14 ANI de la Apelul Sfântului Părinte Justin Pârvu împotriva documentelor cu cip. Studiu teologic al pr. prof. dr. Mihai Valică ce validează teologic și profetic apelul Părintelui

Din ianuarie 2009 a început în România, cu o grabă suspectă şi tacită, eliberarea de paşapoarte şi permise de conducere cu cip RFID[1], fără ca cineva să cunoască în detaliu datele stocate pe cip. În vederea aderării fără rezerve la spaţiul Schengen[2], prevăzut pentru 2011, şi executând cu multă râvnă şi acribie directivele UE[3], România extinde procedeul şi la alte documente personale cum ar fi: actul de identitate, cardul de sănătate, precum şi alte documente de călătorie.
Pe fondul acestei acţiuni Părintele Justin Pârvu a dat un comunicat, care a creat anumite controverse, contestaţii şi reacţii.
Cu binecuvântarea IPS Teofan, prezint mai jos părerea mea referitoare la problema ridicată de Părintele Justin, întrucât sunt doctor în Teologie Socială Aplicată, disciplină care reglementează moral relaţia Bisericii cu lumea[4] şi cadru didactic universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi, specializarea: Biserica azi. Istorie şi Actualitate.

1. Sinteza psiho-teologică a comunicatului Părintelui Justin Pârvu din data de 14.01.2009[5]
a. Îndemnat de glasul conştiinţei şi curăţia inimii, Părintele Justin atenţionează cu duh profetic, de pericolele unui posibil început de însemnare cu numărul fiarei apocaliptice 666[6] şi consideră planul naţional de introducere a cipurilor biometrice pentru buletin şi paşaport, ca o vreme „premergătoare acestei profeţii”[7], deci nu derularea însăşi a profeţiei[8];
b. Nu acţiunea cipurile biometrice în sine este egală cu pecetluirea, ci aceasta reprezintă doar un început şi „o capcană a vrajmaşului”[9]. E posibil ca ulterior aceste date să fie folosite pentru trecerea la acţiunea propriu-zisă, iar odată începută, să pregătească pas cu pas, psihologic-perceptiv şi mental acţiunea finală: pecetluirea;
c. În acest context, Părintele Justin îndeamnă credincioşii să fie vigilenţi şi dacă e nevoie chiar jertfelnici, să primească martirajul, dacă vor fi forţaţi să primească „inofensiva” acţiune, adică acceptarea cipurilor biometrice pentru buletine şi paşapoarte;
d. Recunoaşte că nu este de datoria sa să facă această atenţionare, ci ar fi fost de datoria „arhipăstrorilor, mai marii acestei Biserici”, însă din cauză că ei nu iau atitudine, sau nu consideră acest lucru un pericol, se substituie acestora şi din dragoste pentru neam şi Biserică trage un semnal de alarmă, considerând ca acest „proiect le răpeşte de fapt oamenilor libertatea” şi ar grăbi şi chiar ar uşura ulterior procesul de pecetluire.
e. Prin Cuvintele: „Este vremea muceniciei! Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi!” vrea să marcheze acest lucru şi vrea să spună, că dacă acum, când acţiunea este abia la început, creştinii nu vor fi capabili de jertfă şi împotrivire, mai târziu va fi şi mai greu;
f. Dacă această acţiune nu ar fi fost proorocită cu 2000 de ani în urmă de Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan, demersul pe care guvernanţii, cu ştiinţă sau neştiinţă, îl fac prin acest proiect, nu ar fi fost pus sub semnul întrebării sau al contestării, ci nebăgat în seamă, sau poate chiar considerat un lucru benefic. Însă dacă luăm în serios Sf. Scriptură şi în special proorocia din Apocalipsă 13, atunci, după părerea mea, demersul Părintelui Justin este justificat telogic, responsabil şi profetic, întrucât există multe date comune între acţiunea introducerii cip-urilor biometrice şi atenţionarea profetică din Apocalipsă[10].

