X

La pomenirea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare. Despre steagul său de luptă

Facebook ne-a blocat posibilitatea de a distribui articolele pe pagina OrtodoxINFO. Vă rugăm să distribuiți articolele noastre apăsând AICI.

Toate luptele lui Ștefan cel Mare (+ 2 iulie 1504) s-au dus sub drapelul Sfântului Gheorghe, pe care și l-a ales ca patron. Steagul lui Stefan cel Mare’ este o broderie bi­zan­tina realizata in secolul al XV-lea. ‘Steagul li­tur­gic are dimensiunile de 1,24 metri x 0,95 metri si infatiseaza imaginea iconografica a Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, socotit un simbol al bi­ru­in­tei militare, ne spune istoricul Cornel Ilie. Ico­no­grafia si incadrarea cronologica a piesei au creat initial confuzia ca ar fi vorba despre un steag de lupta al voievodului Stefan cel Mare, dar ab­sen­ta stemei Moldovei, caracteristica stindardelor mi­li­tare, nu sustine ipoteza amintita.’

Broderia il infatiseaza pe Sfantul Gheorghe ase­zat pe un tron cu perna rosie, ‘avand genunchii usor departati si talpile sprijinite pe un balaur ina­­ri­pat cu trei capete.

In mana dreapta sfantul ti­ne manerul unei spade si in cea stanga varful aces­teia. Figura ovala a sfantului este incadrata de pa­­rul sau buclat, iar pe cap acesta poarta o coroana cu noua fleuroni, decorata cu pietre pretioase si per­le, sustinuta de doi ingeri’. Ingerul din partea stan­­ga tine in mana dreapta o spada, iar ingerul din partea dreapta tine in mana stanga un scut. Sfan­­tul Gheorghe poarta o tunica militara de cu­loa­­re gri peste o camasa lunga de culoare verde, iar in picioare are sandale cu curele incrucisate pe gambe.

In colturile din stanga si dreapta sus este bro­da­ta o inscriptie in limba greaca: ‘Sfantul Gheor­ghe din Capadocia’. ‘Insa inscriptia nu po­me­neste fap­­tul ca steagul ar fi fost daruit de voievodul Stefan cel Mare Manastirii Zographou de la Athos, asa cum se obisnuia in epoca. Broderia este reali­za­ta din matase rosie, decolorata de trecerea ani­lor si deteriorata in vechime, atunci cand, din nes­ti­in­ta, calugarii de la Manastirea Zographou de la Mun­tele Athos au remontat-o pe o bucata de ca­ti­fea de calitate inferioara’, completeaza istoricul. Dar acum steagul a fost restaurat si salvat de spe­cialistii de la MNIR.

Rugăciunea domnitorului Ștefan

De jur-imprejur broderia are o inscriptie sla­vo­na cu rugaciunea domnitorului Stefan cel Mare ca­tre sfant: ‘O, rabdatorule de patimi si pur­tatorule de biruinta, mare mucenice Gheorghe, care in ne­voi si nenorociri esti grabnic aparator si cald aju­tor si, celor necajiti, bucurie nespusa, primeste de la noi si aceasta rugaciune, a smeri­tului robului tau, domnul Io, Stefan Voievod din mila lui Dumnezeu, domn al Moldovei, pazeste-l neatins in acest veac si in cel viitor cu rugaciunile celor ce te cinstesc, ca sa proslavim in veci, Amin. S-a facut in anul 7008 (1500) iar al domniei sale, 43’.

In primavara anului 1917, Romania se afla in razboi, dar consulul general al Romaniei la Salonic, G.C. Ionescu, cu ajutorul generalului francez Maurice Sarrail, Regatul Roman a recuperat steagul de la Manastirea Zographou. Initiativa a apartinut lui Ion I.C. Bratianu (1864–1927), presedinte al Consiliului de Ministri si ministru al Afacerilor Straine, care, la 15 februarie 1917, a trimis o telegrama cifrata Legatiei Romaniei de la Atena, cerand pe un ton imperativ: ‘Faceti tot ceea ce este posibil pentru a obtine drapelul lui Stefan cel Mare’.

