Mai mult ca sigur că mulți dintre dumneavoastră nu își mai amintesc de momentul în care un „lider” al Forumului Economic Mondial le-a spus cu bucurie tinerilor că trebuie să aștepte cu nerăbdare un viitor în care nu vor deține nimic și vor fi fericiți. „Bine ați venit în 2030. Nu dețin nimic, nu am nicio intimitate, iar viața nu a fost niciodată mai bună”. – posta @IdaAuken (https://twitter.com/wef/status/808328302213689344?lang=en) la acea vreme.
Prin urmare, nu este deloc surprinzător faptul că renunțarea la mașinile private, un element fundamental pentru cultura democratică, simbol al spiritului de independență al națiunii și al susținerii deosebite a drepturilor individuale, va fi una dintre multele „ajustări” pe care oamenii vor trebui să le facă „pentru a salva planeta și a crea un viitor glorios”, asta potrivit WEF.
Ida Margrete Meier Auken, cea care a făcut celebra afirmație și multe alte declarații extrem de controversate, este un politician danez, membru al partidului politic Folketing din partea social-democraților. Este membră a parlamentului din 2007. A fost ministru al Mediului din Danemarca între 2011 și 2014. Până în 2014 a fost membră a Partidului Popular Socialist, după care a trecut la Partidul Social-Liberal Danez. În 2021, ea a trecut la Partidul Social-Democrat. La fel ca mama sa, Ida Auken este de profesie „preot” al Bisericii Danemarcei.
Auken este membră a consiliului consultativ al Vigga.us, o companie daneză care produce îmbrăcăminte organică pentru copii după ideea circulară, astfel încât hainele să poată fi închiriate și reutilizate. Auken este și membru al consiliului consultativ al Old Brick, o companie daneză care curăță și reciclează cărămizile uzate. În plus, Auken este membră a consiliului consultativ al EMG, o companie internațională de consultanță în domeniul CSR și al sustenabilității, fondată în Olanda, care oferă consultanță în domeniul dezvoltării durabile și al produselor certificate Cradle to Cradle. În anul 2016, Auken a scris un articol pentru Forumul Economic Mondial (WEF), republicat ulterior de Forbes, în care și-a imaginat cum ar putea tehnologia să ne îmbunătățească viața până în anul 2030, dacă obiectivele de dezvoltare durabilă ale Națiunilor Unite ar fi realizate printr-o fuziune de tehnologii.
În scenariul prezentat, apariția și aplicarea noilor tehnologii digitalizate în sectoare precum: comunicațiile, energia, transportul și cazarea ar duce la un acces mai mare și la scăderea costurilor (în cele din urmă, la o eliminare completă a costurilor), ceea ce ar duce în final la sfârșitul „bolilor legate de stilul de viață, al schimbărilor climatice, al crizei refugiaților, al degradării mediului, al orașelor complet congestionate, al poluării apei, al poluării aerului, al tulburărilor sociale și al șomajului”, precum și al altor crize de la începutul secolului XXI. Până la punctul final al scenariului, în 2030, tot ceea ce fusese cândva un produs era acum un serviciu disponibil gratuit, eliminând orice nevoie de proprietate personală asupra bunurilor mobile și imobile. „Nu veți deține nimic. Și veți fi fericiți. Tot ceea ce îți dorești vei închiria și îți va fi livrat prin dronă”. https://www.weforum.org/agenda/2016/11/shopping-i-can-t-really-remember-what-that-is?utm_content=bufferadc5f&utm_medium=social&utm_source=twitter.com&utm_campaign=buffer
Bineînțeles că, în momentul în care Schwabiști au văzut că lumea nu era de acord cu această utopie aberantă, aceștia au șters materialul. Altă aberație: „Mașina sau furgoneta medie din Anglia este condusă doar 4% din timp, ceea ce nu este deloc eficient din punct de vedere al resurselor”, asta susține și Winnie Yeh, persoană care este descrisă drept fiind „liderul” WEF pentru „aprovizionarea responsabilă”. Istoria nu se repetă, însă este ciclică. Iar dacă, în cele din urmă, factorii de decizie ai statelor vor alege să interzică total proprietatea privată asupra mașinilor, această aberație și nedreptate nu ar avea loc pentru prima dată în istorie. Regimul stalinist din Albania nu a permis cetățenilor să dețină mașini, asta în timpul jumătății de secol (aproximativ și teoretic) de regim tiranic.
