis care sustine ca se bazeaza pe invatatura Sfantului Simeon Noul Teolog:
Aici pe pamant (in istorie) intr-un fel mai obscur si dincolo in vesnicie mai desavarsit, credinciosii vad si primesc, inca de aici de pamant, parga tuturor celor din vesnicie.
Credinciosii nu primesc totul de aici de pamant, nici nu raman (in istorie) nepartasi si fara de gustarea bunatatilor de dincolo din vesnicie, nadajduind sa primeasca totul acolo in vesnicie.
Desi le primim inca de acum (in istorie) daca nu suntem lipsiti de implinirea poruncilor lui Hristos (Luca 17, 21) nu le avem inca trupeste, ci trupul il purtam coruptibil inca, asa ca Hristos Dumnezeu inainte de Inviere.
Si avand sufletul inca imbracat si legat de el, nu putem primi in noi toata slava descoperita, ci oglindind oceanul negrait al slavei, socotim ca vedem numai o picatura a lui si de aceea spunem ca privim acum in oglinda si in ghicitura si de aceea (I Cor. 13, 12); dupa Inviere vom avea si trupul duhovnicesc.
(Cuvant etic 10)
Sfantul Simeon Noul Teolog ne mai invata:
„Daca punem ca principiu faptul ca primim totul aici, pe pamant (si sustinem ca eshatologia o traim in istorie), urmeaza, dupa teoria asta, si ca respingem insasi Invierea, atat Judecata cat si rasplata, si ca respingem in mod deliberat nadejdea bunatatilor viitoare (Romanidis respinge nadejdea bunatatilor viitoare; el are certitudinea ca numai aici in istorie, pe pamant trebuie sa se desavarseasca omul si numai aici in istorie poate primi luminarea harului).
Or, departe de noi sa gandim sau sa spunem ceva de acest fel, dimpotriva, aruncam cu hotarare anatema asupra celor ce spun asa ceva (asa ceva ne invata Preotul Ioannis Romanidis si IPS Ierotheos Vlachos n.n.).
Prin urmare, noi marturisim si zicem ca, intr-o anumita masura, noi primim acum si aici, jos pe pamant, arvuna tuturor bunatatilor; iar in intregime nadajduim sa le primim dupa moarte” (Cuvant etic, 334-342).
Parusia descrisa de Sfantul Simeon Noul Teolog:
„Pamantul in intregime va fremata inaintea celor care dupa atata minuni ce au urmat aratarii Mele in lume, dupa toata aceasta invataura pe care am
propovaduit-o in lume mai sovaie inca, fiind necredinciosi si neascultatori fata de cuvintele Mele: pamantul se va zdrobi in bucati, neputand suporta sa-i mai tina pe intinderea lui pe acesti nechibzuiti incapatanati care nu asculta de Mine.
Si-si vor vedea caderea care se apropie de ei si se vor cutremura. Caci vazand pamantul cuprins de cutremur, cerul framantat rasucindu-se ca o carte, cu vuiet mare, in fata acestei spaime infricosatoare inimile lor neinduplecate si neinduratoare se vor topi ca aceea a unui iepure cand este ucis. Si lumina se va intuneca, stelele vor cadea, soarele si luna se vor stinge deasupra lor, iar din crapaturile pamantului va iesi un foc in care se vor scufunda ca in adancul oceanului.
Si precum in timpul potopului s-au deschis jgeaburile cerului, iar apa a coborat si a acoperit popoarele putin cate putin, tot asa si atunci se va deschide pamantul pana la temeliile sale si va izbucni, nu putin cate putin, ci deodata, focul care va acoperi tot pamantul si care nu va mai fi decat un fluviu de foc” (Cateheza 5, 476-496).
„Atunci cand omul se va innoi iarasi si se va face duhovnicesc, nestricacios si nemuritor, slobozindu-se din robie, si zidirea (natura) cea supusa de Dumnezeu celui razvratit, si care a slujit acestuia, se va reinnoi impreuna cu el, ca sa se faca nestricacioasa si sa ajunga duhovniceasca.
Ca nu se cuvenea ca trupurile oamenilor sa fie inviate si sa fie facute nestricacioase inainte de innoirea fapturilor, ci asa cum aceasta zidire a fost adusa mai intai la existenta nestricacioasa, si dupa ea omul, tot asa iarasi mai intai zidirea trebuie sa se prefaca, si deci sa se schimbe de la stricaciune la nestricaciune, si asa, impreuna cu ea, deodata cu ea, se vor innoi si trupurile stricacioase ale oamenilor, pentru ca omul, facandu-se iarasi duhovnicesc si nemuritor, sa locuiasca
intr-un loc nestricacios, vesnic si duhobnicesc”
„Precum trupurile noastre cand se desfac nu devin cu totul nimic, ci se inoiesc iarasi prin inviere, asa si cerul si pamantul si toate din ele sau toata zidirea, fiindca s-a invechit si s-a mutdarit de pacatele noastre, se vor desface de catre Facatorul Dumnezeu prin foc, adica se vor topi si se vor face noi si neasemanat mai stralucitoare de cum sunt acum (Cuvantul 45).