Un demers similar a avut loc pe 26 februarie 1917 si din partea secretarului general al Ministerului de Razboi, generalul Gheorghe Burghele. In urma interventiei acestuia pe langa generalul francez Maurice Sarrail, comandantul armatelor aliate din Salonic, acesta a ordonat detasamentului franco-rus de la Sfantul Munte sa recupereze steagul si sa-l expedieze la Statul Major Francez. La 25 martie 1917, G.C. Ionescu comunica MAS ca generalul francez i-a predat drapelul. MAS a cerut consulului sa trimita drapelul la bordul unui vas de razboi francez, la Legatia Romaniei de la Paris.

Pe 29 aprilie 1917, steagul a fost luat in primi­re la Paris de ministrul Alexandru Em. Lahovary. In acea vreme, o parte a Romaniei se afla sub ocupatia Puterilor Centrale; Lahovary a propus sa-l depuna la o banca, fiind periculos sa expedieze ‘acest pretios trofeu de aici la Iasi’. La 22 februarie 1920, steagul era in tara, gata pentru a fi expus la Muzeul Militar.

„Vi l-ați putea imagina pe Ștefan cel Mare părăsindu-și țara (în momentul catastrofei din iulie 1476, de pildă – pierderea Bătăliei de la Războieni – n.n.), descurajat de neputința proprie, de aliații nesiguri, de semenii care se clătinau în credința lor?! Vi-l puteți imagina fugind cu tezaurul țării, care-i era oricând la îndemână, pentru a trăi liniștit în altă parte – la Veneția sau la Moscova, la curtea regelui Ungariei sau la cea a regelui Poloniei?! A fost, înainte de toate, un om al datoriei. Și nu a fost singurul din istoria noastră. Dar este vorba de o datorie pe care o poți plăti numai față de țara ta, față de țara strămoșilor tăi.” (prof. univ. dr. Ștefan S. Gorovei)

Măria Ta, înseninează-ți fața,
Arcașii n-au uitat să dea la semn,
Așteaptă doar un chiot de îndemn
Să rupă lanțul și să ia sâneața!

Ștefan cel Mare pe patul morții
Fiind pe patul morții, Ștefan cel Mare, Domnul Moldovei, chemă pe fiul său Bogdan, pe Mitropolit, arhierei și toți boierii, și le dădu învățătură:
  • să nu pună reazam pe nici unul din neamurile vecine, pentru că toți sunt slabi, schimbăcioși și nesiguri. Ci este mai bine să închine țara celui mai puternic și mai înțelept, turcilor; dar prin această închinare Moldova să nu-și jertfească nimic din neatârnarea, drepturile și libertățile ei, ci în schimbul unui tribut să și le asigure pe toate.
  • Dacă însă Turcul va cere alte condițiuni mai grele, atunci toți să ridice armele și să se jertfească pentru libertatea și religiunea părinților lor, precum s-a jertfit și s-a luptat dânsul timp de 47 de ani.
Vartolomeu Măzăreanu, într-o lucrare, transcrie ultimele cuvinte ale voievodului:
„… Doamne, numai tu singur știi ce a fost în inima mea. Nici eresurile înșelătoare, nici focul vârstei tinerești n-au putut-o sminti, ci am rămas întărit pe piatra care este Însuși Hristos, pe a căruia Cruce de-a pururea îmbrățișată la piept ținând, viața mea am închinat-o, nădejde nesmintită printr-însa la părintele veacurilor având, prin care pe toți vrăjmașii am gonit și am înfrânt..“.
Și cu aceste cuvinte, „Tatăl Moldovei“ a trecut în lăcașul cel veșnic.
La ziua pomenirii sale, la 2 iulie, cântăm împreună marelui voievod:
„… Apărător neînfricat al credinței și patriei străbune, mare ctitor de locașuri sfinte, Ștefane Voievod, roagă pe Hristos Dumnezeu să ne izbăvească din nevoi și din necazuri“.
Știrile sunt sub cenzură! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Guvernul nu dorește aflarea adevărului despre plandemia covid-19. Încercăm să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în cea mai mare provocare pe care o trăim. Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.



Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Back to top button
Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și reclamele, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul nostru. De asemenea, împărtășim informații despre utilizarea de către dvs. a site-ului nostru cu partenerii noștri de rețele sociale, de publicitate și de analiză. View more
Cookies settings
Accept
Politica de confidențialitate
Privacy & Cookies policy
Cookie name Active
Save settings
Cookies settings