Să vedem cum era percepută situația din acea vreme, prin intermediul unui articol din 11 ianuarie 1988, semnat de către Eric Bourne, trimis special pentru publicare către The Christian Science Monitor: „În 1988 – când puterea Partidului Comunist s-a relaxat ușor după moartea dictatorului fondator, Enver Hoxha – un oficial albanez a declarat pentru Christian Science Monitor că guvernul albanez încă nu dorea să înceapă reforma pentru deținerea mașinilorsub formă de proprietate privată, de către cetățeni. „Nu ne putem permite acest lucru și ar crea diferențe sociale prea mari”, a spus acesta”.
Dar și Peter Lucas, tot un american care a vizitat Albania Comunistă, a scris un articol în care sublinia că, în momentul în care senatorul Ed Markey, democrat din Massachusetts, și reprezentanta Alexandria Ocasio-Cortez, democrată din New York, își anunțau planul „Green New Deal”, el și-a amintit pe loc de Albania comunistă. „Albania la care am fost martor în anii 1980 a fost Green New Deal-ul lor devenit realitate”, a scris el. „Nu existau mașini în Albania. Nu puteai să deții una, să cumperi una, să închiriezi una sau să furi una”. Excepție făceau vehiculele deținute de guvern, iar Lucas a scris că, în rare ocazii, a văzut o limuzină de culoare întunecată, cu geamuri fumurii, mergând cu viteză pe bulevardul principal din Tirana. „Pietonii temători presupuneau că limuzina transporta persoane importante din Partidul Comunist, singurele persoane privilegiate care aveau acces la mașini și șoferi”, a scris el. Lucas a subliniat și că lipsa accesului la mașini personale însemna că, în statul polițienesc albanez, oamenii puteau fi supravegheați cu ușurință. „Nu puteai să călătorești decât până la un anumit punct cu măgarul sau cu bicicleta”, a mai scris Lucas.
Într-un alt material extrem de dubios, publicat de către Forumul Economic Mondial, articol intitulat: „Adio proprietate auto, bună ziua aer curat: bun venit în viitorul transporturilor”, și publicat la data de 16 dec 2016, noi putem citi următoarele rânduri: „În multe privințe, autovehiculul a modelat societatea modernă și zonele urbane în care mai mult de jumătate dintre noi trăim. Dar, pe măsură ce veniturile globale cresc, mașinile și camioanele sufocă aceste orașe cu o poluare mortală și cu ambuteiaje care afectează productivitatea. Mai mult de un milion de oameni sunt uciși în accidente de autovehicule în fiecare an, iar mulți alții sunt amenințați de contribuția transportului la încălzirea globală. Imaginați-vă, în schimb, o lume în care flotele de vehicule autonome, electrice și partajate (FAVES) reduc numărul de vehicule de pe șosele cu până la 90%. Chemarea și plata unei curse sau a unei livrări este la fel de simplă ca atingerea unei aplicații de telefon inteligent. Împrumuturile auto și plățile de asigurare se micșorează sau dispar, deoarece închirierea unui vehicul atunci când acesta ar sta altfel degeaba (sau alimentarea cu energie electrică înapoi în rețeaua electrică) este mai mult decât rentabilă. Poate cel mai bine, imaginați-vă străzi mai largi, mai puțin aglomerate, cu mai mult spațiu pentru pietoni și biciclete, aer curat, mult mai puțină încălzire globală, navete mai scurte și chiar flote de vehicule „finanțate de către mulțimi”, al căror software de rutare și tarifare este reglat pentru a minimiza consumul de energie sau pentru a oferi transport la costuri reduse în regiunile insuficient deservite. Semnele de avertizare pentru vechea ordine apar deja, la fel ca și elementele constitutive ale noii lumi a transporturilor. Chiar și în timp ce producătorii promit vânzări comerciale de mașini complet autonome până în 2020, unii analiști prevăd că astfel de mașini care se conduc singure ar putea reduce vânzările de automobile din SUA cu 40%. Tesla a anunțat că intenționează să permită proprietarilor să își împrumute mașinile unei flote autonome partajate atunci când nu le folosesc, „compensând în mod semnificativ și, uneori, putând depăși costul lunar al împrumutului sau al leasingului”. Alți producători auto, văzând amenințarea la adresa modelului lor de