2. Legislaţia naţională, internaţională şi europeană referiotare la cipurile biometrice
a. Regulamentului Consiliului Europei nr. 2.252/2004[11] dă recomandări şi detalii tehnice privind cip-urile biometrice[12], însă nici o ţară din lume nu s-a grăbit să le implementeze cu atâta acribie tehnică şi obedienţă. România este prima ţară-pilot-cobai de pe planetă cu un asemenea proiect experimental, iar guvernarea trecută a reglementat aceasta prin: OGU 94/2008[13], HG 1566/2008[14], OG 207 din 04/12/2008[15].
b. Acţiunea cip-urilor biometrice a „început în pas de marş” în judeţul Ilfov de la 1 ianuarie iar până în iunie 2009 se urmăreşte extinderea sistemului informaţional biometric în toată ţara.
c. Din decembrie 2008 a început în România emiterea unui nou model de permis auto de tip card, care conţine de asemenea un cip electronic pe bază de cod de bare. Cip-ul conţine date personale uzuale, date medicale, istoricul bolilor, contravenţii rutiere, etc. Acţiunea a început fără o bază legislativă şi fără o promovare mass-media corespunzătoare.
d. Pentru 1 ianuarie 2011 este programată introducerea noilor cărţi electronice de identitate cu cip. Platforma-pilot-cobai informaţional va fi implementată în judeţul Caraş-Severin, de unde se va extinde proiectul şi în celelalte judeţe[16]. Informaţiile sunt memorate pe 2 suporturi: banda optică şi circuit integrat de tip smartcard (cip). Datele înscrise nu pot fi şterse, ci se poate doar adăuga la ele informaţii, iar această acţiune o poate face nu numai Ministerul Internelor, ci şi cel al Comunicaţiilor![17] Există aşadar un drept discreţionar asupra naturii şi cantităţii informaţiilor înscrise, întrucât nu este reglementat cine are dreptul să înscrie, care sunt criteriile de selecţie, a ceea ce trebuie scris şi ce ar putea afecta imaginea sau confortul psihic al persoanei în cauză, etc.
e. Abuzurile se extind şi mai aberant prin legea 298 din 21 nov. 2008, care obligă pe furnizorii de servicii de comunicatii electronice, să păstreze orice convorbire telefonică, orice sms sau e-mail pe ultimile 6 luni şi să le pună la dispoziţie, la solicitarea autoritatilor competente.[18]
f. Îngrijorător este faptul că, nici o lege sau normă naţională, europeană sau internaţională nu garantează discreţia, securitatea absolută a datelor înscrise şi nu prevede sancţiuni clare pentru cei ce le-ar utiliza în alte scopuri, sau ar comite erori tehnice sau neglijenţă în securizarea datelor.
g. Până în prezent doar Asociaţia Civic Media[19] a semnalat şi contestat abuzul acestor legi şi încălcarea drepturilor omului, pe când unii membrii „justiţiari” ai societăţii civile sunt preocupaţi mai departe şi interesaţi obsesiv doar de scoaterea icoanelor din şcoli…

3. Scopul cip-urile RFID
Anunţate deja de doi ani, paşapoartele biometrice conţin imaginea facială şi amprentele deţinătorului. Cerute de Statele Unite, paşapoartele vor fi emise în premieră de Romania, în ciuda faptului că unii experţi susţin că este nevoie de doar patru ore pentru a decripta informaţiile de pe cip[20].
Cip-urile RFID sunt menite să înlocuiască codul de bare de pe produsele din magazine şi să controleze „pozitiv” individul, cu intenţia de a-l proteja şi în scopul creşterii gradului de securitate al acestuia[21], însă nu s-au luat în seamă în mod real şi pericolele şi vulnerabilitatea sistemului. Componentele şi alte operaţiuni electronice ale cip-ului biometric sunt deja mediatizate[22] şi se găsesc pe larg în literatura de specialitate[23].

