Biden modifică povestea Ucrainei

Autor: *M.  K. Bhadrakumar – 1 iunie 2022

Articolul de opinie al președintelui nordamerican Joe Biden din New York Times de marți despre războiul din Ucraina începe cu o cacealma. El spune că președintele Vladimir Putin a crezut că operațiunea specială a Rusiei va dura doar câteva zile. Cum a ajuns Biden la o astfel de estimare nu este clar. La fel ca narațiunea nordamericană despre război, este în mare măsură prezumtivă.

Rușii sunt înrădăcinați – și bine întemeiați – în credința lor că Ucraina a devenit o colonie americană, iar liderii de la Kiev sunt niște marionete. Cum ar fi putut Putin și consilierii săi de la Kremlin să fi estimat că operațiunea specială ar fi un cakewalk? Obiectivele de bază ale operațiunii speciale sunt astfel – un tratat care afirmă statutul neutru al Ucrainei și să recunoască republicile Donbass ca state independente și Crimeea ca parte integrantă a Rusiei – că o operațiune care „ar dura câteva zile” nu le-ar asigura.

Moscova știa că SUA nu aveau absolut nicio intenție de a se adapta preocupărilor legitime de securitate ale Rusiei cu privire la extinderea NATO în Ucraina, care au fost proiectate oficial în decembrie în scris.

Acesta este motivul principal pentru care rușii nu au o cronologie pentru operațiunea lor specială. Le-ar plăcea să o încheie cât mai curând, dar știau că integrarea regiunilor sudice ale Ucrainei — Zoporojia, Herson, Mykolaiv — care este vitală pentru economia și securitatea Crimeei, și porturile de la Marea Neagră ucrainene nu va fi o joacă de copii și ar putea fi o perioadă lungă.

Doar în a patra lună a operațiunii speciale, Putin ar putea decreta simplificarea procedurilor pentru cetățenia rusă de la solicitanții din regiunile Herson, Zoporojhia din sudul Ucrainei. (aici, aici și aici)

Regiunea Zaporojie din sudul Ucrainei a oferit Rusiei un aerodrom militar la Melitopol și o bază navală la Berdyansk, pe coasta Mării Azov. Regiunea Kerson intenționează să se integreze în sistemul de învățământ al Rusiei. Mașinile folosesc numere de înmatriculare rusești, cardurile SIM din Rusia operează internetul și telefoanele. Este suficient să spunem că pantoful este pe celălalt picior.

Biden a fost cel care a crezut că Rusia poate fi aruncată ca o piesă de pe o tablă de șah, dar numai si-a dat seama târziu că viața este reală. Biden a amenințat că va face din rubla în monedă rusă un simplu moloz și va distruge economia rusă. Fiind o secure ca politician profesionist, Biden nu a înțeles niciodată cu adevărat rezistența, forța și valoarea poporului rus sau conștiința sa istorică, și psihicul său pentru a se adună în spatele lui Putin.

În articolul de opinie din Times, Biden crede că face un gest personal față de Putin, promițându-i că „nu va încerca să-și înlăture de la Moscova”. Cu toate acestea, ratingul lui Putin în țara sa este de aproximativ 80%, în timp ce cel al lui Biden în țara sa este mai puțin de jumătate din aceasta – 36%!

Aici se află situația dificilă a administrației Biden. SUA bâjbâie în întuneric despre intențiile Rusiei în Ucraina. Continuă să improvizeze și să-și actualizeze narațiunea pentru a face față realităților emergente care continuă să vină ca surprize neplăcute.

Nu este vorba doar de partea militară, ci și de foaia de parcurs politică a Rusiei. Singura constantă de la Washington se referă la aprovizionarea Ucrainei cu armament „avansat”, dar, de asemenea, este vorba fie de regenerarea afacerilor profitabile pentru complexul militar-industrial prin alimentarea războaielor din străinătate, fie compensarea aliaților NATO care își transferă stocurile suprabundente din epoca sovietică în Ucraina.

Cu toate acestea, Biden proclamă în articolul său că va „ține cursul” și că ajutorul masiv acordat Ucrainei va continua „în lunile următoare”. Acestea fiind spuse, Biden face o prezentare nuanțată în articolul de opinie, unde, în afară de declararea catehismelor obișnuite — despre „o Ucraina democratică, independentă, suverană și prosperă”; unitate aliată; agresiune rusă neprovocată; „ordine internațională bazată pe reguli”, etc. — de asemenea el transmite unele mesaje la fel de bine Moscovei, pe măsură ce războiul trece la o nouă fază.

Pentru început, nu mai face nicio promisiune mincinoasă că îi va trimite pe ruși în Siberia. Biden nu prezice câștigători și învinși. Dimpotrivă, el recunoaște că acest război nu poate avea decât o soluție diplomatică. El semnalează cu modestie că o asemenea amploare masivă a ajutorului militar american ar putea pune Kievul „în cea mai puternică poziție posibilă la masa negocierilor”. Cuvinte redactate cu grijă.

Pe de altă parte, Biden estimează că obiectivul operațiunii rusești este „de a prelua controlul asupra cât mai multă parte posibil din Ucraina”, înainte de a începe negocierile. Aici este implicita conștientizare a faptului că rușii au inversat mersul războiului și nu este de așteptat la o schimbare a norocului.

