Documentar “Adevăratul Anthony Fauci”, tradus în limba română

Prezentare critică a războiului ruso-ucrainean și a rolului ambiguu al lui Putin

O decriptare subversivă în perspectiva lumii cu susul în jos

Scris de Dimitrios Nick. Daskalakis, Avocat Atena

I. Revizuirea critică a războiului ruso-ucrainean

Am intrat aproape în a zecea lună a sângerosului război ruso-ucrainean, iar conflictul mortal dintre cele două popoare slave frățești continuă să se dezlănțuie cu o intensitate neabătută, provocând un măcel de victime de ambele părți ale beligeranților.
Observăm cu o preocupare evidentă că orice efort internațional de pace care urmărește să pună capăt imediat conflictului de lungă durată a fost abandonat de mult timp, răspândind tristețe și dezamăgire în rândul cetățenilor din întreaga lume care doresc să trăiască într-un mediu sigur, pașnic și creativ.

Organizația Națiunilor Unite (ONU), deși în rolul său instituțional este responsabilă pentru asigurarea încetării ostilităților, contribuind la menținerea păcii și securității internaționale, pare totuși, în acest caz, să fie complet neputincioasă să gestioneze conflictul ruso-ucrainean, rămânând un simplu spectator al vărsării de sânge dintre cele două popoare.
Prin urmare, Organizația Națiunilor Unite își recunoaște implicit incapacitatea de a elabora un plan diplomatic competent pentru a aduce cele două țări aflate în conflict, în vederea semnării unui tratat de pace sau chiar a unei încetări a focului.

Ca urmare, se remarcă indecizia și amânarea ONU de a contribui la dezamorsarea tensiunii de război dintre Rusia și Ucraina, fiind absentă instituțional în cea mai mare criză geopolitică din ultimii șaizeci de ani, care atestă că nu se bucură de libertate și independență deplină, ci se află sub tutela puternicei elite supranaționale a Noi Ordini Mondiale, care din culise controlează organizațiile internaționale, guverne și state, si care încearcă să-și îndeplinească planurile ticăloase prin prelungirea războiului.
Chiar și Uniunea Europeană ar putea contribui la găsirea unei soluții diplomatice prin „construirea de punți de pace” între statele implicate (Rusia-Ucraina), dar, deoarece rămâne „înlănțuită de tancul american”, devine parte a problemei, urmând cu obediență SUA în logica sancțiunilor economice extreme pe care le-a impus împotriva Rusiei.

Prin poziția de mai sus, UE își subminează poziția internațională de partener politic independent, deoarece pare neputincioasă să elaboreze o politică externă și de apărare diferită (de SUA), afectând iremediabil relațiile economice euro-ruse și afectând, de asemenea, interesele popoarelor europene nefericite care vor fi supuse unor teste severe în această iarnă din cauza întreruperii aprovizionării lor cu resursele energetice ale Rusiei.
În cele din urmă, SUA, irosind miliarde de dolari pe echipamentele militare ale Forțelor Armate Ucrainene – în timp ce, în același timp, punctualitatea și inflația afectează societatea americană – deoarece o aprovizionează cu sisteme de rachete NATO de ultimă generație, incită la focarul războiului, dorind continuarea ostilităților de lungă durată.

SUA, după ce și-a stabilit ca obiectiv strategic final slăbirea politică, economică și militară a Federației Ruse, încearcă să o ademenească într-un război de uzură de mai mulți ani, instrumentalizând într-un mod sadic valoarea vieții umane și a ultimului soldat ucrainean.
Occidentul, oferind în mod constant guvernului Zelenski „pachete” de asistență financiară astronomică și realizând planificarea operațiunilor militare, menține vărsarea de sânge și naționalismul ucrainean morbid.

Pe măsură ce durata războiului este prelungită, fiecare parte aflată în conflict, în încercarea de a obține cel mai mare avantaj geostrategic asupra domeniului militar, amână la nesfârșit discuțiile diplomatice cruciale care pot avea loc astăzi, subestimând riscul tot mai mare de extindere a războiului, astfel încât strigătul de arme este mai aproape de popoarele europene.
Societățile occidentale au căzut din nou (ca și în cazul recentei crize sanitare) victime tragice ale unui complot televizat bine trucat ca diversiune și ale unei manipulări în masă, concepute de mass-media îmbrăcată în argint a Occidentului care a demonizat guvernarea lui Putin, distorsionând brutal adevărul și pregătind psihologic cetățenii să arunce „piatra anatemei” pentru viitoarea criză alimentară și energetică asupra Rusiei.