3.1. Avantaje ale cip-urilor RFID
a. Din punct de vedere economic şi comercial:
1. Uşurează, scurtează şi eficientizează considerabil procesul de producţie.
2. Datorită capacităţii de stocare a cip-urilor, se reduce timpul de cumpărare a produselor prin identificarea şi livrarea rapidă a acestora şi oferă posibilitatea refacerii stocurilor în timp util.
b. Din punct de vedere militar:
1. Servesc cu mare precizie atingerea obiectivelor militare, precum şi a celor de spionaj.
c. Din punct de vedere al evidenţei, identificării şi ajutorului unei persoane în caz de urgenţă:
1. Introducerea cip-urilor în paşapoarte este considerată o măsură de siguranţă în plus[24] de către guvernele ţărilor[25] care le-au introdus deja parţial.
2. Conectarea la anumite baze de date publice naţionale şi internaţionale oferă în cîteva minute toate informaţiile vitale despre persoana căreia i se scanează un document personal prevăzut cu cip RFID.

3.2. Dezavantaje ale cip-urilor RFID
1. Informaţiile din memoria cipului pot fi citite de către orice cititor, nu doar de către cele specializate[26]. Astfel, cu un simplu calculator performant, orice date, oricît de criptate ar părea, pot fi sparte[27] într-un timp extrem de scurt (cel mult patru ore) [28] şi chiar falsificate[29].
2. Controlul total asupra cetăţenilor. Se va şti în orice clipă unde sîntem, cu cine sîntem, tranzacţiile financiare, rutele de călătorie, timpul petrecut în anumite locuri şi alte date, ce vor fi folosite după bunul plac al posesorilor acestor baze de date.
3. Cip-urile nu pot fi detectate de simţurile fiziologice sau percepţia umană. Deci nu vor putea fi evitate.
4. Microcipurile implantate la animale au provocat cancer în aproximativ 10% din cazurile implanturilor. Ţesutul cancerigen a apărut întotdeauna în jurul cipului RFID[30].
5. Cip-urile RFID sînt sensibile la anumite tipuri de radiaţii ori contactul cu surse încărcate cu electricitate.
6. Nu există inclus în cip-uri optiunea: nu colecta date statistice despre mine.
7. Cel care va refuza cip-urile din varii motive, va fi lipsit de serviciile publice, care cer o identificare la baza de date, generând astfel o izolare şi înstrăinare socială. Deci persoanele fără cip nu există.
8. Cip-urile sunt o sursă de informaţie gratuită pusă la dispoziţie pentru serviciile de spionaj la toate nivelurile, iar date personale pot fi deturnate în diferite scopuri sau făcute public fie din neglijenţă fie intenţionat.
9. Cip-urile biometrice pot avea avantaje pe termen scurt, dar pe termen lung pot fi un pericol real. Ele compromit metodele existente de securitate pe baza celor 2 elemente introduse, folosind presupunerea că ele nu sunt accesibile publicului, nici măcar in mod criptat. De exemplu dacă ai o bază de date cu amprente şi pentru a intra în sistem este nevoie de amprenta unei persoane, nu trebuie să fie persoana acolo, poţi sa iei din baza de date a poliţiei amprenta ei. În mod paradoxal cip-urile biometrice diminuează siguranţa unei ţări. Ele permit accesul pe baza paşaportului altcuiva, fară a fi nevoie ca el să fie de faţă. Nu te mai verifică nimeni fizic, totul se bazează pe sistem. De aceea expunerea informaţiilor digitale ale românilor fără discernământ şi discreţionar reprezintă o acţiune, fie inconştientă şi iresponsabilă, fie de trădare a propriilor cetăţeni.
10. Serviciul 112 permite găsirea locaţiei telefonului. Oricând te poate localiza fară să apelezi, numai datorită faptului că telefonul primeşte semnal. Acelaşi lucru se poate extinde la cip-urile RFID.
11. Evidenţa strictă a vieţii personale, la toate nivelurile, elimină şansa de a repara o neglijenţă, o greşeală sau o neputinţă de plată, de exemplu faţă de o banca. Cazul americanilor cu dosar financiar. Dacă uiţi să faci o plată, eşti catalogat ca rău platnic toată viaţa. Nu mai primeşti un împrumut, niciodată.
12. Monitorizarea prin satelit pe baza identificării faciale reprezintă o ameninţare la propria viaţă, dacă luăm în consideraţie ghidarea rachetelor antipersoană prin satelit. O eventuală lovitură de stat omoară orice persoană cu ajutorul rachetelor ghidate după recunoaştere facială. Tehnic acest lucru este deja posibil. Deci cip-ul biometric poate servi şi la terorism, ucideri şi crimă organizată.
13. Autentificarea biometrică se poate realiza şi atunci când persoana deţinătoare a documentelor biometrice este moartă: este nevoie doar de mâna lui, sau de un ochi pentru a intra intr-un sistem. Astfel banii din cont, sau alte acţiuni financiare sau administrative, care necesită informaţii biometrice, se pot obţine doar dacă ai cadavrul. Deci pericolul cip-urilor biometrice se prelungeşte chiar şi atunci când omul este fără viaţă.

