Rusia a vândut combustibil la prețuri reduse după ce sancțiunile internaționale impuse din cauza invaziei sale în Ucraina au lăsat-o cu mai puțini cumpărători. Creșterea vânzărilor de păcură, folosită la generarea de energie, către Arabia Saudită arată provocarea cu care se confruntă președintele american Joe Biden, în timp ce administrația sa încearcă să izoleze Rusia și să îi reducă veniturile din exporturile de energie.
În timp ce multe țări au interzis sau au descurajat achizițiile din Rusia, China, India și mai multe națiuni din Africa și Orientul Mijlociu au crescut importurile. Biden urmează să viziteze Arabia Saudită la sfârșitul acestei săptămâni, când este de așteptat să încerce să obțină din partea regatului o creștere a aprovizionării cu petrol pe piețele globale, pentru a contribui la scăderea prețurilor petrolului care au agravat inflația la nivel mondial.
Există puține capacități neutilizate pentru ca Arabia Saudită și alții să crească producția pe termen scurt. De asemenea, Arabia Saudită și-a menținut cooperarea cu Rusia în cadrul alianței producătorilor mondiali cunoscută sub numele de OPEC+. Cei doi sunt liderii de facto ai producătorilor OPEC și, respectiv, ai producătorilor non-OPEC din acest grup.
Datele obținute de Reuters prin intermediul sistemului de urmărire a navelor Refinitiv Eikon au arătat că Arabia Saudită a importat 647.000 de tone (48.000 de barili pe zi) de păcură din Rusia prin porturile rusești și estoniene în perioada aprilie-iunie a acestui an. Această cifră a crescut de la 320.000 de tone în aceeași perioadă a anului trecut.
Pentru întregul an 2021, Arabia Saudită a importat 1,05 milioane de tone de păcură rusească. Ministerele energiei din Arabia Saudită și Rusia au refuzat să comenteze creșterea importurilor. Arabia Saudită a importat timp de mai mulți ani păcură rusească, care poate reduce nevoia sa de a rafina țițeiul pentru produse și reduce cantitatea de petrol pe care trebuie să o ardă pentru energie, lăsându-i mai mult țiței nerafinat pe care îl poate vinde pe piețele internaționale la prețuri mai mari.
Regatul apelează la petrol pentru a satisface necesarul de energie, care atinge de obicei un vârf atunci când cererea de răcire crește odată cu temperaturile de vară. Unele orașe saudite se află departe de câmpurile de gaze naturale care ar putea furniza un combustibil mai curat pentru generarea de energie. Volumul de țiței ars este de aproximativ 600.000 bpd în lunile de vară și de 300.000 bpd în lunile de iarnă, arată cifrele de la Joint Organisations Data Initiative (JODI). Utilizarea sporită a gazelor naturale a redus cantitatea de până la 1 milion de bpd în 2010.
De asemenea, Arabia Saudită a importat mai mult păcură rusească prin hub-ul petrolier din Orientul Mijlociu de la Fujairah, în Emiratele Arabe Unite, au declarat comercianții. Fujairah a primit 1,17 milioane de tone de păcură rusească până acum în acest an, potrivit datelor de urmărire a navelor, comparativ cu 0,9 milioane în aceeași perioadă a anului trecut.
Un plus de 0,9 milioane ar putea fi livrat la Fujairah numai în luna iulie, potrivit shiptracking, ceea ce ar duce totalul la 2,1 milioane până în prezent în acest an, depășind cele 1,64 milioane de tone pentru întregul an 2021. Cea mai mare parte a păcurii din Fujairah este vândută acolo drept combustibil pentru nave, dar o parte din ea este expediată în țările vecine. Nu este clar cât de mult combustibil rusesc suplimentar se scurge în Arabia Saudită prin Fujairah.
Arabia Saudită și-a extins capacitatea de rafinare la 3,6 milioane de bpd de la 2,9 milioane în 2017. Ratele sale de utilizare a rafinării s-au situat la 70%-73% în perioada aprilie-iunie a acestui an, în ciuda creșterii producției la peste 10 milioane bpd. Între timp, exporturile de țiței și produse s-au situat la sau aproape de un maxim istoric de 9 milioane bpd în perioada februarie-aprilie, arată cifrele JODI, numai exporturile de țiței fiind de sau aproape de 7,3 milioane bpd.
