X

Bruxelles-ul a înmărmurit în fața victoriei categorice a lui Viktor Orban (Analiza)

Viktor Orban

Liderul suveranist ungar Viktor Orban a câştigat duminică a patra victorie la rând, mult mai uşor decât era prevăzut, după alegerile legislative umbrite de războiul din Ucraina, comentează AFP preluat de agerpres.

La 58 de ani, decanul liderilor în exerciţiu din Uniunea Europeană (UE) s-a confruntat cu o alianţă inedită şi disparată de şase partide, hotărâte să combată „autoritarismul” şi „corupţia” celor 12 ani ai epocii Orban.

Analiştii au prezis o luptă strânsă, dar rezultatele sunt clare: partidul Fidesz condus de Orban a câştigat 53,1% din voturi după numărarea a 98% din buletine, faţă de 35,04% pentru opoziţie, a precizat Biroul electoral naţional.

Cu acesta avans, premierul este asigurat că va păstra o majoritate de două treimi în parlament.

Prezenţa la vot a fost puternică, apropiindu-se de recordurile înregistrate în 2018.

„Am obţinut o victorie excepţională – o victorie atât de mare încât probabil se poate vedea de pe Lună şi, în orice caz, cu siguranţă de la Bruxelles”, a declarat cu faţa numai zâmbet Orban care întreţine o relaţie conflictuală cu Uniunea Europeană.

În mulţimea adunată pe malul Dunării pentru a-şi manifesta bucuria, purtând eşarfe portocalii în culorile petrecerii, Ildiko Horvath, 55 de ani, şi-a lăudat campionul: „În problemele foarte importante precum războiul din Ucraina sau migranţii, el decide în conformitate cu ce vrea poporul”.

Altă surpriză a alegerilor, tânărul partid de extremă dreaptă Mi Hazank a depăşit pragul de 5% necesar pentru a intra în parlament.

Adversarul său, Peter Marki-Zay, s-a adresat partizanilor săi seara târziu. „Nu îmi voi ascunde tristeţea şi dezamăgirea”, a reacţionat el. Combativ în pofida tuturor piedicilor, el a denunţat „o luptă inegală” în faţa „propagandei”, „o campanie de ură şi minciuni”.

Introducându-şi buletinul de vot în urnă alături de familia sa, acest primar conservator în vârstă de 49 de ani denunţase mai devreme „condiţii neloiale şi imposibile” menite să îi permită rivalului său „să rămână la putere pentru totdeauna”.

Şi să citeze media publice obediente guvernului – el a avut dreptul la doar cinci minute timp de antenă la televiziunea naţională, în total.

În coaliţia de opoziţie, unii, precum vicepreşedintele Jobbik, Marto Gyongyosi, au denunţat „nereguli”.

Acuzat de Bruxelles de multiple atacuri la adresa statului de drept, Viktor Orban şi-a trecut sub control justiţia şi media de peste 12 ani, susţinând în acelaşi timp o viziune ultra-conservatoare a societăţii.

Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) a trimis pentru acest scrutin o echipă completă de 200 de oameni care a supravegheat alegerile, o decizie extrem de neobişnuită într-o ţară membră a UE. Fiecare tabără a desfăşurat, de asemenea, mii de voluntari.

Conflictul din Ucraina vecină, care a izbucnit în mijlocul campaniei electorale, a schimbat complet miza.

Orban s-a prezentat ca un „protector” al Ungariei, un garant al păcii şi stabilităţii, refuzând să livreze arme Ucrainei şi să ia în considerare sancţiuni care să-i priveze pe unguri de preţiosul petrol şi de gazele ruseşti.

În paralel, pe afişele electorale şi media pro-Orban, Peter Marki-Zay a fost descris ca „periculos”, acuzat că vrea să arunce ţara în război din cauza sprijinului său ferm pentru Ucraina.

Candidatul a subliniat apropierea cultivată încă din 2010 de Viktor Orban cu preşedintele rus, numindu-l „Putin ungar”, dar discursul său nu i-a convins pe alegători.

