X

Perfidul Putin!

Vă invităm să ne urmăriți pe o altă pagină de Facebook, căci cea veche este inutilă fiind obturată de algoritmii lui Zuckerberg. Noua pagină poate fi accesată AICI.

Minciuna Noii Ordini Mondiale: Rusia caută să răstoarne democrațiile lumii. 

Philip Giraldi - Wikipedia

By Philip Giraldi16 0ct. 2022

Președintele rus Vladimir Putin a fost cu siguranță un băiat răutăcios! Sursa de dezinformare, întotdeauna nesigură și neoficială, originară de guvern, The Hill, raportează că Moscova a cheltuit echivalentul a 300.000.000 dolari într-un efort de a „influența” politica mondială în favoarea sa.

Povestea se bazează și urmează un raport special al New York Times, care încearcă din nou să revigoreze afirmația conform căreia Kremlinul a intervenit eficient în alegerile nordamericane. Este oare o coincidență faptul că toate crizele rusești ies la suprafață chiar acum înainte de alegerile din SUA, într-un moment în care administrația președintelui Joe Biden se chinuie din cauza a ceea ce descrie uneori ca extremiști interni „sprijiniți de străini”? Eu nu cred acest lucru.

Raportul Hill stabilește cadrul, susținând că „Rusia a oferit cel puțin 300 milioane de dolari partidelor politice și liderilor politici din 2014 într-o încercare ascunsă de a influența politica externă, susține Departamentul de Stat al SUA.

Mai multe instituții de știri au raportat că un cablu lansat de Departamentul de Stat dezvăluie că Rusia a cheltuit probabil cel puțin sute de milioane mai mult pe partide și funcționari care simpatizează cu Rusia… Potrivit Associated Press… Rusia a folosit organizații de fațadă pentru a trimite bani către cauzele preferate sau politice.

Organizațiile includ think tank-uri din Europa și entități de stat din America Centrală, Asia, Orientul Mijlociu și Africa de Nord.

Statement by Ned Price, Spokesperson - U.S. Embassy in Tunisia

Purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Ned Price, a declarat marți într-o conferință de presă că amestecul Rusiei în alegerile este un „atac la adresa suveranității… Este un efort de a distruge capacitatea persoanelor din întreaga lume de a alege guvernul pe care îl consideră cel mai potrivit pentru a-i reprezenta, pentru a le reprezina interesele, pentru a le reprezinta valorile.’”

Și de ce se comportă Rusia așa cum se presupune că se comportă? Potrivit unei alte surse a Departamentului de Stat, care a vorbit cu The Hill, preocuparea Administrației Joe Biden nu se referă la o singură țară, ci la întreaga lume, deoarece „continuăm să ne confruntăm cu provocări împotriva societăților democratice”. Destul de ciudat, că Rusia ar trebui să nu fie înclinată să-și irosească banii și alte resurse pentru un obiectiv atât de idealist nu pare să fi trecut niciodată prin cap Departamentului de Stat sau editorilor de la The Hill.

De obicei, Departamentul de Stat a împărtășit informații cu o anumită presă, dar a refuzat să elibereze în mod public orice parte a cablului care ar fi furnizat dovezi bazate pe informații care susțin afirmațiile de amestec rusesc. The Hill, poate din neatenție, dezvăluie despre ce este cu adevărat întreaga poveste atunci când își încheie articolul cu „Evaluările de informații au determinat că Rusia a intervenit în alegerile prezidențiale din 2016 în răspândirea dezinformației online, care a fost concepută pentru a-l ajuta pe candidatul de atunci, Donald Trump, asupra adversarului său, Hillary Clinton.»

Rusia a încercat, de asemenea, să-l ajute pe Trump în lupta sa pentru realegere împotriva președintelui Biden în 2020.” Atunci, da, este vorba ca Moscova să-l ajute pe Trump împotriva candidaților democrați. În mod curios, totuși, majoritatea surselor nealiniate cu Partidul Democrat au ajuns să fie de acord că democrații au fost cei care au încercat să-l rănească pe Trump în 2016 prin utilizarea unui dosar fabricat care a încercat să-i conteste caracterul și să-l înfățișeze ca pe o marionetă rusă. Mult mai rău, au folosit și aparatul de securitate națională pentru a-l „prinde pe Trump”.

The Times adaugă mai multe detalii și servește, printre altele, ca un articol lăudăros pentru politica externă a Administrației Biden față de Rusia. Se bazează în mod clar pe informații furnizate de surse guvernamentale anonime și este în mare parte lipsită de orice dovadă reală, deși citează unele nume de ruși pentru a oferi autenticitate. Acesta este un truc comun folosit în mass-media și în guvern, în special de agențiile de informații, pentru a face ca materialul fabricat să pară autentic.

Un indiciu că raportarea ar trebui considerată suspectă apare chiar în primul paragraf, unde se afirmă că „Rusia a dat în secret cel puțin 300 milioane de dolari partidelor politice, funcționarilor și politicienilor din peste două duzini de țări din 2014 și intenționează să transfere încă sute de milioane, cu scopul de a exercita influență politică și de a influența alegerile.” Dacă New York Times este la curent cu planificarea rusă la nivel înalt, chiar și prin intermediul informațiilor scurse de la Agenția Centrală de Informații (CIA) și alte surse guvernamentale, ar fi surprinzător să aflăm că SUA au această capacitate.

