La 26 mai 2022, pe website-ul Arhivelor Naţionale ale României, a fost postat un comunicat, prin care s-a anunţat faptul că, începând de la această dată, toate documentele solicitate sălilor de studiu ale Arhivelor vor trece printr-un filtru al cenzurii, urmărindu-se oprirea accesului la informaţiile clasificate, indiferent de creator, conţinut şi anul în care au fost create aceste documente, totul desfăşurându-se sub pretextul „respectării măsurilor cu privire la protecţia informaţiilor clasificate”.
S-a mai menţionat şi posibilitatea ca unele dintre dosare să nu mai ajungă la cercetători.
În urma acestei inexplicabile decizii, cu sinistră rezonanță în trecutul stalinist al istoriei noastre, un grup masiv de istorici, cercetători, arhiviști și cetățeni preocupați de soarta arhivelor, au semnat o scrisoare deschisă împotriva noii cenzuri. Iată câteva fragmente din comunicatul amintit:
„Consecințele acestei decizii sunt limitarea accesului istoricilor și cetățenilor la informațiile istorice și la cele de interes public. Precizăm că toate aceste documente nu prezintă vreun risc pentru securitatea României, ele fiind create înainte de 1989, iar unele în perioada celui de-al Doilea Război Mondial sau chiar și mai înainte. Multe dintre aceste documente conțin date și informații despre crimele și ilegalitățile comise de regimurile dictatoriale, care s-au succedat în România, în decursul secolului XX […].
Precizăm că articolul 24 al Legii 182/2002 prevede că nu pot fi clasificate, ca secrete de stat, informații, date sau documente „în scopul ascunderii încălcărilor legii, erorilor administrative, limitării accesului la informațiile de interes public, restrângerii ilegale a exercițiului unor drepturi ale persoanelor sau lezării altor interese legitime” și nici documentele referitoare „la o cercetare științifică fundamentală”, care nu au „o legătură justificată cu securitatea națională”.
În același timp, Constituția României stipulează că „cenzura, de orice fel, este interzisă”, principiu care, în opinia noastră, este încălcat de recenta decizie administrativă a Arhivelor Naționale ale României. Apreciem că principalul efect juridic al acestei măsuri este generalizarea unei forme de cenzură, asupra tuturor dosarelor solicitate la sălile de studiu, odată cu filtrarea acestor materiale arhivistice și apariția posibilității ca unele dintre ele să nu mai ajungă la cercetător […].
Sperăm că actuala conducere a Arhivelor Naționale ale României va fi mai receptivă la semnalele de alarmă lansate de arhiviști, care au comunicat publicului distrugerea unor documente clasificate deținute de unele instituții locale sau centrale. Conducerea ANR ar trebui să denunţe impunerea unor decizii prin care se limitează dreptul constituțional la informație și se cenzurează activitatea de cercetare istorică. Așteptăm, din partea conducerii ANR, să găsească soluții, pentru declasificarea documentelor gestionate sau, cel puțin, să nu-și însușească punctele de vedere ale unor organisme, care nu au nimic în comun cu cercetarea istorică și arhivistica […].
Subliniem că decidenții au ignorat cu bună știință atât conținutul propriu-zis al documentelor, cât și alte reglementări în materie, cum ar fi Legea nr. 53/2019 privind unele măsuri pentru studierea istoriei comunităților evreiești din România. Potrivit articolului 1 al legii 53/2019, toate documentele referitoare la „comunităţile evreieşti şi/sau formele de organizare ale acestora, Cultul Mozaic, respectiv organizaţiile, societăţile, asociaţiile, aşezămintele, fundaţiile evreieşti/israelite/mozaice”, indiferent de creator, anul în care au fost create, conținut și locul de depozitare, sunt declasificate […].
În cazul Arhivelor Naționale ale României, însă, au fost semnalate cazuri bizare, ale unor cercetători care, după ce au publicat documente similare cu cele eliberate de CNSAS, au fost reținuți și interogați de DIICOT. Nu doar cercetătorii au fost interogați și li s-au confiscat toate laptopurile, stickurile, hard diskurile etc., ci și unul dintre arhiviști. Al doilea arhivist avut în vizor a scăpat deoarece adresa de pe mandatul de percheziție era greșită.
Apreciem că noile reglementări cu privire la cercetarea documentelor deținute de Arhivele Naționale ale României reprezintă, de fapt, un atac la adresa libertăților fundamentale, limitându-se dreptul la informație, unul dintre drepturile constituționale fundamentale. În același timp, reprezintă un reflex care apropie România de regimurile dictatoriale, fără a se consolida cu adevărat capacitatea de apărare a țării […].