Viktor Orban a declarat că succesul neaşteptat este o revanşă asupra „numeroşilor săi adversari”, citându-i pe „birocraţii de la Bruxelles, media internaţionale sau chiar preşedintele ucrainean”. Volodimir Zelenski l-a acuzat în direct pe premierul ungar pentru dorinţa lui de a rămâne în afara conflictului.

Suveranistul italian Matteo Salvini şi Marine Le Pen, candidată de extremă-dreaptă cu un puternic impuls în sondaje cu o săptămână înainte de alegerile prezidenţiale din Franţa, i-au transmis imediat „felicitările” lor.

Tot duminică, ungurii au votat într-un referendum privind comunitatea LGBT. Plebiscitul se referă la o lege care a fost concepută iniţial pentru a lupta împotriva abuzurilor faţă de minori şi la care Fidesz a adăugat în ultimul moment clauze fără legătură cu pedofilia şi prin care se interzice să se vorbească despre homosexualitate sau schimbările de gen cu minorii.

Știrile sunt sub cenzură! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Guvernul nu dorește aflarea adevărului despre plandemia covid-19. Încercăm să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în cea mai mare provocare pe care o trăim. Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.



Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

Articole asemănătoare

4 comentarii

  1. Numai niște ipocriti pot veni cu scuze de „condiţii neloiale şi imposibile” la scrutin, când se știe ce măsluiri uriașe au făcut progresiști-satanisti ca să-l îndepărteze pe Trump.
    Dar la noi ce măgării nu s- au făcut prin STS, mutând procentele după bunul plac ca sa fie reales „cine trebuie”? Sau furturile golănești cu sacul de la secctorul 1 București…

  2. Motto:
    Profesorul Giorgios Mantzaridis, face distinctia intre globalizare si universalitate. Acestea sunt doua notiuni inrudite din punct de vedere formal, dar esential opuse.
    „Prima exprima unirea autoritara si omogenizarea, iar cea de-a doua exprima unitatea spirituala dar, in acelasi timp, si diversitatea persoanelor.
    Globalizarea indeparteaza particularitatile si schimba si persoanele si societatile intr-o masa amorfa, in timp ce universalitatea respecta particularitatile persoanelor si ale societatilor si cultiva armonia si implinirea acestora”

    În epoca emulației

    Marcus Aurelius a spus:
    Cel mai bun mod de a rezista este să nu acceptam sa fim echivalați (nivelati, egalizati, globalizati n.n.)

    Înalții prelati ai Noii Ordini Mondiale și propagandiștii-slujitori ai acesteia cer zilnic ca cetățenii să aibă aceeași părere ca cea proiectată de purtătorii lor de cuvânt, adică:
    sa accepte mijloacele de castrare în masă.
    Prin urmare, ei cer cetățenilor să accepte proiectele neoclasice care sunt acum implementate simultan pe toate fronturile.

    Oricine îndrăznește să pună la îndoială eficacitatea și/sau siguranța formulărilor noi și modul în care este gestionată criza sanitară în general este un luptător de rezistență, si se spune despre el: ca este un dușman al statului și al majorității cetatenilor. Oricine îndrăznește să vorbească în favoarea rușilor este insultat ca un fascist belicos.

    Cât de greșită și, în special, cât de periculoasă este cerința asimilării/egalizarii universale rezultă din cuvintele minunate pe care Seneca le-a spus lui Gallion:

    Prin urmare, nimic nu trebuie subliniat mai mult decât avertismentul că nu ar trebui să urmam, ca oile, linia turmei care este batatorita, călătorind astfel pe drumul pe care toată lumea merge, ci pe drumul pe care ar trebui să-l urmam cu adevarat. Nimic, de fapt, nu ne creează probleme mai mari decât faptul că ne adaptăm zvonurilor comune, crezând că ceea ce este acceptat cu cel mai larg consens posibil, este ceea ce este mai bine pentru noi.