Atunci când se schimbă situaţia pe plan geopolitic
Articol de Dmitry Orlov, 14 iulie 2022
http://thesaker.is/old-way-new-way/
Cel mai greu aspect când treci printr-o perioadă de schimbări rapide este că nimeni nu se deranjează să te informeze că vremurile s-au schimbat, şi că situaţia nu va mai fi la fel ca înainte. Cu siguranţă nu se vor deranja să-ţi spună asta analiştii politici de la tv, care de multe ori sunt ultimii care află. Trebuie să îţi dai seama singur, dacă poţi. Sunt aici să vă ajut.
Multe din problemele pe care le vedem acum au de-a face cu energia. Nu cu tehnologia – influenţează accidental; nu cu superioritatea militară – e un lucru trecător şi în mare măsură imaginar; cu siguranţă nu are de-a face cu nici un puseu de justeţe politică sau culturală – sunt înşelări.
Dacă nu ai suficientă energie, nu poţi pur şi simplu să treci la o industrie care merge cu baliverne. Ce e mai rău, sursele de energie nu prea sunt înlocuibile unele cu altele. Dacă ai gaz puţin, nu poţi pur şi simplu să treci la cărbune, chiar dacă eşti îngropat până la gât în el. Industria modernă funcţionează cu petrol, gaz natural şi cărbune (în această ordine), iar acestea pot fi înlocuite unele cu altele în mod foarte limitat.
Mai mult: energia trebuie să fie foarte ieftină. Pentru ca lucrurile să meargă, trebuie ca petrolul să fie cel mai ieftin lichid pe care-l poţi cumpăra – mai ieftin decât laptele, mai ieftin chiar decât apa îmbuteliată. Dacă energia nu este suficient de ieftină, atunci toată industria mare consumatoare de energie devine neprofitabilă şi se închide. În acest punct ne aflăm, în majoritatea locurilor din lume. Deci, ce s-a întâmplat ?
A fost odată ca niciodată, pe vremea când SUA furniza majoritatea petrolului din lume. Dar apoi fântânile prolifice de petrol din vestul Texas-ului s-au terminat, iar Arabia Saudită a preluat poziţia de cel mai mare producător de petrol. Dar SUA nu aveau de gând să accepte noua realitate fără să facă nimic, aşa că au clocit un plan ingenios: Arabia Saudită trebuia să comercializeze petrolul pe dolari americani, apoi majoritatea acestor dolari să-i returneze americanilor sub formă de ”investiţii” în ”datoria” americană. Toate celelalte ţări care aveau nevoie de petrol trebuiau să găsească o cale de a câştiga dolari americani pentru a cumpăra petrol, iar orice dolari care le mai rămâneau trebuiau de asemenea investiţi pentru a cumpăra datorie a SUA (probabil se referă la obligaţiuni emise de SUA, n.n.). ”Aveţi o economie frumoasă acolo. Nu ne-am dori să se întâmple ceva rău cu economia voastră, nu-i aşa ?”
Într-adevăr, câţiva oameni nu au recepţionat mesajul (Sadam din Irak, Qaddafi din Libia) şi s-au trezit cu ţara bombardată. Au fost şi destule ţări fără apărare care au fost bombardate doar pentru a le menţine pe celelalte în frică. Dar apoi Siria, care a refuzat şi ea să recepţioneze mesajul, a cerut ajutor de la ruşi. Ruşii au ajutat Siria, iar acum nimănui nu-i mai este frică de SUA. Între timp, SUA au fost afectate de toţi aceşti bani gratis – s-a îngrăşat, a devenit leneşă, degenerată şi slabă, şi a adunat cea mai uriaşă stivă de ”datorie” în toată istoria umanităţii (am pus în ghilimele, deoarece nu se pune problema să fie returnată vreodată) .
În acest timp Rusia (cea mai mare ţară furnizoare de energie din lume) s-a săturat. În vechiul aranjament (impus de americani n.n.), Rusia îşi exporta resursele ieftin, din venituri cheltuia 1/3 pe importuri, şi permitea ca 2/3 să părăsească ţara – din care o parte destul de mare pentru a cumpăra ”datorie” SUA. Nu a putut să facă nimic imediat pentru a se împotrivi, aşa că a petrecut ultima decadă dezvoltându-şi armata până la punctul în care SUA/NATO le e frică să se apropie de Rusia; iar economia şi-au dezvoltat-o până la punctul în care în mare parte nu au nevoie de importuri, cel puţin pentru următorii ani. Apoi s-a întâmplat un lucru prostesc: SUA au confiscat deţinerile ruseşti de ”datorie” SUA, aşa încât toată lumea a observat acest lucru şi a început să scape de ”datorie” – până şi Japonezii – trimiţând întreaga şmecherie financiară într-o prăbuşire necontrolată.
