Cei mai mulți dintre cei cinstiți pun mare preț pentru un post de mâncare, dar asta nu-i destul. Adevăratul post este sufletesc: reținerea cu orice chip de la a nu mai judeca, a nu mai vorbi de rău – un lucru atât de grav și care se face atât de ușor. Am îndrăznit să afirm că cei mai mulți în iad sunt cei care vorbesc de rău. Biserica îi încadrează la „ucidere morală”. A desființat un om pe care Hristos l-a restaurat prin sânge.
Deci postul adevărat și sufletesc înseamnă reținerea de la a vorbi de rău, a te ruga, a-ți da seama cât de departe ești de mântuire, să te compari cu momentul Judecății sau al morții tale. Filosofia cea mai mare este gândul la moarte. E o enorm de mare greșeală să crezi că ai să trăiești numai până la moarte; abia de acolo începe viața!
Postul e de o mare valoare dacă este ținut sufletește mai cu grijă. Să intrăm în iubirea creștină! Pentru că iubirea este criteriu de Judecată. Nu se poate face nimic fără iubire. Noi suntem obligați să iubim pe frații noștri. Aceea este măsura în care Îl iubim pe Dumnezeu – acea în care îi iubim pe alții. Te înșeli dacă crezi că Îl iubești pe Dumnezeu și dușmănești pe atâția inși. Nu s-a gustat din marea bucurie a iertării.
Va să zică postul este să te antrenezi mereu ca să fii pregătit în ceasul ceasurilor – ziua cea mare a ta – ziua morții. Biserica ne-a dat această posibilitate, să ne antrenăm în a nu dușmăni, în a iubi.
Am spus: o stare de prezență continuă, nu atât o stare de nevoință. Nu o stare de să nu mai mănânci nimic cu zilele, cu săptămânile. Mănânci potrivit, dar nițel mai reținut, având în vedere scopul principal: viața de mântuire.
https://ortodoxiacatacombe.wordpress.com/2022/08/12/aspecte-benefice-si-malefice-ale-fricii/
Foarte adevārat!
Postul adevārat este este cel sufletesc
+ ” reținerea cu orice chip de la a nu mai judeca, a nu mai vorbi de rău – un lucru atât de grav și care se face atât de ușor. Am îndrăznit să afirm că cei mai mulți în iad sunt cei care vorbesc de rău. Biserica îi încadrează la „ucidere morală”. A desființat un om pe care Hristos l-a restaurat prin sânge!”.
DOAMNE AJUTĀ!
Trăim timpurile profețite de Sfântul Antonie cel Mare care spunea: ,,Va veni vremea ca oamenii să înnebunească și când vor vedea pe cineva că nu înnebunește se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor.”
Oamenii fără Dumnezeu ajunși la cârma lumii caută modalități de a supune omenirea prin frică. Frica este politizată, promovată și împinsă spre fobie și spre paranoia, iar deciziile luate în aceste situații sunt adesea aberante. Frica de Dumnezeu este înlocuită cu frica de incorectitudinea politică, frica de încălzirea globală, frica de pandemie, frica de război, frica de foamete… Atunci când ne e frică de Dumnezeu, căutăm să-I fim pe plac Lui. Dimpotrivă, atunci când ne e frică de ce a mai născocit mintea umană, ne este frică, de fapt, de om! Gestionarea fricii, indiferent dacă amenințările sunt reale sau false, ține de stăpânul pe care ni l-am ales, deoarece cui datorăm frica îi datorăm și supunerea.
Însuși Mântuitorul ne spune cum să gestionăm teama:
– ,,Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă. Nu vă îngrijiţi (s.n) de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei. Sfânta Evanghelie după Matei, cap. 6, vs. 33-34)
-,,La voi însă şi perii capului, toţi sunt număraţi. Aşadar nu vă temeţi; voi sunteţi cu mult mai de preţ decât păsările. Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. ( Matei, 10, 30-330
-,,În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea. “ (Ioan 16, vs.33).
Doamne ajutå!
Do
Trăim timpurile profețite de Sfântul Antonie cel Mare care spunea: ,,Va veni vremea ca oamenii să înnebunească și când vor vedea pe cineva că nu înnebunește se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor.”
Oamenii fără Dumnezeu ajunși la cârma lumii caută modalități de a supune omenirea prin frică. Frica este politizată, promovată și împinsă spre fobie și spre paranoia, iar deciziile luate în aceste situații sunt adesea aberante. Frica de Dumnezeu este înlocuită cu frica de incorectitudinea politică, frica de încălzirea globală, frica de pandemie, frica de război, frica de foamete… Atunci când ne e frică de Dumnezeu, căutăm să-I fim pe plac Lui. Dimpotrivă, atunci când ne e frică de ce a mai născocit mintea umană, ne este frică, de fapt, de om! Gestionarea fricii, indiferent dacă amenințările sunt reale sau false, ține de stăpânul pe care ni l-am ales, deoarece cui datorăm frica îi datorăm și supunerea.
Însuși Mântuitorul ne spune cum să gestionăm teama:
– ,,Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă. Nu vă îngrijiţi (s.n) de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei. Sfânta Evanghelie după Matei, cap. 6, vs. 33-34)
-,,La voi însă şi perii capului, toţi sunt număraţi. Aşadar nu vă temeţi; voi sunteţi cu mult mai de preţ decât păsările. Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. ( Matei, 10, 30-330
-,,În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea. “ (Ioan 16, vs.33).
Doamne ajutā!