Liderul de la Beijing, Xi Jinping, va părăsi China pentru prima dată în mai bine de doi ani pentru o călătorie în această săptămână în Asia Centrală, unde se va întâlni cu omologul său rus Vladimir Putin, cu doar o lună înainte de a-și consolida poziția de cel mai puternic lider chinez de la Mao Zedong încoace.
Călătoria, prima deplasare a lui Xi în străinătate de la începutul pandemiei Covid-19, arată că acesta este încrezător în timp ce se îndreaptă spre un al treilea mandat, dar și în ceea ce privește rolul său de lider mondial într-o perioadă în care se reînnoiesc fricțiunile între marile puteri.
Un duo care se opune hegemoniei americane
Pe fondul confruntării Rusiei cu Occidentul din cauza Ucrainei, al crizei din Taiwan și al unei economii globale care se clatină, Xi urmează să efectueze miercuri o vizită de stat în Kazahstan. Președintele Chinei se va întâlni apoi cu Putin în marja summitului Organizației de Cooperare de la Shanghai, în vechiul oraș de pe Drumul Mătăsii, Samarkand, în Uzbekistan, au declarat Kazahstanul și Kremlinul. China a confirmat călătoria luni, informează Voa News.
Consilierul de politică externă al lui Putin, Iuri Ușakov, a declarat săptămâna trecută reporterilor că se așteaptă ca președintele rus să se întâlnească cu Xi la summit. Kremlinul a refuzat să ofere detalii despre discuțiile lor.
Întâlnirea îi va oferi lui Xi ocazia de a-și sublinia influența, în timp ce Putin poate demonstra înclinația Rusiei spre Asia; ambii lideri își pot arăta opoziția față de Statele Unite exact în momentul în care Occidentul încearcă să pedepsească Rusia pentru războiul din Ucraina.
„După părerea mea, este vorba despre Xi: vrea să arate cât de încrezător este pe plan intern și să fie văzut ca liderul internațional al națiunilor care se opun hegemoniei occidentale”, a declarat George Magnus, expert economic și autorul cărții „Red Flags”, o carte despre provocările lui Xi.
Parteneriat „fără limite” între tigrul asiatic și resursele rusești
„În privat, îmi imaginez că Xi va fi cel mai neliniștit de modul în care decurge războiul lui Putin și, într-adevăr, dacă Putin sau Rusia sunt în joc la un moment dat în viitorul apropiat, deoarece China are încă nevoie de o conducere anti-occidentală la Moscova”.
Aprofundarea parteneriatului „fără limite” dintre superputerea în ascensiune a Chinei și titanul resurselor naturale care este Rusia este o evoluție geopolitică pe care Occidentul o urmărește cu îngrijorare.
Cândva partenerul principal în ierarhia comunistă globală, Rusia, după prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991, este acum un partener secundar al unei Chine comuniste renăscute, care se preconizează că va depăși Statele Unite ca cea mai mare economie a lumii în următorul deceniu.
Deși contradicțiile istorice abundă în acest parteneriat, nu există niciun semn că Xi este pregătit să renunțe la sprijinul pentru Putin în cea mai serioasă confruntare a Rusiei cu Occidentul de la apogeul Războiului Rece.
Vizita „arată că China este dispusă nu doar să continue afacerile ca de obicei” cu Rusia, ci chiar să arate un sprijin explicit și să accelereze formarea unei alinieri mai puternice între China și Rusia”, a declarat Alexander Korolev, lector principal de politică și relații internaționale la UNSW Sydney.
„Mesajul major nu este de fapt că Xi îl susține pe Putin, pentru că a fost destul de clar că Xi îl susține pe Putin”, a declarat profesorul Steve Tsang, directorul Institutului Chinei de la Școala de Studii Orientale și Africane din Londra. „Semnalul mai mare este că el, Xi Jinping, iese din China pentru prima dată de la pandemie în perioada premergătoare congresului partidului. Dacă ar urma să existe comploturi împotriva lui, acesta este momentul în care ar avea loc comploturile. Iar el este în mod clar încrezător că aceste comploturi nu vor avea loc pentru că este plecat din țară”.
Rusia, principala sursă de petrol a Chinei
Pe de altă parte, Rusia, sancționată, devine principala sursă de petrol a Chinei, arată datele vamale Putin a declarat săptămâna trecută că a fost convenită o rută majoră de export de gaze către China prin Mongolia. Gazprom studiază de ani de zile posibilitatea ca un nou gazoduct major – Power of Siberia 2 – să traverseze Mongolia și să ducă gazul rusesc în China.
Acesta va transporta 50 de miliarde de metri cubi de gaz pe an, aproximativ o treime din ceea ce Rusia vinde de obicei Europei – sau echivalentul volumelor anuale ale gazoductului Nord Stream 1.
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum sprijinul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
oare asta o fi noua ordine mondiala de care se tot vorbeste ?
Psihologia totalitarismului!
Formula actuală: tehnocraţie, pseudoştiinţă şi tehnologie!