4. Opoziţii şi atitudini contra cip-urilor biometrice în lume
Luând în consideraţie aspectele de mai sus precum şi din motive de etică civică sau etică a tehnologiei biometrice, unele instituţii, persoane sau asociaţii religioase, civice sau profesionale se opun vehement, cum ar fi: unii americani[31] sârbi[32], grecii[33], scoţienii[34], alte ţări occidentale, piloţii britanici[35] etc.
Introducerea cip-urilor este, fără îndoială, un scandal. „În toate aceste cazuri revolta nu trebuie privită ca pe o reacţie provenită pe fondul unui fanatism religios, aşa cum încearcă să o sucească unele glasuri din presă, ci, mai întîi de toate, ca o reacţie de apărare împotriva unei înregimentări forţate într-un sistem de supraveghere suspect”[36].

5. Omul redus de la Imago Dei la un simplu număr sau cip electronic
Dacă se respinge din motive de bioetică clonarea biologică, de ce nu s-ar respinge din aceleaşi considerente şi „clonarea electronică biometrică” având ca motivaţie teologică învăţătura Bisericii Ortodoxe despre antropologie.
„Imago Dei” în om după Sfinţii Părinţi este unitară atunci când exclude orice concepţie substanţialistă despre „chip”, care constă în mod funcţional, practic, în manifestarea vieţii sale spirituale, ca nevoie primodială şi centrală. Primatul vieţii spirituale activează aspiraţia fiinţei noastre umane spre absolut, spre arhetipul ei divin (Origen), spre Dumnezeu.
Prin „Harul lui Hristos, prin dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi prin împărtăşirea Sfântului Duh”[37], omul reuneşte, în ipostasul său creat, divinul şi umanul, după chipul lui Hristos, adică „chipul Celui ceresc”[38], ajunge „la măsura vârstei plinătăţii lui Hristos”[39] şi astfel devine dumnezeu prin har. În acest sens spune Sfântul Vasile cel Mare că „omul este o făptură care a primit poruncă să devină Dumnezeu”[40], adică „chip al Chipului”- eikon Eikonos.
Deci omul are un destin hristologic, întrucât originea (αρχιν) lui este în Hristos, care este chipul, icoana lui Dumnezeu. Omul real „s-a născut atunci când Hristos a intrat în viaţă şi S-a născut”[41], iar ziua naşterii lui Hristos „este zi de naştere a umanităţii”[42]. Omul este alcătuit teologic, iar chipul său are o valoare teologică, hristică şi nu îl putem amaneta sau împrumuta, sau permite să fie folosit fără voia şi libertatea noastră.
Valoarea ontologică a omului nu constă, sau nu se află în el însuşi, înţeles în mod autonom, cum susţin teoriile materialiste, în suflet, minte, intelect, sau exclusiv în persoana omului, cum susţin sistemele filozofice contemporane, ci în Arhetipul lui. De vreme ce omul este o icoană, existenţa lui reală nu e determinată de elementul creat din care este făcută icoana, sau din voia lui liberă, ci de Arhetipul (Modelul) ei necreat. Omul este înţeles astfel de Părinţii Bisericii “în mod ontologic numai ca fiinţă teologică. Ontologia lui este iconică”[43].
A permite ca chipul nostru să fie „clonat electronic” şi înregimentat în cip-uri şi apoi manipulat după bunul plac al cuiva, înseamnă a „amaneta” ceea ce nu ne aparţine şi a diminua identitatea noastră iconică, care este unicată, la un număr într-o bucată de plastic.
Aceasta este ca şi când ai folosi o icoană ca placă video, sau hard disc… Din punct de vedere moral este un sacrilegiu, sau cel puţin o desacralizate, întrucât se petrece o coborâre a dimensiunii spirituale, respectiv a chipului iconic uman, într-o folosinţă strict materială şi terestră. Or, chipul nostru, aparţine arhetipului divin, adică lui Dumnezeu.
Deci cip-urile biometrice, în acest context, contravin învăţăturii biblice şi patristice despre antropologia creştină, întrucât reduc, circumscriu, deci mărginesc chipul/icoana fiinţei umane la o simplă tehnologie şi suport electronic de emiţătoare şi implanturi.