Solicităm revocarea deciziei Arhivelor Naționale ale României din 26 mai 2022, ridicarea oricăror restricții cu privire la cercetarea documentelor deținute de Arhivele Naționale ale României și declasificarea de urgență a tuturor documentelor aflate în custodia acestei instituții, indiferent de creator, conținut și an.
Totodată, având în vedere informațiile vehiculate în spațiul public, referitoare la distrugerea unor documente clasificate în ultimii ani, solicităm Președintelui României, Parlamentului României, Guvernului României realizarea unei investigații, cu privire la incidentele semnalate de angajații Arhivelor Naționale.
Nu în ultimul rând, având în vedere asemenea incidente grotești, ce sunt departe de a fi singulare și care demonstrează, încă o dată, mentalitățile ce încă bântuie la nivelul Ministerului Afacerilor Interne, precum și subfinanțarea cronică a Arhivelor Naționale, solicităm analizarea posibilității ieșirii Arhivelor de sub tutela acestui minister […].
Comunicatul din care am extras fragmentele de mai sus nu a fost singura reacție. Recent a luat atitudine fermă și secția Cercetări Istorice și Arheologie a Academiei Române, printr-un amplu memoriu de protest adresat celor mai importante instituții ale statului român (Președinție, Parlament, Guvern, Ministerul Afacerilor Externe, Arhivele Naționale ale României):
„Secția de Științe Istorice și Arheologie a Academiei Române – scrie în memoriu – își exprimă profunda îngrijorare cu privire la această decizia prin care este restricționat accesul la documentele din Fondul Arhivistic Național, sub pretextul protecției informațiilor clasificate – se scrie în memoriu. Prin această decizie, indiferent de perioadă, documentele cu marcaje secretizate nu mai ajung în circuitul cercetării științifice ceea ce se traduce prin instituirea unei adevărate cenzuri asupra trecutului național”.
La acestea se adaugă și poziția distinctă a academicianului Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române, care a adresat o scrisoare oficială lui Lucian Nicolae Bode, Ministrul Afacerilor Interne. Spicuim:
„Biroul Prezidiului Academiei Română a luat act cu îngrijorare de anunțul Arhivelor Naţionale privind posibilitatea restricţionării accesului la documentele (din depozitele proprii) cu marcaje de secretizare, din perioada comunistă și chiar mai vechi. Acest fapt constituie o lovitură gravă pentru cercetarea istoriei naţionale, în totală contradicție cu practica din ultimele decenii, cu precedentul creat de activitatea Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România și cu recomandările organismelor europene privind accesul la arhive. Totodată, ne îngrijorează semnalările mediatice privind distrugerea unor documente publice la expirarea termenului legal de secretizare, fără evaluarea firească a conţinutului lor documentar-istoric de către specialiştii Arhivelor, fapt îndreptat ferm înspre prejudiciul ştiinţei istorice şi a identității naţionale […]. Solicităm, de aceea, autorităților publice implicate să intervină în cel mai scurt timp pentru eliminarea restricţiilor menţionate şi asigurarea integrității informației relevante pentru istoria acestei ţări. Este necesar ca prestigioasa instituție numită Arhivele Naționale ale României, principala depozitară a memoriei naţionale şi unica autoritate de reglementare în domeniul arhivelor, condusă nu de puține ori de-a lungul timpului de membri ai Academiei Române, să-şi păstreze rangul şi menirea, să fie modernizată, consolidată şi respectată, în acord cu practicile din Uniunea Europeană”.
NOTA ISPRAVNICULUI. Când într-un stat se întâmplă asemenea derapaje care, coroborate cu altele (subsidiare sau complementare) converg, toate, într-o singură direcție, lucrurile nu mai pot fi puse pe seama incompetenței. Incompetența este doar un instrument. Explicația o poți afla doar punând întrebarea corectă. Care, în cazul de față, nu este „de ce?”, ci: „cui folosește?”. Sau, și mai exact: cine are interesul să ascundă/șteargă istoria relativ recentă a României, în special perioada 1944-1965? Răspunsul, sau o mare parte din el, poate fi găsit în paginile revistei CERTITUDINEA…
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum sprijinul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
De ce nu sunt canonizați martirii închisorilor comuniste? Pentru că urmașii celor care i-au maltratat sunt acum la putere. Iar Biserica Ortodoxă Română se supune acestora și nu lui Dumnezeu. A cerceta documentele înseamnă a spune adevărul cuprins în ele, iar adevărul nu-i pe placul celor care sunt azi la putere. Și totuși își vor găsi și acești „viteji” nașul, căci nu va răbda Dumnezeu nedreptatea lor până la sfârșit.
Atâta timp cât jidanii isi tin cizma pe grumazul Poporului Român, acesta nu va fi Liber.