Cetățenii induși în eroare ai Europei, după ce au primit un torent de isterie anti-rusă televizată, rămân speriați, pasivi și uluiți să urmărească fatalist evoluțiile războiului ruso-ucrainean, în loc să se mobilizeze masiv și pașnic în toate capitalele europene, în fata ambasadelor SUA, Rusiei și Ucrainei, pentru a cere încetarea imediată a ostilităților și încheierea unui tratat de pace.

Mass-media occidentală (presa vanduta), aflată într-un serviciu ordonat de dezinformare și confuzie în realitate, a ascuns sistematic vestea că în Donbass, în estul Ucrainei (unde marea majoritate a locuitorilor sunt vorbitori de limbă rusă), din 2014 are loc un război civil între forțele pro-ruse și guvernamentale din Ucraina care a provocat moartea a 14.000 de cetățeni pro-ruși și strămutarea în masă a cel puțin 1,4 milioane de cetățeni pro-ruși și strămutarea în masă a cel puțin 1,4 milioane de persoane oameni de conștiință națională rusă.
Aceștia din urmă au fugit pe teritoriul rus pentru siguranța lor pentru a scăpa de operațiunile de purificare etnică ale paramilitarilor ucraineni.

Astăzi, mass-media cumparata și complet controlată a Occidentului, în timp ce caută conformitatea și manipularea absolută a maselor, se pregătesc să servească omniprezenților cetățeni ai lumii noua narațiune de comunicare care va avea gustul unei „creme geopolitice ușor digerabile (dar complet mutante)”, a cărei pregătire reușită se bazează pe următoarea rețetă de televiziune:
În Ucraina, se dezlănțuie un război care amenință libertatea întregii lumi, între Occidentul democratic și liberal și regimul tiranic, autoritar și totalitar al lui Putin.

Responsabilitatea SUA pentru războiul mortal purtat în inima Europei este enormă, deoarece expansiunea constantă (și inutilă) a NATO1 – care a devenit o prost subordonată politicii externe și de apărare a SUA – în zona sensibilă din punct de vedere geopolitic (pentru Moscova) a Europei de Est (văzută ca „underbelly moale” a Federației Ruse), constituie o amenințare existențială directă la adresa statalității Rusiei și este cauza reală a zonei actuale a conflictului ruso-ucrainean.

Toți cetățenii cu spirit critic și bine informați pot deduce fără efort cu adevărul de mai sus, deoarece se gândesc la răspunsurile la următoarele întrebări:

A) Dacă NATO nu s-ar extinde spre est și nu ar respecta preocupările geopolitice ale Rusiei, ar fi purtat astăzi războiul ruso-ucrainean?

B) Dacă, în cadrul unei inițiative internaționale de pace sub auspiciile ONU și cu participarea egală a SUA, a țărilor aflate în conflict (Rusia, Ucraina), NATO și UE, s-a decis ca Ucraina să nu participe la nicio structură euroatlantică și să se abțină de la orice acțiune sau acțiune ostilă împotriva Federației Ruse, primind în schimb recunoașterea deplină a suveranității sale naționale și garanții puternice ale integrității sale teritoriale, ar putea cineva să conceapă serios că există posibilitatea unui război între cele două state?

Prin urmare, este gresit ca Rusia să fie profund îngrijorată de extinderea influenței NATO asupra granițelor sale, când în trecut s-a confruntat cu două atacuri neprovocate, înspăimântător de intense, ale invaziei trupelor din țările occidentale care aproape că i-au zdruncinat statalitatea?

(Primul atac a avut loc în secolul al 19-lea cu invazia Franței napoleoniene, iar al doilea a avut loc în secolul 20 cu invazia surpriză a Germaniei naziste, Rusia platind, în ambele cazuri, o taxă grea de sânge pentru a-și păstra independența și integritatea națională intactă).

În cele din urmă, Moscova sau Washingtonul amenință arhitectura de securitate și stabilitate din Europa?

II. Rolul ambiguu și contradictoriu al președintelui rus

La Moscova, în luna octombrie a acestui an, a avut loc Forumul Internațional anual al Clubului Valdai cu tema „O lume post-hegemonică, Justiție și securitate pentru toți”, la care au participat 111 experți, politicieni, diplomați și economiști din Rusia și 40 de țări străine, la care au participat și Vladimir Putin, susținând un discurs politic de moment adresat în principal elitei politice și sociale a Occidentului.

Președintele rus, în timpul discursului său, a denunțat „comportamentul agresiv și neocolonial al elitei occidentale”, descriind efortul său persistent și constant de a limita rolul internațional al Federației Ruse în gestionarea crizelor geopolitice și de a minimaliza valoarea participării sale la sistemul global de securitate și stabilitate.