Dacă Agenția de Securitate Națională (NSA) a întrerupt în secret comunicațiile securizate rusești pentru a obține astfel de informații, ar fi o încălcare majoră a securității și o încălcare a Legii de Spionaj din 1918 ca orice canal de știri nordamerican să sugereze că, indicând pari passu că raportul este fals.

Și apoi este problema contextului. Statele Unite au făcut în mod obișnuit ceea ce este acum pus pe seama Rusiei încă de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Și o face la o scară mult mai mare decât 300 milioane de dolari. Efortul de a aduce schimbarea regimului numai în Ucraina a costat aproximativ 5 miliarde de dolari. Implicarea în alegerile străine și în politică este, de fapt, o funcție majoră a CIA.

Se numește „acțiune sub acoperire” sau se face referire în comerț ca „CA”. Acțiunea sub acoperire este definită în Actul de Securitate Națională din 1947 ca „[o] activitate sau activități ale Guvernului Statelor Unite pentru a influența condițiile politice, economice sau militare din străinătate, în care se intenționează ca rolul Guvernului Statelor Unite să nu fie aparent sau recunoscut public. 50 U.S.C. § 3093(e).”

Majoritatea Stațiilor CIA și inclusiv Bazele mai mari din străinătate au capacități de acțiune ascunsă, iar activitatea lor este adesea guvernată de directivele de operare care sunt aplicate în fiecare țară în care își desfășoară activitatea agenția. În practică, acțiunea sub acoperire constă cel mai adesea în recrutarea, plata și direcționarea jurnaliștilor și a altor formatori de opinie pentru a scrie povești și a susține narațiuni favorabile intereselor SUA. În unele cazuri, în funcție de circumstanțe, funcținarii CA vor finanța fie direct, fie indirect grupuri și persoane care sunt oponenți guvernului stabilit. Dacă există o operațiune majoră, precum Ucraina, succesul vine atunci când are loc o schimbare de regim.

Și care este raportul calitate-preț cu operațiunile CA? Este greu de spus, dar bugetul oficial de informații pentru guvernul SUA este de 84,1 miliarde de dolari, cu sume suplimentare ascunse în alte finanțări guvernamentale, inclusiv Pentagonul și Securitatea Internă. CIA primește o mare parte din asta și, deoarece operațiunile sub acoperire sunt costisitoare, o mare parte din bani se duc în sprijinul acelor activități. Deci, vorbim despre SUA care cheltuiește mai multe miliarde de dolari în sprijinul „acțiunilor” asemanătoare celor de care Putin este acuzat că le-a desfășurat de-a lungul unui deceniu în mai mult de două duzini de țări din întreaga lume cu 300 milioane de dolari! Mult succes Vlad!

Aș putea concluziona în mod rezonabil observând că efortul guvernului Statelor Unite pentru a păcăli publicul nordamerican, pentru a-l face să creadă multe prostii despre ceea ce se întâmplă în lume ar putea fi descris în sine drept acțiune ascunsă. Și este deosebit de interesant prin faptul că este autofinanțat de către contribuabilul nordamerican. Niciodată în istorie un popor liber sau măcar oarecum liber nu și-a finanțat propria distrugere, dar există întotdeauna o premieră pentru toate.

Philip M. Giraldi, Ph.D., este director executiv al Consiliului pentru Interesul Național, o fundație educațională deductibilă din impozite 501(c)3 (Numărul de identificare federală #52-1739023) care caută o străină din SUA mai bazată pe interese. politica din Orientul Mijlociu. Site-ul este councilforthenationalinterest.org, adresa este P.O. Box 2157, Purcellville VA 20134 și e-mailul său este [email protected]

Karen Smith de la Veterans Today

invictuswebmedia.com

Reclame

Sistemul vrea să ne reducă la tăcere! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.



Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

Un comentariu

  1. Asta da democrație când ți-au luat toate bogățiile subsolului și solului, și vorbim de aproape toate țările lumii, căci au plătit(și-au format adică mai întâi cozile lor de topor) și apoi s-au apucat la “muls” toate aceste țări pe care le-au “ajutat” să fie democratice. Democrația asta nici dușmanii noștri să nu aibă parte de ea, căci ea te aduce la sapă de lemn. Priviți la partidele de la putere și răspundeți cine sunt cozile de topor ale occidentului și sigur veți lua peste (nota) opt pentru răspunsul la această întrebare. Și-atunci cine de fapt a dărâmat adevătatele democrații din toate aceste țări?
    Rușii n-au dorit să devină și ei victimă sigură precum alte țări, ca România de exemplu, și de aceea au ales lupta în locul capitulării fără de luptă. Desigur că ei își permit fiind o țară mare și puternică(cu arme atomice). Mai întâi să vedem cine a subjugat țările cu așa-zisele democrații puse la punct din afara țării și abia apoi să vedem și interesele altor mari puteri precum Rusia cărora nu le vor dăuna căteva teritorii în plus. Așadar asistăm la lupta titanilor dusă deocamdată și prin intermediari. Era cândva o zicală simplă și anume:”Când doi se bat, al treilea câștigă”. Pe cei doi titani îi știm, urmează să vedem care țări mici îl vor reprezenta pe cel de-al treilea din zicală. Una ar fi Grecia, care va lua Constantinopolul, conform profețiilor, a doua, probabil, va fi România, care se va rotunji devenind din nou “dodoloanță”, a treia o altă țară mică nedreptățită de surorile ei mai mari, și tot așa. Eu așa cred, că tot răul va fi spre bine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button