Analiza lui Joseph Sansone
https://josephsansone.substack.com/p/the-psychology-of-totalitarianism
„Psihologia totalitarismului”
(https://www.amazon.com/Psychology-Totalitarianism-Mattias-Desmet/dp/1645021726/ref=sr_1_1?crid=3F5XJ6XJT11KH&keywords=psychology+of+totalitarianism&qid=1659707843&sprefix=psychology+of+totalitrianism%2Caps%2C344&sr=8-1)
este o carte scrisă de profesorul de psihologie de la Universitatea Ghent din Belgia, Dr. Mattias Desmet.
În cartea sa, acesta ilustrează conceptele sale despre psihoza formării maselor care a dus la comportamentul irațional al maselor de oameni ca răspuns la Covidopatie în ultimii doi ani și jumătate.
Purtarea de măști, blocaje, vaccinarea forțată, refuzarea asistenței medicale pentru cei nevaccinați, purtarea de măști în mașină atunci când ești singur, continuarea administrării de rapeluri atunci când atât siguranța, cât și eficacitatea vaxinurilor sunt puse sub semnul întrebării și așa mai departe.
https://josephsansone.substack.com/p/ban-the-jab
Un aspect revigorant al cărții este faptul că pune sub semnul intrebarii autoritatea pseudoștiințifică, ceea ce, în mod paradoxal, îmbunătățește știința.
În mod specific, el citează activitatea legendarului cercetător Dr. John Ioannidis, epidemiolog și profesor de medicină la Universitatea Stanford, și cercetările sale care afirmă că majoritatea cercetărilor medicale nu pot fi validate stiintific.
Fie din cauza prejudecăților cercetătorilor, fie din cauza fraudei absolute, majoritatea cercetărilor publicate, pur și simplu, nu sunt valide stiintific.
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1182327/
Părerea mea este că această constatare îmbunătățește știința atunci când Desmet subliniază acest lucru, deoarece pune sub semnul intrebarii presupusa autoritate științifica.
Știința ar trebui să fie o căutare/cercetare deschisă a adevărului, care este în mod inerent deschisa observatiilor de corectare/cercetare.
În momentul în care pseudoștiința pretinde rolul de autoritate absoluta și caută să limiteze/cenzureze dialogul, nu mai este știință.
Cenzura și știința nu pot fi impreuna.
De fapt, utilizarea „pretinsei autorității infailibile” pentru a sprijini un argument este una dintre cele patru erori/prejudecati logice fundamentale emise la cursurile de cercetare științifică de bază.
Celelalte erori sunt: alterarea dialogului, a schimbului de idei, pentru a putea observa daca un pretins argument este eronat, dacă cel care emite argumentul nu are cumva o problema, o falsa dihotomie prin presupunerea că o relație temporală înseamnă automat cauzalitate.
În esență, izolarea oamenilor sau, așa cum o numește Desmet, atomizarea oamenilor, tăierea legăturilor de dialog ale societății, în mare parte din cauza tehnologiei, duce la o lipsă de sens, la anxietate și frustrare care se intampla pur si simplu, fără o cauză tangibilă. Introducerea unei amenințări percepute, în special ca „inamicul invizibil” virusul, îi ecranează pe oameni într-un nou grup ermetic inchis pentru a lupta împotriva acestui inamic comun.
Astfel, apare formarea maselor într-o identitate de grup sectar. Introducerea unor comportamente care implica un ritual covidian, cum ar fi purtarea măștilor, mersul la doi metri distanta unul fata de celălalt, aplicarea acestor reguli plandemice în magazine etc., toate acestea întăresc noua identitate de grup asemănătoare unui cult covidian planetar. Acest lucru saboteaza orice gândire critică și urmează o supunere oarbă.
În esență, ne confruntăm cu un fel de hipnoză de grup.
Aproximativ o treime dintre oameni sunt hipnotizati în transă, o treime dintre oameni se supun din cauza presiunii opiniei publice, iar o treime deosebesc duhurile treji și se opun pe deplin.
În calitate de psihoterapeut specializat în hipnoză clinică, aș dori să ofer câteva detalii.
În primul rând, desigur, și Desmet subliniază acest lucru, acest tip de supunere/ascultare oarbă nu are loc în hipnoza clinică, deoarece subiectul știe totusi că este hipnotizat și accepta motivul.
De fapt, spălarea creierului prin achiesarea la gruparea covidiana planetara ar putea fi un cuvânt mai potrivit pentru ceea ce se întâmplă, desi acest lucru poate părea dur. Comportamentele care slujesc prin ritualul covidian, cele menționate mai sus, cum ar fi de pilda purtarea măștilor, sunt concepute pentru a întări loialitatea oarbă/fanatica a gruparii covidiene planetare și acceptarea supunerii oarbe fara discernamant. Ele sunt, de asemenea, atât de convingătoare, asemenea unei tehnici de a hipnotiza, de a transpune in transa pe cineva.
