Documente scrise ale prorocului David au fost descoperite de cercetători

Stela Mesha, numită și Piatra Moabită, este o placă de piatră de bazalt care a oferit istoricilor și lingviștilor cea mai mare sursă de limbă moabită de până acum. Cercetătorii au reușit abia acum să verifice cu un grad considerabil de certitudine că Piatra Moabită conține referințe explicite la regele David, scrie The Jerusalem Post.

Stela Mesha a fost descoperită în fragmente în 1868, la aproximativ 15 mile est de Marea Moartă, iar în prezent se află în muzeul Louvre din Paris. Deși a fost deteriorată în 1869, o impresie pe hârtie-machetă a inscripției a fost capturată înainte de producerea pagubelor.

Pe lespede este gravată o lungă relatare despre regele Mesha al Moabului care intră în război cu Israelul. Evenimentele descrise corespund, deși în mod imprecis, cu o relatare similară din 2 Regi capitolul 3.

Textul conține referințe la Dumnezeul israelit, precum și la „Casa lui David” și la „Altarul lui David”. Cu toate acestea, până astăzi, cercetătorii nu puteau fi pe deplin siguri că aceste referiri la regele David erau descifrate corect.

Expresia moabită „Casa lui David” este formată din cinci litere: bt dwd. „Bt” este similar cu cuvântul ebraic de astăzi pentru casă – bayit – care este beit în forma sa construită. Iar „dwd” poate fi gândit ca daled vav din ebraica modernă (litera, în acest caz, este de fapt waw) daled, care scrie numele „David”.

Până acum, doar prima și a patra literă din serie, bet și waw, erau complet clare. Într-un articol de la sfârșitul anului 2022, intitulat „Mesha’s Stele and the House of David”, publicat în numărul de iarnă al revistei Biblical Archeology Review, cercetătorii André Lemaire și Jean-Philippe Delorme au reexaminat dovezile.

Aceștia scriu: „În 2015, o echipă de la West Semitic Research Project de la University of Southern California a făcut noi fotografii digitale atât ale plăcii restaurate, cât și ale comprimatului de hârtie. Echipa a folosit o metodă numită Reflectance Transformation Imaging (RTI), în care sunt realizate numeroase imagini digitale ale unui artefact din diferite unghiuri și apoi combinate pentru a crea o redare digitală precisă și tridimensională a piesei.

„Această metodă este deosebit de valoroasă, deoarece redarea digitală le permite cercetătorilor să controleze iluminarea unui artefact inscripționat, astfel încât inciziile ascunse, slabe sau uzate să devină vizibile.”

Mai recent, în 2018, Luvrul a luat aceste noi imagini de înaltă rezoluție și a proiectat pe ele lumina care vine direct prin hârtia de stoarcere. Astfel, cercetătorii au reușit să obțină o imagine mult mai clară a înregistrărilor antice. Acesta, explică Lemaire și Delorme, este modul în care au reușit să vadă dovezile celorlalte trei litere, taw (precum tav în ebraica modernă), dalet și dalet.

Enciclopedia Britannica a caracterizat relația dintre moabită și ebraica din vremea sa ca fiind diferită „doar dialectic”. Potrivit cărții lui Dearman și Jackson din 1989, Studies in the Mesha Inscription and Moab: „Este probabil ca moabita și ebraica să fi fost, în cea mai mare parte, reciproc inteligibile”.