Biden lucrează pentru a prelungi războiul din Ucraina

De Craig Murray – un fost diplomat britanic, activist politic, militant pentru drepturile omului, blogger și avertizor.  –

Invazia rusă nu a fost niciodată doar o acțiune criminală a guvernului rus. A făcut întotdeauna parte dintr-un context politic mai larg.

Am fost în Turcia pentru a încerca să promovez negocierile de pace, ca diplomat cu experiență, cu bune contacte acolo și ca activist pentru pace. Nu am fost acolo ca jurnalist și multe din ceea ce am discutat a fost cu înțelegerea încrederii. Probabil că vor trece câțiva ani până când voi considera că este rezonabil și corect să dezvălui tot ce știu. Dar pot da o schiță.

Turcia continuă să fie centrul activității diplomatice pentru rezolvarea războiului din Ucraina. Prin urmare, este deosebit de revelator și un semn al priorităților occidentale, că nu am întâlnit un singur jurnalist occidental care să încerce să urmărească și să acopere procesul diplomatic. Există sute de jurnaliști occidentali în Ucraina, încorporați efectiv cu autoritățile ucrainene, producând pornografie de război. Se pare că nu există niciunul care să acopere în mod serios încercările de a face pace.

A avut loc o schimbare radicală în urmă cu două săptămâni, când Ucraina a trecut la o poziție publică că nu va ceda niciun teritoriu într-un acord de pace. La 21 mai, biroul lui Zelensky a declarat că „Războiul trebuie să se încheie cu restabilirea completă a integrității teritoriale și a suveranității Ucrainei”. Anterior, deși susținuseră că niciun teritoriu din „Est” nu va fi cedat, s-a studiat ambiguitatea dacă aceasta se referea doar la Donbass sau și la Crimeea.

Noua poziție ucraineană, că nu va exista un acord de pace fără recuperarea Crimeei, a pus capăt, deocamdată, oricărei speranțe de încetare timpurie a focului. Pare a fi un obiectiv irealizabil din punct de vedere militar – nu mă pot gândi la niciun scenariu în care Rusia să piardă de facto Crimeea, fără posibilitatea serioasă a unui război nuclear mondial.

Această lovitură adusă procesului de pace a fost un eșec în Ankara și ar trebui să spun că fiecare sursă cu care am vorbit credea că ucrainenii acționau conform instrucțiunilor transmise de la Washington către Zelensky de Secretarul Apărării Lloyd Austin, care a declarat deschis că dorește ca războiul să uzeze capacitățile rusești de apărare.

Un război lung în Ucraina este, desigur, de mare interes pentru complexul industrial militar al SUA, ale cărui resturi din Afganistan, Irak și Siria au mers destul de rău. De asemenea, propune obiectivul strategic de a deteriora grav economia rusă, deși o mare parte din aceste daune sunt reciproce. Pentru că trăim într-o lume în care scopul națiunilor este de a dăuna vieților locuitorilor altor națiuni este o întrebare care continuă să mă deruteze.

Turcia s-a îndreptat deocamdată către obiectivul mai limitat de a se asigura că proviziile de cereale pot fi expediate din Marea Neagră prin Bosfor. Acest lucru este esențial pentru națiunile în curs de dezvoltare și esențial pentru aprovizionarea mondială cu alimente, care erau deja sub presiune înainte de începerea acestui război. Turcia se oferă să curețe căile maritime de mine și să supravegheze navele care transportă cereale din portul Odesa, care este încă sub control ucrainean. Rusia a fost de acord cu acordul

Ucraina se opune acestui plan de a-și exporta propriul grâu, deoarece se opune înlăturării minelor, care ar trebui să fie clar că Ucraina a pus minele în rutele maritime pentru a evita atacul amfibiu asupra Odessei. Există o ipocrizie monumentală din partea Occidentului în această privință, dând vina pe Rusia că a împiedicat exportul cerealelor în timp ce acesta este de fapt blocat de propriile mine ale Ucrainei, în prezent refuzând să permită Turciei să le elimine.

Pe 19 mai acesta a fost titlul unui comunicat de presă al ONU:

Lipsa exporturilor de cereale duce la foametea mondială, în timp ce războiul din Ucraina continuă, avertizează vorbitorii Consiliului de Securitate

După cum se precizează, Ucraina și Rusia reprezintă împreună o treime din exporturile mondiale de cereale și două treimi din exporturile mondiale de ulei de floarea-soarelui. Mulți dintre cei care mor de foame din cauza acestui război probabil că vor fi cei din țările în curs de dezvoltare. Decizia UE și SUA de a aplica sancțiuni exporturilor agricole din Rusia și Belarus arată o cruzime extraordinară față de cele mai sărace ființe umane de pe glob, care nu își pot permite creșterea prețurilor la alimente.

Ei bine, titlul aici este că SUA și UE împing Ucraina să blocheze orice tranzacție alimentară, pe baza unui număr de obiecții care includ reducerea securității Odessei și afirmația că Rusia va vinde cereale ucrainene jefuite. Viziunea atât în ​​Ankara, cât și în lumea în curs de dezvoltare, este că se pierde imaginea de ansamblu, a milioanelor de persoane care se confruntă cu foametea.

Experiența m-a făcut atât de cinic încât mă întreb dacă interesele puternicelor lobby-uri agricole atât din UE, cât și din SUA, influențează politica. Prețurile mari ale alimentelor la nivel mondial beneficiază unele interese puternice.

Îl învinuiesc pe Putin pentru că a început un război care nu remediază problemele de securitate pe termen lung ale Rusiei. Dar adevărul este că politicienii din Occident sunt la fel de pasionați de acest război.

Boris Johnson l-a promovat ieri în mod flagrant pentru propria sa supraviețuire. Oricine face orice efort pentru a opri asasinarea – președinții Macron și Erdogan în special – este denunțat imediat și universal de mass-media „liberală”.

Totuși, care este rezultatul final pe care războinicii liberali doresc să-l atingă? Când ajungem la stadiul în care Henry Kissinger este o voce comparativă a sanității mintalel, situația politică este într-adevăr îngrozitoare.

Karen Smith de la Craig Murray