Dar liderul de la Kremlin i-a uimit pe toți cetățenii atenți și perceptivi carora „nu le-a venit să creadă” când l-au auzit pe Putin (care este portretizat de unii drept „forta rivală” a Noii Ordini Mondiale) referindu-se la narațiunea neoglobalista îndrăgită a elitei occidentale conduse de demoni, adică la „antiteza” pericolului schimbărilor climatice, în timp ce, în același timp, țara sa se află într-un conflict cu NATO pe teritoriul Ucrainei!

Într-o inversare a discursului său, Vladimir Putin a declarat următoarele extrem de importante:
„Evoluțiile actuale au umbrit problemele de mediu.
Oricât de ciudat ar părea, despre aceasta aș dori să vorbesc mai întâi astăzi.
Schimbările climatice nu se află în fruntea agendei.
Dar această provocare fundamentală nu a dispărut, este încă iminenta și în creștere”.

Această declarație politică a șefului statului rus respinge cu siguranță în cel mai asurzitor mod speranța tuturor celor care au investit în puterea politică și militară a Rusiei de a pune capăt suveranității Noii Ordini Mondiale.
Punctul de vedere de mai sus exprimat de liderul rus indică respectarea de către acesta a narațiunii neoglobaliste dominante a schimbărilor climatice și ridică suspiciuni serioase și rezonabile cu privire la posibila coexistență a lui Putin cu preceptele globalizării pe care Noua Ordine Mondiala le promovează și le ierarhizeaza în principal.

Poziția președintelui rus a spulberat visele tuturor celor care au refuzat să se supună forțelor globalizatoare ale Noii Ordini Mondiale, așteptând ca conducerea rusă să devină celălalt pol internațional al puterii mondiale care să ralieze forțele naționale și patriotice ale popoarelor.
În același timp, apare contribuția decisivă a propagandei occidentale magistrale a mass-mediei interconectate, care, cu sârguință, în ultimii douăzeci de ani, a pictat profilul președintelui rus ca fiind „liderul puternic anti-occidental care contestă Noua Ordine Mondiala”, în timp ce, de fapt, conducerea rusă a fost instrumentalizată voluntar prin „punerea în spate” a promovării agendei neoglobaliste menite să controleze și să manipuleze umanitatea.

Acum devine evident că conducerea rusă a consimțit la impunerea globală a narațiunii de sănătate, precum și la promovarea vaccinurilor experimentale, în timp ce în prezent contribuie la crearea noii narațiuni neoglobaliste, adică la noua narațiune neoglobalista, criza alimentară și energetică cauzată de „operațiunea militară specială” a Rusiei pe teritoriul Ucrainei.
Kremlinul, deși conștient cel puțin din 2014 de starea de spirit ostilă, de propaganda anti-rusă acerbă, precum și de pregătirea de război a regimului ucrainean și, prin urmare, ar fi putut lua măsuri militare mult mai devreme, a ales totuși să invadeze abia în februarie 2022, într-un moment în care lumea ieșise traumatizată de criza sanitară provocată de coronavirus, astfel încât înainte de a putea lua o „gură de normalitate” să se confrunte din nou cu o mult mai rea și mai dureroasă dublă criză, adică criza de alimente și de energie!

Se poate argumenta în mod valabil că momentul invaziei militare ruse a fost rezultatul unei complicități între Noua Ordine Mondiala și Kremlin cu scopul de a teroriza omenirea prin provocarea unor crize succesive globale și posibil prestabilite si multiple.
Este foarte probabil ca în viitor, odată cu crearea „condițiilor potrivite”, conducerea rusă să se reangajeze în modelarea narațiunii neoglobaliste a schimbărilor climatice și, prin urmare, atunci când cetățenii se întreabă „unde o ia Putin”, în același timp se vor scufunda în nebunia și inumanitatea societății planetare distopice „Orwell-huxley-ne”, incapabilă să înțeleagă amploarea capcanei si a amagirii lor.

Noul tip de societate imaginat de Noua Ordine Mondiala se va baza pe aplicarea combinată a celor două modele sociale descrise în romanul „1984” de George Orwell și în romanul „Minunata lume nouă” a lui Aldous Huxley.

Societatea descrisă în „1984” este o societate în care controlul cetățenilor se realizează prin opresiune socială absolută și teama impusă de pedeapsă, în timp ce modelul social susținut de Huxley nu se bazează pe teroare, ci pe sporirea comportamentului dorit implementat de administrarea liberă a unui tip sofisticat de drog care asigură obedienta socială și „pacea”. Devine clar că în statele moderne ale lumii occidentale rolul drogului social a fost asumat pe merit de mass-media în timp ce manipulează cu pricepere gândurile, sentimentele și comportamentul cetățenilor.
Baza comună a celor două „sisteme sociale” este utilizarea aplicațiilor avansate ale științei și tehnologiei ca „instrumente” ale controlului social al maselor de oameni.