6. Propuneri şi perspective

• Lăsând la o parte orice panică şi tulburare, care nu fac cinste creştinilor, refuzul în masă a unor experimente pe care Guvernul României le aplică în serie[44], ar trebui să ne pună pe gânduri şi să ne întrebăm, dacă ne mai simţim, sau mai suntem consideraţi sau trataţi ca persoane umane, ori ca o simplă marfă, pe care se poate pune o etichetă, cip-uri, etc.
• Nimeni din Guvern, nu s-a gandit să supună această temă dezbaterii publice, ca o problemă de etică cetăţenească sau de etică biometrică a tehnologiei moderne[45], aşa cum s-ar cuveni unei ţări democratice, la care se pare că suntem doar figuranţi.
• Propun ca implementarea privind cip-urilor biometrice să fie amânată, pănă ce această problemă va fi dezbătută public.
• Sfântul Sinod al BOR să iniţieze toate demersurile legale pe lângă organismele responsabile, pentru a nuanţa legile privind paşapoartele şi alte documente personale, în raport cu convingerile ştiinţifice, religioase sau morale ale cetăţenilor.
• Până atunci să se respecte legislaţia actuală, privind noile cărţi de identitate, respectiv Ordinul 1190 din 31 iulie 2001 al Ministerului de Interne, care menţionează că „persoanele care refuză cartea de identitate din motive religioase“ primesc buletine de tip vechi[46]. La fel, HG 978/2006 privind fotografiile de paşaport, care dă posibilitatea personalului monahal ca „fotografia să poată fi realizată cu capul acoperit, din motive religioase”.
• Prin opoziţia fiecăruia, prin trezirea unei solidarităţi de conştiinţă creştină la nivel naţional, putem cere legiuitorului să abroge noile legi din domeniul actelor electronice de identitate, sau să le aplice diferenţiat, fără ca aceasta să conducă la un regim discriminatoriu din punct de vedere politic, economic sau al serviciilor sociale.
• Personal cred că introducerea cip-urilor este neconstituţională şi antidemocratică, întrucât nu s-a realizat prin dezbatere publică naţională şi încalcă flagrant “drepturile omului” prevăzut în constituţia României[47] şi în alte legi internaţionale[48].
• Am convingerea că Sf. Sinod va interveni la forurile legislative în acest sens, pentru a linişti problemele de conştiinţă ale credincioşilor BOR şi va demara conceperea unei doctrine sociale[49], care să reglementeze moral relaţia Bisericii cu lumea la toate nivelurile.