Există câteva studii de psihologie socială care se aplică cu adevărat la situația actuală din America și din lumea intreaga în general.
Desmet menționează studiile lui Asch privind conformarea obedienta.
https://www.verywellmind.com/the-asch-conformity-experiments-2794996#:~:text=The%20experiments%20revealed%20the%20degree,the%20rest%20of%20the%20group.
În acest studiu, exista o linie pe o tablă și alte trei linii separate, iar subiectul experimentului trebuie să precizeze care dintre linii corespunde ca lungime cu linia inițială.
Linia care se potrivea ca lungime era evidentă. Capcana era că în cadrul experimentului existau 12 complici care declarau toți ca fiind rezultat corect linia greșită.
Drept rezultat, orice alt participant la acest experiment declara fiind influentat, linia incorectă, în o treime dintre cazuri și atribuia aceasta optiune presiunii opiniei celorlalti participanti, iar unii participanți începeau chiar să se îndoiască de propriile percepţii care erau reale, corecte.
Interesant este că, în acest studiu, atunci când exista un participant care preciza linia corectă, ceilalti participantii afirmau si ei, de asemenea, linia corectă în 95% dintre cazuri.
Un alt experiment clasic care merită menționat este cel al lui Milgram privind obediența.
https://www.simplypsychology.org/milgram.html
Milgram a încercat să obțină o perspectivă asupra atrocităților care au avut loc în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în special în ceea ce privește experimentele eugeniei și concluziile proceselor de la Nürnberg.
Acest experiment a folosit, de asemenea, complici.
În acest caz, participanților li s-a spus că experimentul este despre cercetare, iar cel care urmeaza să participe la experiment (adica un subiect) trebuie sa fie conectat la electrozi. Participantul achiesa și i se furnizau șocuri electrice atunci răspundea greșit. Aceste socuri au variat de la un voltaj ușoar (15 volți) pana la limita unui pericol grav (375 de volți) până la….(450 de volți).
Subiectul principal coordonator al experimentului (un alt participant) purta un halat de laborator și îi dădea instrucțiuni unui alt participant când să administreze un șoc electric.
În mod surprinzător, 65% dintre participanți au rotit selectorul de voltaj până la 450 de volți atunci când li se transmitea de către subiectul coordonator al experimentului.
Efectele Experimentului Milgram sunt foarte îngrijorătoare.
Luați în considerare ce se va intampla prin aplicarea legii plandemice de catre exponentii militari ai unei armate atunci când li se va ordona să impuna prin forta purtarea mastilor, carantina și vaccinarea obligatorie, populatiei!?
Acești exponenti guvernamentali au ani de îndoctrinare și se stie ca riscă să-și piardă pensiile dacă nu executa ordinul primit.
În lucrarea „Psihologia totalitarismului” este oferită o analiză detaliată a tiraniei.
Se face o diferență între un dictator tipic care conduce prin teroare și care, de multe ori, se relaxează odată ajuns la putere pentru a-și menține sprijinul supusilor și tiranul care este orbit/obsedat fanatic de propria ideologie.
Analiza formării maselor care a avut loc în timpul lui Hitler și Stalin este exactă, iar Desmet subliniază faptul că un lider maniac/fanatic nu este neaparat necesar pentru ca o tiranie sa functioneze și că actuala dictatura globala se desfășoară prin intermediul tehnocrației și pseudoștiinței sale avand ajutorul tehnologiei.
Este evidențiat aspectul de cult ritualic covidian planetar atât al adepților, cât și al liderilor.
Desmet, ca și alții înaintea sa, subliniază că aceste sisteme tiranice se prăbușesc în cele din urmă prin propria absurditate.
Problema este că acest lucru ar putea dura zeci de ani, iar miliarde de oameni ar putea fi uciși până atunci.
El pare să minimalizeze într-o oarecare măsură aspectul psihopatiei caracteristic tiranilor, lucru cu care nu sunt întru totul de acord, după cum voi arăta in viitoarele articole.
Potrivit lui Desmet, ideologia unui univers mecanicist duce la formarea maselor de oameni, ceea ce ar conduce la formarea sistemelor tiraniei.
Nu sunt de acord în totalitate nici cu acest aspect.
În anumite momente, se poate întâmpla acest lucru.
De data aceasta, se pare că tiranii, crezând în ideologia lor că planeta nu poate susține o imensa populație umană în creștere, folosesc psihoza formării maselor de oameni.
Această carte antementionata merită cu siguranță lecturata.
S-ar putea să doriți să cumpărați un exemplar pentru acei prieteni și membri ai familiei care au fost deja fanatizati.
Oricât de deranjant ar fi experimentul Milgram antemenționat mai sus, partea bună a studiului lui Asch este că, odată ce unui om ii este aratat adevărul, există posibilitatea de a fi eliberat din sclavia hipnozei prejudecatilor argumentate logic.
Acesta este unul dintre motivele pentru care există o enorma presiune globală pentru a fi cenzurate astfel de analize.