afaceri existent, investesc deja în servicii de ride-sharing. În cele din urmă, vehiculele însele ar putea deveni „independente din punct de vedere economic”, cu propriile declarații de profit și pierderi, luând decizii independente (pe baza algoritmilor și a informațiilor în timp real despre orice, de la nivelul cererii la prețurile reparațiilor și ale reîncărcării) pentru a maximiza fie profitul proprietarului, fie binele societății.” (https://www.weforum.org/agenda/2016/12/goodbye-car-ownership-hello-clean-air-this-is-the-future-of-transport/?fbclid=IwAR3hpuTglugerCQngKKuKlDOjA2lLNodBR2TvoqjA4gxax0lcdtJhC1YuF0)
Nu se lasă mai prejos nici următorul articol, tot marca Forumului Economic Mondial, material intitulat: „3 abordări ale economiei circulare pentru a reduce cererea de metale critice”, și publicat la data de: 18 iulie 2022 (https://www.weforum.org/agenda/2022/07/3-circular-approaches-to-reduce-demand-for-critical-minerals/?fbclid=IwAR0DXg79iTLYCvnhAAAUtHfyrdNzw5X6OSHkGo3pGryjOVRmGTmkUCJvci0). Ce putem citi în acest material:
„1. Treceți de la deținere la utilizare. Fiți sincer, probabil că aveți cel puțin un telefon mobil vechi ascuns în fundul unui sertar. Posibil și un hard disk nefolosit care ocupă spațiu. Nu sunteți singuri. În timp ce majoritatea au deja un telefon personal, 39% dintre lucrătorii din întreaga lume au laptopuri și telefoane mobile furnizate de către angajator. Acest lucru nu este deloc eficient din punctul de vedere al utilizării resurselor. Mai multă partajare poate reduce proprietatea de echipamente inactive și, prin urmare, utilizarea de materiale. Platformele de partajare a mașinilor, cum ar fi Getaround și BlueSG, au profitat deja de această oportunitate pentru a oferi vehicule pentru care se plătește pe oră de utilizare. Pentru a permite o tranziție mai amplă de la proprietate la utilizare, trebuie să se schimbe și modul în care proiectăm lucrurile și sistemele. De exemplu, utilizarea în comun a mașinilor este posibilă datorită noilor funcții de deblocare fără cheie. În mod similar, pentru a reduce numărul de dispozitive pe persoană, este nevoie de profiluri de utilizator care să facă distincția între utilizarea la locul de muncă și cea personală pe același dispozitiv. Un proces de proiectare care se concentrează pe satisfacerea nevoii de bază în loc să proiecteze pentru achiziționarea produsului este fundamental pentru această tranziție. Aceasta este mentalitatea necesară pentru reproiectarea orașelor în vederea reducerii numărului de vehicule private și a altor utilizări”.
Ce putem observa în mod clar? Schimbările au loc planificat, după un plan extrem de bine pus la cale, marea resetare utilizând strategia și tacticile de tip: pas cu pas. Din punctul meu de vedere, Forumul Economic Mondial, organizația non-profit elvețiană cu sediul în Cologny, Geneva, cunoscută cel mai bine pentru întâlnirea anuală din Davos, o stațiune montană în Graubünden, fondată de către Klaus Martin Schwab dorește o societate în care să reînvie și să se adapteze & metamorfozeze pentru contextul actual, relațiile de tip feudal, dintre stăpâni și vasali. Feudalismul închipuit de către globaliștii anarhici se dorește a fi, cel puțin din punctul meu de vedere, un sistem caracterizat prin proprietatea marilor afaceriști asupra bunurilor mobile și imobile de pe Glob, afacerist care are diverse grade de autoritate asupra producătorului direct, asigurată prin constrângerea extraeconomică (contractori militari privați), și prin nivelul ridicat al nesiguranței, care obligă marea masă a oamenilor de rând să apeleze la stăpâni. Ține minte stimate cititor și dragă cititoare: „Nu veți deține nimic. Și veți fi fericiți. Tot ceea ce îți dorești vei închiria și îți va fi livrat.” Dar cu ce preț? Cu propria ta existență, pentru ei, omul este doar o resursă. Fără identitate, fără idealuri, fără aspirații, fără independență, fără autonomie și fără tot ceea ce ne face să fim oameni, deoarece a fi OM este periculos pentru ei. În ”Lumea nouă și perfectă”, omul devine chiriaș din proprietar, ca mai apoi să devină sclav.