Dintr-o perspectivă atât de rațională trebuie înțeleasă evitarea neobișnuită de către Biden a retoricii critice și beligerante față de Rusia (sau personal Putin). El reafirmă categoric: „Atâta timp cât Statele Unite sau aliații noștri nu sunt atacați, nu vom fi direct implicați în acest conflict, nici prin trimiterea de trupe nordamericane la luptă în Ucraina, nici atacând forțele ruse. Nu încurajăm și nu permitem Ucrainei să lovească dincolo de granițele sale. Nu vrem să prelungim războiul doar pentru a provoca durere Rusiei”.

Desigur, Washingtonul va „continua să coopereze” cu aliații în ceea ce privește sancțiunile – „cele mai dure impuse vreodată unei economii importante” – dar Biden nu va evalua eficacitatea acesteia. El promite să „colaboreze cu aliații și partenerii noștri pentru a aborda criza alimentară globală, pe care agresiunea Rusiei o înrăutățește”, dar nu va mai pretinde că penuria mondială de alimente este creația Rusiei. El îi va ajuta pe aliații europeni și pe alții să „reducă dependența lor de combustibilii fosili ruși”, dar de asemenea o relaționează cu „accelerarea tranziției noastre către un viitor cu energie curată”. Nu există ranchiună.

În ceea ce privește problemele de securitate, Biden reiterează politica SUA de a continua „întărirea flancului estic al NATO cu forțe și capacități” și salută cererile Finlandei și Suediei de a adera la NATO – „o mișcare care va consolida securitatea generală a SUA și transatlantică prin adăugarea a două state democratice și parteneri militari de înaltă capacitate” – dar se abține de la a lega direct oricare dintre aceștia de agresiunea rusă.

Cel mai important, Biden retrage prognoza dramatică a directorului CIA, William Burns, conform căreia, sub presiunea militară, Putin ar putea ordona folosirea armelor nucleare tactice în Ucraina.

Tonul sumbru al cuvintelor lui Biden este în contrast puternic cu propriile sale comentarii necumpătate și tendențioase din trecut. Această evitare a imaginii „marele macho dur” trădează că apare un anumit grad de realism în narațiunea oficială a SUA. Dar, pe de altă parte, Biden dezvăluie, de asemenea, în articolul său de opinie, că SUA le vor oferi ucrainenilor „sisteme de rachete și muniții mai avansate, care le vor permite să lovească mai precis ținte cheie pe câmpul de luptă din Ucraina”.

Toate acestea se adaugă la un semnal calculat către Moscova, fără îndoială. Dar nu este ușor să reînvie înclinațiile atlantiste la Kremlin. Amânările sinuoase ale politicii privind extinderea NATO în ultimul sfert de secol au costat Rusia scump în vieți și bogații. Acea nebunie sau naivitate – în funcție de punctul de vedere – nu ar trebui să se repete.

Din nou, oprirea impulsului operațiunii speciale în acest moment ar implica riscuri imense. Operațiunea aproape că și-a pierdut avântul la periferia Kievului în martie din cauza abordării „stop-and-go”.

În esență, a existat o anumită inevitabilitate în ceea ce privește sancțiunile occidentale, cu sau fără criza din Ucraina, care vizează slăbirea definitivă a Rusiei. Busola este acum configurată. Prin urmare, indiferent de sobrietatea deliberată a articolului de opinie al lui Biden, imaginea de ansamblu nu poate să dispară.

În esență, a fost într-un anume fel inevitabil în ceea ce privește sancțiunile occidentale, cu sau fără criza din Ucraina, care vizează slăbirea definitivă a Rusiei. Busola este acum configurată. Prin urmare, indiferent de sobrietatea deliberată a articolului de opinie al lui Biden, imaginea de ansamblu nu poate să dispară.

Lansatoarele ICBM Yars au participat la exerciții ale Forțelor Strategice de Rachete Ruse, regiunea Ivanovo, la nord-est de Moscova, 1 iunie 2022

De fapt, Forțele de Rachete Strategice ale Rusiei au organizat exerciții în regiunea Ivanovo, la nord-est de Moscova, astăzi, a doua zi după apariția articolului de opinie al lui Biden.

Ministerul rus al Apărării, Serghei Shoigu, a declarat că aproximativ 1.000 militari au participat la exerciții folosind peste o sută vehicule, inclusiv lansatoare de rachete balistice intercontinentale Yars, care au capacitatea de a lansa termonucleare RS-24 Yars intercontinentale MIRV (Multiple Independently-Tgetable Reentry Vehicles), rachetă balistică continentală cu o rază de acțiune de 12.000 km care poate transporta până la 10 focoase și poate naviga cu viteze de până la 24.500 de kilometri pe oră.

*M.K. Bhadrakumar – ambasador pensionar; Columnist pentru ziarele indiene Hindu și Deccan Herald, Rediff.com, Asia Times și Strategic Culture Foundation, Moscova. Funcții anterioare: diplomat de carieră timp de 30 de ani în Serviciul Extern al Indiei: a servit în Ambasada Indiei la Moscova (1975-1977; 1987-1998); Subsecretar (1977-1979), Secretar comun (1992-1995), Director (1989-1991), Divizia Iran-Pakistan-Afganistan și Unitatea Kashmir, Ministerul de Externe; a ocupat posturi în misiunile indiene din Bonn, Colombo, Seul; însărcinat cu afaceri, ambasadele indiene în Kuweit și Kabul; Înaltul Comisar interimar/adjunct la Islamabad; Ambasador în Turcia și Uzbekistan.

Karen Smith de la INDIAN PUNCHLINE