    Adică faptul că, urmând multimilor, trăim în esență cu reperele nu ale rațiunii/discernamantului, ci ale imitației. Rezultatul este că, unul după altul, oamenii se înghesuie în drumul lor spre distrugere. Și, așa cum se întâmplă atunci când, într-o mare calamitate umană, oamenii se trag unul pe
    celălalt și nimeni nu se poate prăbuși fără a-i târî pe ceilalți în căderea lui, deoarece prăbușirea celui dintâi face ravagii asupra celui din urmă, același lucru l-ai putea vedea în viata cotidiana. Greșelile fiecărei persoane nu numai că fac rău, dar fiecare dintre noi este cauza și devine responsabil pentru greșeala pe care o va face altcineva fiind influentat de noi.
    De aceea este periculos să încredințăm siguranța noastră maselor largi din față și – tocmai pentru că fiecare dintre noi este mai dispus să aibă încredere în altcineva decât să decidă independent pentru el insusi – deci să nu ne punem niciodată viața sub controlul celor din fata noastra, să arătăm încredere oarbă în ceilalți, astfel încât o greșeală preluata de la unul la altul să ne implice în cele din urmă pe noi înșine și să ne cauzeze distrugerea. Exemplul altora ne poate distruge; decuplarea sau extragerea din mulțimea maselor este un lucru salvator. Pentru că acest blocaj sub influenta maselor largi, prin justificarea greșelii, merge împotriva logicii.

    Seneca conchide:
    Acesta este cazul exact cu același lucru ca și în alegeri, unde aceiași oameni care au ales pretorienii sunt surprinși când favoarea populară volatilă este mutată la problema alegerii pretorienilor. Acelasi lucru are si favoarea noastra intr-un moment, celalalt dezaprobarea noastra; acesta este rezultatul fiecărei decizii care urmează alegerilor mulțimii.

    În aceeași linie cu Seneca se mută și Erich From, care în lucrarea sa voluminoasă „Societatea sănătoasă” a subliniat avantajul pe care il are pozitiile singulare:
    Atâta timp cât nu sunt diferit, atâta timp cât sunt ca alții și sunt recunoscut de ei ca o „ființă umană normală”, mă pot simți ca „eu”. Sunt „așa cum se dorește”, conform cuvintelor lui Pirandello dintr-un titlu al operei sale. În locul identității de gen pre-individualiste, se dezvoltă o nouă identitate de turmă, în care sentimentul identității se bazează pe sentimentul incontestabil apartenenței la mulțimile de oameni, la colectivitate.

    Referindu-se la „problema sentimentului de identitate”, autorul adaugă următoarele:
    Nevoia de a simți sentimentul de identitate provine chiar din condițiile existenței umane și este sursa celor mai intense dorințe. Din moment ce eu nu pot rămâne sănătos fără sentimentul de „eu”, eu sunt împins să fac totul pentru a obține acest sentiment. Această nevoie se află în spatele pasiunii intense pentru statutul social și conformism și de multe ori este mai puternica decât nevoia de supraviețuire fizică.
    Ceea ce poate fi mai evident decât faptul că oamenii doresc să-și riște viața, să renunțe la iubirea lor, să renunțe la libertatea lor și să-și sacrifice gândurile, doar pentru a fi o colectivitate a mulțimii, pentru a se conforma și a dobândi astfel un anumit sentiment de identitate de turma, deși iluzoriu.

    Constatarea lui Pascal Bruckner este, de asemenea, relevantă:
    Societățile noastre sunt bântuite de conformism pentru că sunt alcătuite din indivizi care se laudă cu originalitatea lor, dar își aliniază comportamentul cu comportamentul comun colectiv.

    De asemenea, minunat este pasajul din teza I a lui Epictet:

    Ai crezut că trebuie să te asiguri că ești ca alți oameni, la fel cum firul nu vrea să aibă altceva decât are celelalte fire. Eu, însă, vreau să fiu mov, acela mic și strălucitor, ceea ce îi face pe ceilalți să arate decent și frumos. De ce îmi spui, atunci, „să fie ca cei mulți”? Și atunci cum voi deveni violet? […] Ce oferă movul hainei? Ce altceva decât să iasă în evidență în ea ca violet și o proiectie pentru ceilalți pentru a fi un bun exemplu?

