Ofensiva de iarnă a lui Putin

Mike Whitney • October 20, 2022

„Fiecare rus și ucrainean morți în acest război, fiecare familie de oriunde din lume care suferă consecințele acestui război, fiecare afacere care se închide din cauza daunelor economice pe care le provoacă acest război și a riscului crescut de anihilare nucleară, totul este făcut de guvernul SUA. » Twitter @KimDotcom

Războiul proxy (def.) – un război instigat de o putere importantă care nu este implicată în sine.

Câștigurile ucrainene pe câmpul de luptă au fost întâmpinate de o escaladare rusă pe scară largă mult așteptată. Pe 21 septembrie, într-un rar discurs național, președintele rus Vladimir Putin a anunțat mobilizarea a 300.000 de rezerviști care vor fi chemați să servească în războiul din Ucraina. În ultimele săptămâni, armata rusă a suferit o serie de eșecuri din cauza lipsei forței de muncă suficientă în spațiul de luptă. Mai simplu spus, rușii nu aveau suficiente trupe de luptă pentru a-și îndeplini misiunea sau pentru a apăra vasta zonă care a fost recent anexată de Moscova. Operațiunea Militară Specială a Rusiei nu a fost niciodată concepută pentru a pune stăpânire și ocupa mari zone din teritoriul ucrainean. În esență, SMO a fost o operațiune de poliție menită să localizeze și să elimine forțele ucrainene care bombardaseră și ucideau etnicii ruși care trăiau în estul Ucrainei. După numeroase ciocniri cu batalioane antrenate de NATO în avans, este clar că Rusia are nevoie de întăriri semnificative pentru a retrage forțele ucrainene și pentru a impune un tampon de securitate în jurul noilor sale provincii. Criticii Rusiei văd lipsa de personal ca un indiciu al incompetenței militare, dar, de fapt, Moscova se adaptează doar la o situație fluidă în care ambele părți continuă să ridice miza. Iată un fragment dintr-o postare a lui Big Serge la Substack care ajută la clarificarea ce se întâmplă:

Dintre toate afirmațiile fantasmagorice care s-au făcut despre războiul ruso-ucrainean, puține sunt atât de dificile de crezut precum afirmația că Rusia intenționează să cucerească Ucraina cu mai puțin de 200.000 de oameni. Într-adevăr, un adevăr central al războiului pe care observatorii trebuie pur și simplu să înțeleagă este faptul că armata rusă a fost mult depășită numeric din prima zi… Pe hârtie, Rusia a angajat o forță expediționară de mai puțin de 200.000 de bărbați, deși, desigur, această cantitate nu a fost în ultima vreme în prima linie de luptă activă.

Desfășurarea forței ușoare este legată de modelul de serviciu destul de unic al Rusiei, care a combinat „soldații contractați” – nucleul profesional al armatei – cu un grup de rezerviști care este generat cu un val de recrutare anuală… Tranziția de la o schemă de mobilizare sovietică la o forță mai mică, mai agilă și pregătită profesional a fost parte integrantă a regimului de austeritate neoliberal al Rusiei de-a lungul multor ani ai lui Putin.

…. Această forță contractată rusă poate realiza încă multe, din punct de vedere militar: poate distruge instalațiile militare ucrainene, poate face ravagii cu artileria, poate să-și facă drum în aglomerările urbane din Donbas și să distrugă o mare parte din potențialul indigen de război al Ucrainei. Cu toate acestea, nu poate duce un război continental de mai mulți ani împotriva unui inamic care îl depășește numeric cu cel puțin patru la unu și care este susținut cu informații, comandă și control, și materiale care sunt dincolo de atingerea sa imediată…

Este nevoie de mai multă desfășurare a forței. Rusia trebuie să transcende armata de austeritate neoliberală. Are capacitatea materială de a mobiliza forțele necesare: are multe milioane în rezerva sa, stocuri enorme de echipamente și capacitate de producție indigenă susținută de resursele naturale și potențialul de producție al blocului eurasiatic care și-a închis rândurile în jurul său. Dar amintiți-vă – mobilizarea militară este și mobilizare politică.” («Politics By Other Means; Putin and Clausewitz”, Big Serge Thoughts, Substack)