În contextul actual al evoluțiilor politice internaționale, capitularea fără opoziție a lui Herson forțelor armate ucrainene se adaugă la domeniul militar, care constituie cea mai mare înfrângere geopolitică a Rusiei în ultimii treizeci de ani, deoarece zona mai largă a orașului de coastă a fost încorporată recent (într-o ceremonie solemnă) în corpul național al Federației Ruse, formarea oficială a unui teritoriu rusesc.

Este demn de remarcat faptul că cedarea Hersonului Ucrainei – care a fost singura capitală regională a Ucrainei care a fost ocupată de trupele ruse – a provocat valuri de furie și indignare nu numai în rândul cetățenilor ruși, ci și în rândul militarilor de rang mediu care se confruntă cu un disconfort evident cu pierderea unui nod portuar în Marea Neagră.
Recucerirea Hersonului de către ucraineni are o importanță strategică deosebită pentru ei, deoarece poate fi folosită ca bază militară într-o posibilă operațiune viitoare de expulzare a rușilor și din Crimeea.

Înșelăciunea cetățenilor de către mass-media occidentală coruptă în raport cu „profilul național” al liderului rus a servit unui obiectiv suplimentar: să distruga, în fața „retragerii” la apelurile neoglobalistului Putin, mișcările etnocentrice și patriotice care se dezvoltau în societățile occidentale, ca o „contrapondere instituțională” la politica globalizată a guvernelor statelor, marcând astfel prevalența deplină a Noii Ordini Mondiale.
Dar ambiguitatea președintelui rus nu se limitează la declarația sa privind pericolul schimbărilor climatice.

Ca parte a unei operațiuni de război psihologic post-sovietic, conducerea rusă ordonă agențiilor de stat ale țării să pregătească, să repare și să mențină în mod corespunzător adăposturi nucleare la Moscova și alte dispozitive rusești, vizând nu cetățenii Occidentului, desigur, ci cetățenii ruși înșiși, în încercarea de a provoca o „stare de șoc” în societatea rusă, care a fost cultivată încă din perioada Războiului Rece de teama unei ofensive nucleare preventive din partea Occidentului. Vladimir Putin, proiectând constant pericolul unei posibile conflagrații nucleare, „se joacă” cu cele mai grave coșmaruri ale subconștientului ale mentalului colectiv rus, rămânând angajat în realizarea a două obiective:

A) Provocând teamă și confuzie poporului rus, astfel încât acesta să rămână în mod necesar unit și „obedient” în fața sa, fără a pune la îndoială corectitudinea alegerilor și deciziilor conducerii ruse, respectând cu supunere ordinele sale.

B) Slăbirea și neutralizarea cercurilor naționale rusești care sunt prinse între pericolul unui posibil război nuclear cu Occidentul și alegerile dăunătoare ale Kremlinului, ducând la căderea acestora într-o stare de „debusolare patriotică și hipnoză” cu o influență redusă asupra poporului.

În consecință, vocile naționale și independente care există cu siguranță în societatea rusă rămân prinse în ambiguitatea și retorica deliberat contradictorie a lui Putin și, prin urmare, nu sunt în măsură să formeze un pol alternativ de raliuri sociale cu un semn patriotic.
Nu ar trebui să ne mire dacă în lunile următoare îl vom vedea pe președintele rus evoluând într-un „lup în blana de oaie” pur sânge al Noii Ordinii Mondiale, după ce și-a asumat de la păpușarii invizibili rolul crucial de dezorganizare și destramare a marii Națiuni Ruse, astfel încât, astfel incat poporul rus daca ar percepe cândva planul infernal de ridiculizare și înșelăciune al conducerii ruse, sa nu aiba suficient timp pentru a reacționa și sa se supuna aspirațiilor satanice ale elitei supranaționale conducătoare a Noii Ordini Mondiale.

Κριτική επισκόπηση του Ρωσο-ουκρανικού πολέμου και ο αμφίσημος ρόλος του Πούτιν. | ΤΑΣ ΘΥΡΑΣ ΤΑΣ ΘΥΡΑΣ
https://tasthyras.wordpress.com/2022/11/28/%ce%ba%cf%81%ce%b9%cf%84%ce%b9%ce%ba%ce%ae-%ce%b5%cf%80%ce%b9%cf%83%ce%ba%cf%8c%cf%80%ce%b7%cf%83%ce%b7-%cf%84%ce%bf%cf%85-%cf%81%cf%89%cf%83%ce%bf-%ce%bf%cf%85%ce%ba%cf%81%ce%b1%ce%bd%ce%b9%ce%ba/#more-61332