    Desigur, ar fi o mare omisiune să nu mai vorbim de piesa lui Henry Ibsen „Un dușman al poporului”, care afirmă că: „majoritatea are puterea”, dar „minoritatea are întotdeauna dreptate”. Potrivit opiniei ibseniene, puținii sunt „avangardistii” care „luptă pentru adevărurile de pionierat din lumea Conștiinței, adică cele pe care nicio „majoritate” nu le poate înțelege”, deoarece „adevărurile” majorității sunt atât de uzate încât sunt pe cale să îmbătrânească” și „[…] o bătrânețe, […] cu certitudine devine o minciună”.
    Similar este gândul lui Heraclit:
    Ce minte și discernamant au? Ei dau credință poporului și folosesc gloata ca învățător, fără să știe că „cei mulți sunt răi și că acei care sunt puțini sunt cei buni”.

    Între timp, însă, împărțirea satanică a cetățenilor între cei vaxinati și îndrăzneți a ajuns la noi, iar acum s-a adăugat împărțirea în rusofili și ucraineni.
    Cu toate acestea, taberele celor împărțiți nu sunt patru, ci două.

    Tabăra ucrainenilor vaxinati folosesc ca armă ofensivă spălarea zilnică a creierului practicată de mass-media, în timp ce tabăra nemiloșilor rusofili se apără împotriva lovirii neîncetate a focurilor de vaccinare și, în același timp, a propagandei favorabile ucrainei.
    La întrebarea cine este comandantul taberei ucrainenilor vaxinati, se poate da următorul răspuns convingător:
    O direcție globală de oligarhi care promovează Noua Ordine Mondială prin manipularea maselor avand comanda din lojile masonice în care s-au alăturat sute de personalități din tara și din străinătate. Acestea joacă un rol-cheie în poziții-cheie: școli, universități, barouri, justiție etc.

    Acest lucru explică asimilarea largă a opiniilor care se observă astăzi mai mult ca niciodată – chiar dacă Umberto Eco încearcă să risipească impresiile spunând că:
    doar masonii naivi și adepții unor ritualuri naive cred că există secrete care rămân inviolabile.

    Concluzie:
    Trăim în epoca masonilor și, în același timp, în epoca musonică: Oricine nu este asimilat cu masonii este etichetat muson.
    (Excepțiile confirmă regula).

    Cu toate acestea, oricine se gândește să se alăture masonilor pentru a evita musonii, să aibă în vedere următoarele cuvinte din teza lui epictet antemenționată mai sus, care subliniază că
    „dacă mă întrebați ce are omul bun, nu am nimic altceva să vă spun decât că are un alt fel de voință”:
    Pentru că tu ești cel care te cunoști pe tine însuți, câtă valoare ai pentru tine și cunosti pretul pentru care te vinzi. Pentru că fiecare se vinde la un preț diferit. […] Gândește-te doar la ce pret îți vinzi voința. Omule, dacă nu poți face altceva, nu te vinde ieftin.

    PS:
    Există un comandant si în tabăra rusofililor îndrăzneți sau este doar o enclava de scorpioni disparati care merg împotriva „statului globalizat”?

    Στην εποχή της εξομοίωσης. | ΤΑΣ ΘΥΡΑΣ ΤΑΣ ΘΥΡΑΣ
    https://tasthyras.wordpress.com/2022/04/04/%cf%83%cf%84%ce%b7%ce%bd-%ce%b5%cf%80%ce%bf%cf%87%ce%ae-%cf%84%ce%b7%cf%82-%ce%b5%ce%be%ce%bf%ce%bc%ce%bf%ce%af%cf%89%cf%83%ce%b7%cf%82/#more-47672

  3. Pingback: Alegeri în Ungaria. UDMR, deja cu pretenții în Ardeal! / „Un lucru e cert” – OrtodoxINFO

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și reclamele, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul nostru. De asemenea, împărtășim informații despre utilizarea de către dvs. a site-ului nostru cu partenerii noștri de rețele sociale, de publicitate și de analiză. View more
Cookies settings
Accept
Politica de confidențialitate
Privacy & Cookies policy
Cookie name Active
Save settings
Cookies settings
Doamne, ajută! Avem nevoie de ajutorul dvs. pentru a menține activ OrtodoxINFO! DONAȚII