Criticii Rusiei, desigur, vor respinge această explicație drept o prostie, chiar și așa, convocarea a 300.000 de rezerviști arată că generalii lui Putin își dau seama că nu își pot atinge obiectivele strategice doar cu o „forță expediționară”, ci trebuie să se adapteze la schimbările de pe teren. Și tocmai asta fac ei; își întăresc forțele într-un moment în care ratingul de aprobare public al lui Putin este de 77%. Așadar, în timp ce o mobilizare anterioară ar fi fost, fără îndoială, întâmpinată cu condamnare și respingere pe scară largă, marea majoritate a rușilor susțin acum pe deplin politica. Pur și simplu, Putin a câștigat inimile și mințile poporului rus. El i-a convins că țara, tradițiile, cultura și viața lor se confruntă cu o amenințare existențială fără precedent. Iată mai multe de la Big Serge:

Putin și cei din jur au conceput încă de la început războiul ruso-ucrainean în termeni existențiali. Cu toate acestea, este puțin probabil ca majoritatea rușilor să fi înțeles asta…

Ceea ce s-a întâmplat în lunile de după 24 februarie este destul de remarcabil. Războiul existențial pentru națiunea rusă a fost întrupat și făcut real pentru cetățenii ruși. Sancțiunile și propaganda anti-rusă – demonizarea întregii națiuni drept „orcos” (mamifer marin din familia delfinilor, de aproximativ 10 m lungime, albastru închis pe spate și alb pe burtă, cu o înotătoare dorsală mare; este rapid și vorace, și se hrănește cu foci, marsuini și pești; se îmblânzește ușor).– i-au adunat chiar și pe rușii sceptici inițial în spatele războiului, iar gradul de aprobare al lui Putin a crescut vertiginos. O presupunere occidentală de bază, că rușii s-ar întoarce împotriva guvernului, s-a inversat. Videoclipurile care arată tortura prizonierilor de război ruși de către ucraineni, a soldaților ucraineni care cheamă mame ruse pentru a le spune în batjocură că fiii lor sunt morți, a copiilor ruși uciși de bombardamente la Donețk, au servit la validarea afirmației implicite a lui Putin că Ucraina este un stat posedat de demoni că trebuie să fie exorcizat cu explozibili puternici… Guvernul Ucrainei (în tweet-urile acum șterse) a susținut public că rușii sunt predispuși la barbarie deoarece sunt o rasă metisă cu sânge asiatic în amestec.” (Big Serge, Substack)

Pe scurt, mass-media și clasa politică i-au ușurat munca lui Putin, convingându-i chiar și pe rușii de stânga că națiunile occidentale – conduse de SUA – disprețuiesc toate lucrurile rusești și sunt hotărâte să le distrugă țara și să le subjuge poporul. Iată-l pe Putin:

Vreau să subliniez din nou că insațiabilitatea și hotărârea lor de a-și păstra dominația neîngrădită sunt cauzele reale ale războiului hibrid pe care Occidentul colectiv îl poartă împotriva Rusiei. Ei nu vor să fim liberi; vor să fim o colonie. Ei nu doresc o cooperare egală; vor să jefuiască. Ei nu vor să ne vadă o societate liberă, ci o masă de sclavi fără suflet… Aș dori să vă reamintesc că în trecut, ambițiile de dominare a lumii s-au spulberat în mod repetat împotriva curajului și rezistenței poporului nostru. Rusia va fi mereu Rusia. Vom continua să ne apărăm valorile și Patria noastră.

Nu am fost niciodată de acord și nu vom fi niciodată de acord cu un asemenea naționalism politic și rasism. Ce altceva, dacă nu rasism, este rusofobia răspândită în întreaga lume? Care este, dacă nu rasismul, convingerea dogmatică a Occidentului că civilizația și cultura sa neoliberală sunt un model incontestabil de urmat de întreaga lume?…

Astăzi, luptăm pentru ca nimănui să nu-i treacă prin cap că Rusia, poporul nostru, limba noastră sau cultura noastră pot fi șterse din istorie. Astăzi, avem nevoie de o societate unită, iar această unificare se poate baza doar pe suveranitate, libertate, creație și dreptate. Valorile noastre sunt umanitatea, mila și compasiunea.” (Speech on the Accession of the New Regions to Russia, Vladimir Putin, Unz Review)

