Este goană după aur: Cele mai mari achiziții din ultimii 50 de ani. Pregătiri pentru prăbușirea dolarului?

Băncile centrale achiziționează aur în cel mai rapid ritm din 1967 încoace, ceea ce arată că unele națiuni sunt dornice să-și diversifice rezervele în afara dolarului.

Datele compilate de World Gold Council(WGC), au evidențiat că cererea pentru metalul prețios a depășit orice cantitate anuală din ultimii 55 de ani. De asemenea, estimările de luna trecută sunt mult mai mari decât cifrele oficiale raportate de băncile centrale.

Fuga băncilor centrale către aur ar sugera că fundalul geopolitic este unul de neîncredere, îndoială și incertitudine, după ce SUA și aliații săi au înghețat rezervele de dolari ale Rusiei, a declarat Adrian Ash, șeful departamentului de cercetare de la BullionVault, citat de Financial Times.

Ultima dată când s-a înregistrat acest nivel de cumpărare a marcat un punct de cotitură istoric pentru sistemul monetar global. În 1967, băncile centrale europene au cumpărat volume masive de aur de la SUA, ceea ce a dus la prăbușirea rezervelor London Gold Pool. Și a grăbit dispariția în cele din urmă a sistemului de la Bretton Woods, care lega valoarea dolarului american de metalul prețios.

Luna trecută, WCG a estimat că instituțiile financiare oficiale ale lumii au cumpărat 673 de tone de aur. Și numai în al treilea trimestru, băncile centrale au cumpărat aproape 400 de tone, cel mai mare volum pe trei luni de când au început înregistrările trimestriale în 2000.

Estimările prudente ale WGC depășesc achizițiile raportate către FMI și de către băncile centrale individuale, care se ridică la 333 de tone în cele nouă luni până în septembrie.

Oficial, achizițiile din al treilea trimestru au fost conduse de Turcia, cu 31 de tone, ducând aurul la aproximativ 29% din rezervele sale totale. Uzbekistanul a urmat cu 26 de tone, în timp ce în iulie Qatar a făcut cea mai mare achiziție lunară înregistrată din 1967 încoace.

Discrepanța dintre estimările WGC și cifrele raportate oficial, urmărite de FMI, poate fi explicată parțial prin faptul că agențiile guvernamentale, în afară de băncile centrale din Rusia, China și altele, pot cumpăra și deține aur fără a le raporta ca rezerve.

Banca Populară Chineză (PBoC) a raportat la începutul acestei luni că, în noiembrie, a efectuat prima sa creștere a deținerilor de aur din 2019, cu 32 de tone în valoare de aproximativ 1,8 miliarde de dolari. Cu toate acestea, industria aurului spune că achizițiile chinezești sunt aproape sigur mai mari.

Pentru Rusia, sancțiunile au creat probleme semnificative pentru industria sa minieră de aur – cea mai mare din lume după China – în ceea ce privește vânzările în străinătate. Aceasta produce aproximativ 300 de tone în fiecare an, dar are o piață internă pentru doar 50 de tone, potrivit MKS PAMP, o companie de comercializare a metalelor prețioase.

În lunile următoare se va verifica dacă achizițiile record ale băncilor centrale au fost un impuls oportunist, pe măsură ce cotațiile aurului au scăzut, sau o schimbare mai structurală.

Chiar și în condițiile în care prețurile și-au revenit  la aproximativ 1.800 de dolari pe uncie, puțini sunt dispuși să parieze că tendința de diversificare a rezervelor băncilor centrale își va schimba cursul în curând.

Bernard Dahdah, analist senior de mărfuri la banca franceză Natixis, a declarat că deglobalizarea și tensiunile geopolitice au făcut ca strategia băncilor centrale din afara Occidentului de a se diversifica și de a se îndepărta de dolarul american “nu se va schimba timp de cel puțin un deceniu”.

BNR ar trebui să convertească o parte din rezerva valutară de euro în AUR

La acest moment rezerva de AUR a României este undeva echivalentul a 5 miliarde de euro.

Pe lângă rezerva de AUR însă BNR mai are și rezervă de valută și care se adună undeva aproape de 50 de miliarde de euro.

Banii au ajuns aici din împrumuturi , redevențe trimise de români în țară , investiții străine sau fonduri europene.

AUR-ul reprezintă un metal cu o valoare ridicată care niciodată nu s-a devalorizat, pe de altă parte valutele sunt lovite de inflație. Se întâmplă acest lucru și cu valuta din rezerva națională.

Practic am primit hârtie care se printează anual, lucru care face ca ea să își piardă valoarea. Așa se întâmplă și cu euro, monedă susținută de economiile Franței, Germaniei și Italiei. Statele în cauză nu reușesc să își acopere cheltuielile anuale din ceea ce încasează și astfel ajung să se împrumute de la băncile lor cu hârtie generând creșterea masei monetare și inflație.

În ultimii ani euro a pierdut cam 30% din puterea de cumpărare. Asta înseamnă că rezerva noastră din BNR s-a devalorizat cu 30%, Adică avem cu 30% mai puțini bani fără ca noi să avem vreo vină. Practic am fost impozitați chiar de cei care ne-au dat banii, adică ni s-a băgat mâna în buzunar.

BNR trebuie să înceapă să crească rezerva de AUR, mai exact cel puțin să o dubleze că doar are bani pentru acest lucru. Acest proces se poate face lent culegând AUR de pe piața internă dar mai ales de pe piața externă, oferind la schimb valută.

BNR nu face acest lucru astăzi, când are acești bani, proces ce ar duce la un leu mai puternic, mai stabil și mai puțin afectat de inflația Europeană.