Când lichelele sunt la putere: Datoria publică a României a ajuns, din nou, la un maxim istoric

Gradul de îndatorare a statului român este aproape jumătate din întreaga producție a țării, un nivel record absolut.  Și dobânzile la care se împrumută România se apropie din ce în ce mai mult de cele din criza financiară mondială precedentă. Analistul financiar Petrișor Peiu a explicat, pentru Gândul, cum s-a ajuns în situația în care românii să plătească rate atât de mari pentru credite luate atât pentru funcționarea statului, cât și pentru anunțate investiții de amploare.

În aprilie 2022, datoria publică a României, respectiv sumele împrumutate de autoritățile centrale și locale, era de peste 600 de miliarde de lei. Conform metodologiei Uniunii Europene, aceasta este calculată de Ministerul Finanțelor la aproape jumătate din Produsul Intern Brut și reprezintă o pondere record în istoria României, din cauze care țin, potrivit specialiștilor, și de impactul economic al pandemiei de COVID-19.

Ponderea datoriei publice, care include atât datoria internă, cât și pe cea externă, în Produsul Intern Brut variază în funcție de metodologia aleasă, cea națională sau cea a Uniunii Europene, ceea de-a doua fiind aleasă de autorități pentru a putea compara evoluția în funcție de media UE sau a statelor membre luate individual.

Potrivit Institutului Național de Statistică (INS), Produsul Intern Brut la preţ de piaţă (PIB), principalul agregat macroeconomic al contabilităţii naţionale, reprezintă rezultatul final al activităţii de producţie al unităţilor producătoare rezidente, în decursul unei perioade, respectiv un an. Produsul Intern Brut anual la preţ de piaţă, în preţuri curente, se estimează prin trei metode, descrise succint drept metoda de producţie, metoda cheltuielilor şi metoda veniturilor. La estimarea PIB în preţuri medii ale anului precedent se utilizează doar primele două metode.

Cum s-a ajuns aici

Analistul financiar Petrișor Peiu a explicat, pentru Gândul, care au fost contextul și cauzele care au dus la acest grad înalt de îndatorare.

„Cauzele pentru care am ajuns la acest grad înalt de îndatorare țin în primul rând de deficitul bugetar cronic, care, cu excepția anului 2015, când a avut un minim, a fost tot timpul în apropierea țintei de 3% sau chiar peste 3%, începând cu 2019. Și atunci când era aproape de pragul acesta de 3%, dacă ne aducem bine aminte, el era ușor sub 3% din Produsul Intern Brut pentru că anumite plăți care ar fi trebuit făcute în ultimele luni ale anilor, mai ales în decembrie, nu se făceau. Și atunci, se obținea oarecum forțat un deficit pe cash de mai puțin de 3%, ceea ce – sigur, cel puțin aparent – salva situația, adică România nu intra în procedură de deficit excesiv, dar an de an se acumula această problemă.

Acesta este și principalul motiv pentru care agențiile de rating țin România de foarte mulți ani pe ultima treaptă înainte de categoria «junk» și, ca atare, costul împrumuturilor noastre, mai ales a celor pe termen lung, este foarte ridicat”, a explicat Petrișor Periu

Mai concret, în funcție de metodologia UE, datoria publică – la o valoare de 602.870,9 mii lei, conform datelor Ministerului Finanțelor Publice – avea o pondere de 49,2% din PIB în aprilie 2020.

Procentul calculat pe baza metodologiei UE, de 49,2% din PIB, este cel mai mare procent conform cifrelor anuale din 2015 și până în aprilie 2022, dar și raportat la datele istorice publicate ale Ministerul Finanțelor, începând de acum 27 de ani, respectiv din 1995.

Ponderea datoriei publice era unitară în 1995, respectiv de 6,6% din PIB, a sărit de 10% în 1996, apoi de 20% în 1999.

Primul an când a depășit pragul de 30% a fost în 2011, când ajunsese la 34%, apoi, în 2014, s-a apropiat de pragul de 40%, respectiv 39,2%. Acest prag a fost depășit în iunie 2020, când ponderea a ajuns la 41,1%, iar recordul precedent anual s-a înregistrat în 2021, pe perioada guvernării Florin Cîțu, respectiv 48,8%.