Între timp, Rusia a început să treacă de la a exporta energie pe dolari sau euro (care apoi părăsesc ţara, ajungând în locuri unde pot fi confiscate) … la a le comecializa pe ruble, care rămân în ţară. Vreţi să cumpăraţi ceva energie rusească ? Ei bine, găsiţi o soluţie să faceţi rost de ruble. Iar dacă propriile sancţiuni anti-ruseşti vă împiedică să faceţi rost de ruble, a cui e vina ? De asemenea, deoarece acum există o penurie de energie la scară mondială, ruşii şi-au pus întrebarea: de ce să comercializezi petrol şi gaz mult pentru puţini bani, când poţi să comercializezi mai puţin pentru mai mulţi bani ?
Acestea nu sunt dezvoltări estimate; sunt lucruri care se întâmplă acum. ”Ţările ostile” (adică tot occidentul) au nevoie de ruble pentru a cumpăra gaz natural de la ruşi, şi există un plan al ruşilor de a extinde această strategie asupra exporturilor de petrol. Şi nu mai departe decât acum câteva zile, ministrul rus de finanţe – Anton Siluanov – a anunţat că pentru Rusia nu prea are sens să exporte ceva în dolari sau euro, din moment ce nu au nevoie de aceste valute; de asemenea, a sfătuit firmele exportatoare să înceapă folosirea trocului. Trocul e mai degrabă neplăcut, dar dacă oferind dolari (sau euro) te alegi cu un pumn în figură, atunci nu prea ai alte soluţii.
Ce fel de troc ? De exemplu, există o fabrică gigantică şi foarte frumoasă ce produce chimicale în Germania: Complexul Chimic Ludwigshafen, deţinut de BASF. Acesta e pe punctul de a se închide datorită deficitului de energie necesară, mai exact gaz natural rusesc. Echipamentul uzinei ar putea fi pus în cutii şi trimis în Rusia, la schimb cu ceva produse energetice, îngrăşământ şi alte resurse strategice de care vor avea germanii nevoie pentru a trece de această iarnă. Tranzacţia e blocată de sancţiunile anti-ruse ? Nu e problema Rusiei; altcineva trebuie să găsească o soluţie pentru a ocoli problema.
În acest timp în vest de adună multe idei, sisteme şi instituţii moarte. ”Green Deal” e mort (o schemă făurită de oameni care nu ştiu fizică, şi nici măcar aritmetică), la fel Marea Resetare, şi Build Back Better (nu mi-e clar la ce se referea); la fel a murit ”ordinea internaţională bazată pe reguli” (concept occidental, n.n.). Aceste desfăşurări le vedem de pe margine, până când cineva va striga ”Păzea !” când piramida dolarilor/euro/yen începe să se prăbuşească.
De asemenea, lumea aşteaptă cu emoţie ca mulţi oficiali pompoşi (dar inutili) să dispară de pe scena publică. Faptul că au scăpat de Boris Johnson e un început bun; dar cum rămâne cu Scholtz, Macron, Duda, von der Leyen, Zelensky şi ceilalţi mulţi ? (notă: între timp, premierul Italiei a anunţat că vrea să demisioneze). Biden se află într-o categorie specială, pentru că în mod clar nu contează cine e preşedintele SUA, sau chiar dacă au sau nu preşedinte.
Situaţia în lume s-a schimbat, dar realitatea socială încă nu s-a actualizat cu realitatea de la nivel politic şi fizic. În această vară se produc anticipări. Urmează o iarnă cu nemulţumiri. Până în primăvara viitoare, vom trăi pe o planetă ciudată şi diferită.
Eu aș vrea să adaug că nu există țară perfectă, care să dezvolte relații comerciale ideale. Deci Rusia nu poate fi această țară și nu există nici una dealtfel.
SUA va fi țara câștigătoare în subjugarea omenirii. Cu ea în fruntea națiunilorm se va încheia istoria știută a omenirii. Va fi foarte greu atunci, iar dacă Dumnezeu n-ar comprima timpul…, moralitatea și integritatea fizică a statelor și a cetățenilor acestor state va fi cel puțin dramatică.