Potrivit lui Putin, Occidentul colectiv vrea să jefuiască Rusia, să-i înrobească poporul și să creeze o colonie a cărei bogăție poate fi deturnată de fanaticii tiranici și profitorii străini. Atacul necruțător al mass-media asupra sportivilor, savanților, oamenilor de știință, muzicienilor și chiar oamenilor de afaceri ruși nu a făcut decât să întărească opinia rușilor obișnuiți că aceștia au intrat în punctul de mirare al unei coaliții occidentale violente și scăpate de sub control care intenționează să producă aceeași moarte letală… lovitura Rusiei pe care au dat-o Irakului, Libiei, Afganistanului si nenumaratelor altor natiuni. Evaluările crescânde ale aprobării publice ale lui Putin subliniază faptul că majoritatea rușilor cred că amenințarea este reală și că trebuie să se unească la bătălie. Iată mai multe de la Big Serge:

„Putin și-a realizat proiectul de anexare oficială a vechii margini de est a Ucrainei. Acest lucru a transformat legal războiul într-o luptă existențială. Progresele ulterioare ucrainene în est sunt acum, în ochii statului rus, un asalt asupra teritoriului suveran al Rusiei și o încercare de a distruge integritatea statului rus. Sondajele recente arată că o mare majoritate a rușilor sprijină apărarea acestor noi teritorii cu orice preț.”

Viteza cu care Putin a anexat cele patru regiuni din Ucraina sugerează că scopul real al acțiunii depășește cu mult extinderea graniței de vest a Rusiei. Adevăratul motiv pentru care Putin s-a grăbit să adopte măsura a fost schimbarea fundamentală a regulilor de angajament. Inutil să spunem că Operațiune Militară Specială reprezintă o lume în afara apărării propriului teritoriu suveran. Cu alte cuvinte, scopul real al referendumului a fost să indice că „și-au scos mănușile” și că Rusia va răspunde atacurilor Ucrainei cu o ferocitate neașteptată. Iată-l din nou pe Serge:

S-a atins un consens politic pentru o mobilizare mai mare și o mai mare intensitate. Acum tot ce rămâne este punerea în aplicare a acestui consens în lumea materială a pumnului și cizmei, a glonțului și a obuzelor, a sângelui și a fierului.”

….. Rusia se adună pentru o escaladare și o ofensivă de iarnă și este în prezent angajată într-un comerț calculat în care renunță la spațiu în schimbul timpului și al victimelor ucrainene. Rusia continuă să se retragă acolo unde pozițiile fie sunt compromise operațional, fie se confruntă cu un număr copleșitor de ucraineni, dar este foarte atentă să scoată forțele din pericolul operativ…

Rusia va continua probabil să se retragă în următoarele săptămâni, retrăgându-și unitățile intacte sub umbrela lor de artilerie și aer, distrugând stocurile de echipamente grele ucrainene și uzându-le forța de muncă. Între timp, echipamentele noi continuă să se adune în Belgorod, Zaporizhia și Crimeea. Așteptările mele rămân aceleași: retragerea episodică a Rusiei până când frontul se stabilizează aproximativ la sfârșitul lunii octombrie, urmată de o pauză operativă până la înghețarea solului, urmată de escaladare și ofensivă de iarnă a Rusiei după ce au terminat de adunat suficiente unități.

Din Kremlin radiază un calm ciudat… Deconectarea dintre stoicismul Kremlinului și deteriorarea frontului este izbitoare. Poate că Putin și întregul stat major rus sunt într-adevăr incompetenți din punct de vedere criminal: poate că rezervele rusești nu sunt cu adevărat altceva decât o grămadă de bețivi. Poate că nu există niciun plan.

Sau poate fiii Rusiei vor răspunde din nou la chemarea patriei, așa cum au făcut-o în 1709, în 1812 și în 1941.

În timp ce lupii se plimbă din nou la uşă, bătrânul urs se ridică din nou pentru a lupta.” (Big Serge,, Substack)

Concluzie: Rusia a pus acum bazele unui conflict mai larg și mai violent. 300.000 de rezerviști au fost chemați, cantități mari de echipamente militare sunt expediate pe front, iar opinia publică susține în mod covârșitor efortul de război. Toate semnele indică o escaladare semnificativă a luptei care va lăsa o mare parte din Ucraina în ruine, împingând Washingtonul și Moscova mai aproape de o confruntare directă.

Predicția înfricoșătoare a lui Mearsheimer: „Rușii vor transforma Ucraina în moloz”. (video de 2 minute)

VIDEO – John Mearsheimer a numit-o corect în 2015 și a numit-o corect din nou acum 7 luni. Poate că guvernul SUA ar trebui să-l angajeze ca alarmă de incendiu.

Karen Smith de la The Unz Review