• 1995 – 503,2 mii lei / 6,6% din PIB
• 2000 – 18.185,6 mii lei / 22,5%
• 2005 – 45.625,7 mii lei / 15,9%
• 2010 – 156.538,3 mii lei / 29,6%
• 2015 – 269.151,3 mii lei / 37,8%
• 2019 – 373.624,6 mii lei / 35,3%
• 2020 – 499.868,5 mii lei / 47,2%
• 2021 – 577.142,6 mii lei / 48,8%
• aprilie 2022 – 602.870,9 mii lei / 49,2%

Cât de mari sunt dobânzile

Costul dobânzilor pentru împrumuturi pe termen lung a ajuns, în iunie 2022, la 8,74%, după ce cu o lună înainte, în mai 2022, era sub pragul de 8%, respectiv 7,84%, iar cu o lună și mai devreme, sub cel de 7%, respectiv de 6,61%, în aprilie 2022. În prima lună a anului curent, valoarea era de 5,37%, în timp ce în ianuarie 2021 era de 2,72%.

Un procent mai ridicat decât cel curent s-a înregistrat în contextul precedentei crize financiare, în ianuarie 2010, când era peste pragul de 9% (9,05%), iar ponderea-record pentru perioada începând din aprilie 2005 a fost de 11,46%, în iulie și august 2009, conform datelor Băncii Centrale Europene.

„Eu aș vrea să atrag atenția că nu numai costul împrumuturilor pe termen lung, adică la 10 ani, este cel mai ridicat din Uniunea Europeană, dar și la celelalte scadențe și, mai mult, există o diferență mică, neuzual de mică, între costurile obligațiunilor la termene mai mici și cele la termen de 10 ani.

Deci avem foarte multe probleme care s-au acumulat și principala chestiune care ne deosebește de majoritatea statelor din UE este că, în momentul în care economia a mers foarte bine – și mă refer la perioada de dinainte de 2019, mă refer la 2021 –, nu s-au făcut ajustările care se fac de obicei atunci când economia merge bine.

Astfel, deși ritmurile de creștere erau înalte – România are a doua cea mai rapidă rată de recuperare a decalajelor față de media Uniunii Europene, după Estonia –, deși s-au acumulat aceste efecte pozitive, aceste creșteri în cascadă în ritmuri ridicate, nefăcând niciun fel de ajustare a politicii fiscale, deficitele s-au acumulat, cheltuielile au explodat și vedem, zi de zi, tot felul de exemple de cheltuieli pe care cu greu ni le putem explica”, a detaliat analistul financiar.

În aceste condiții, atunci când a venit criza pandemică, în martie 2020, România, ca toate celelalte state, a trebuit să se împrumute masiv pentru a putea să își finanțeze existența statului.

„Numai că se făcea deja acest împrumut masiv pe un fond foarte nesănătos și, mai mult, s-a împrumutat mai mult decât era nevoie. Pentru că noi am avut în 2020 un deficit bugetar de 100 de miliarde de lei și am avut împrumuturi noi de 127 de miliarde de lei, deci cu 5 miliarde de euro în plus, în afară de cele necesare pentru rostogolirea datoriei scadente.

Deci, ne-am împrumutat cu 5 miliarde de euro în plus, la un cost foarte ridicat și astăzi orice datorie rostogolim, o rostogolim la un cost aproape dublu față de cel la care a fost stabilit inițial, costul datoriei respective”, a explicat Petrișor Peiu.

Întrebat dacă această politică de împrumutare ține mai mult de guvernarea liberală sau de cea de coaliție alături de social-democrați, analistul a amintit ideologia de la baza acestor credite.

„Are legătură cu filosofia guvernării liberale bazată pe deficite foarte mari. Adică, ei au venit și pe vremea lui Călin Popescu Tăriceanu, deci până în 2008, înainte de precedenta criză, și acum cu filosofia unor investiții foarte mari. Sigur, investițiile alea foarte mari nu poți să le faci numai din fonduri europene, toate fondurile europene au și cofinanțare, plus că s-au inventat programe care nu au legătură cu cele finanțate european. Și atunci, ei au împrumutat mai mult, spunând că acești bani care se împrumută în plus vor fi pentru investiții.

Dar iată că nu este adevărat: suntem în continuare penultimii la rata de absorbție a fondurilor europene și avem anul acesta un volum de investiții, cel puțin pe primele cinci luni, mai mic decât anul trecut pe primele cinci luni, și, mă rog, rata inflației de vreo 15%, Deci nu a funcționat această filosofie că ne împrumutăm mai mult ca să investim mai mult”, a conchis analistul financiar.