Parintele Athanasie Mytilineos conchide:
„Hiliasmul – erezia Martorilor lui Iehova, a Francmasoneriei si a Ecumenismului – este produsul Sionismului pe cale sa acapareze intreaga lume.
Ei au reusit sa i convinga pe ortodocsi sa se revolte unii impotriva altora, impotriva credintei lor si chiar impotriva propriei natiuni.
Cand o persoana devine ecumenist, mason sau martor al lui Iehova, nu se intoarce impotriva credintei sale?
Sunt intr adevar vrednici de plans, pentru ca ei nu vor conduce nici lumea, nici nu vor obtine multa bucurie din aceasta bogatie, deoarece atunci cand vor realiza acest lucru in cele din urma – si l vor realiza! – il vor aduce pe Antihrist, care ii va duce la pierzare”.
Hiliasmul ca modificare a perspectivei eshatologice ne-a fost innoculat inca de la prima Adunare Generala a Consiliului Mondial al Bisericilor de la Amsterdam, din 22 aug.- 5 sept. 1948, unde, printre altele s-a trasat profesorilor de teologie urmatorul fir rosu:
„Problemele eshatologice sa fie cercetate prin prisma pragmatismului, care situeaza imparatia lui Dumnezeu aici pe pamant (imparatia de o mie ani pe pamant).
Problemele eshatologice sa fie integrate in hristologie”.
In aceasta cheie este limpede in ce mod s-a redefinit studiul teologiei in toate facultatile de teologie ortodoxa din intreaga lume.
Astfel semnele care prevestesc Cea de a Doua Venire au fost epurate, transformate si contramandate prin diversiune, adica prin redirectionarea oamenilor strict pe o vietuire crestina, avand chipurile ca scop viata in Hristos si totodata s-a dus in derizoriu aparitia lui antihrist care precede Cea de a Doua Venire.
S-a invocat ca pretext ca noi trebuie sa ne preocupam de Hristos, nu de antihrist.
Astfel, propaganda ecumenista a ajuns la apogeu prin corifeii sai magnifici:
preotul profesor Ioannis Romanidis si IPS Ierotei Vlachos, care au supralicitat din rasputeri aceasta miza ecumenista care pregateste lejer venirea lui antihrist.
In asa zisa „dogmatica empirica” a lui Romanidis care a fost redactata de Vladica Ierotheos gasim schimbata total perspectiva eshatologica. Ni se spune ca istoria de fapt nu se sfarseste si aici pe pamant totul se desavarseste! Lasa sa se inteleaga ca a astepta a Doua Venire poate fi apanajul unor ignoranti care pot fi cuprinsi de frenezie asteptand pe Domnul Hristos Care va sa judece vii si mortii!
Asadar, demersul diversionist CMB a avut ca exponenti pe vladica Ierotei Vlachos si profesorul Romanidis.
Nu apare absolut deloc in cuprinsul „dogmaticii empirice” a lui Romanidis semnele care ne indica Cea de a Doua Venire.
Deci s-a rezolvat cu succes directiva antihristica CMB care mascheaza eshatologia camufland-o in hristologie.
De asemenea, si vladica Ierotei Vlachos a clamat gaunos ca „e prea multa antihristologie si avem nevoie de hristologie”.
Da, dar se stie ca indiciul aparitiei lui anthrist este o problema secundara care ne atentioneza ca urmeaza Cea de a Doua Venire.
Deci gandirea la semnele vremurilor este in fond hristocentrica.
In schimb, pervertirea fortata a succesiunii etapelor cronologice este o amagire atent organizata de CMB prin interpusii antementionati.
Doar trei surse dogmatice de referinta amintesc de semnele care preced Cea de a Doua Venire:
1. Teologia Dogmatica, vol. 3, a Parintelui Dumitru Staniloae
2. Teologia Dogmatica, vol.3, a Sfantului Iustin Popovici.
3. Dogmatica Sfantului Ioan Damaschin.
In rest tematica eshatologica, a semnelor care preced Parusia, Judecata de Apoi, este cenzurata, epurata si deviata sistematic spre deruta tuturor ortodocsilor.
Astfel nici macar cei care studiaza in facultatile de teologie nu au sansa dobandirii unei criteorologii sanatoase, si atunci cand li se pune problema venirii lui antihrist, cauta sa plaseze raspunsul prin prisma psihozei apocaliptice, prin care isi diagnosticheaza preopinentii.