Raportul Matic reprezintă nu doar un triumf în hegemonia culturală a Stângii neomarxiste, ci și o lovitură de ciocan dată celor care iubesc libertatea. Documentul ne spune, negru pe alb, că orice „clauză de conștiință a unei persoane (i.e., medicul) nu poate aduce atingere dreptului pacientului de a avea acces deplin la asistență medicală și servicii (avort, schimbare de sex, asistența la naștere a bărbaților trans și a persoanelor non-binare, etc).” Ceea ce pentru Părinții fondatori ai Americii reprezentau drepturi inalienabile (viața și libertatea), azi au devenit niște mofturi pentru birocrații de la Bruxelles…
Un text de Mihail Neamț
În toată dezbaterea iscată de Raportul Matic m-a uimit, pur și simplu, opinia frivolă a unui fizician inteligent pe care-l respect: dl Cristian Presură a comparat schimbarea de sex cu dobândirea unui pașaport străin (fie el american, elvețian sau britanic) de către un cetățean român. Cu alte cuvinte, un om de știință riguros ajunge să confunde natura și cultura, biologia cu psihologia.
O face deliberat, din conformism ideologic sau dintr-o eroare de judecată? Nu știu, dar îi reamintesc savantului nostru vorba apostolului Pavel: nu tot ce-i posibil e dezirabil și nu tot ce-i dezirabil e necesar sau folositor.
Pe vremuri, păgâni înțelepți precum Marcus Aurelius propovăduiau viețuirea simplă în acord cu legile firii. Să nu tulburi armonia naturii. Să nu trăiești viața prin comparație. Să ai mereu cugetul cumpătat. Să accepți limita și suferința vieții. Azi e la modă altceva: transumanismul (în speță, transgenderismul).
A promova la nivel de politică europeană schimbarea de sex în rândul adolescenților (fără sancțiunea părinților și fără condiționări financiar-medicale) e o decizie gravă, cu incalculabile consecințe.
Dragă domnule Presură: ca să ajung în Elveția nu-mi schimb numărul de cromozomi, nu-mi injectez hormoni în corp și nu-mi tai penisul pentru a face loc unui vagin artificial. Înlocuirea de sex oare chiar seamănă cu mutarea-n altă țară? Păi sunt 27 de state-membre UE unde pot decide să locuiesc mâine. Câte genuri sunt pe lume? Cum le-ați stabilit științific? Câte ne propuneți să testăm? Cine, în ultimă instanță, va plăti pentru această nouă dezordine identitară și amoroasă?
Pentru toți contorsioniștii care vă spun că Parlamentul European a votat un document progresist care salvează vieți , eu am un singur mesaj: mințiți tovarăși, mințiți.
Sub raport filozofic, Raportul Matic echivalează sarcina cu o boală, avortul cu un serviciu medical și femeia însărcinată cu un pacient care trebuie să solicite la spital chiuretajul așa cum un șofer cere unui mecanic înlocuirea unui pneu stricat. Viața copilului? Nu există decât țesut celular. Trauma părinților? O prejudecată.
Europarlamentarii români USR-Plus, în frunte cu Dacian Cioloș, au considerat poziția creștinismului retrogradă, irelevantă și depășită. Iată motivul pentru care Dragoș Tudorache, fiu de preot din Vaslui, a votat pentru tratarea avortului ca „drept fundamental” și „act medical esențial”: eliminarea fătului sau înlocuirea unui șold e, pesemne, același lucru.
Chiuretajul? O operație banală, precum apendicita; o intervenție lipsită de dimensiune bioetică sau morală, ca și mersul doamnei Ursula von der Leyen la pedichiură sau la coafor.
Încă ceva: Raportul Matic reprezintă nu doar un triumf în hegemonia culturală a Stângii neomarxiste, ci și o lovitură de ciocan dată celor care iubesc libertatea.
Documentul ne spune, negru pe alb, că orice „clauză de conștiință a unei persoane (i.e., medicul) nu poate aduce atingere dreptului pacientului de a avea acces deplin la asistență medicală și servicii (avort, schimbare de sex, asistența la naștere a bărbaților trans și a persoanelor non-binare, etc).”
Ceea ce pentru Părinții fondatori ai Americii reprezentau drepturi inalienabile (viața și libertatea), azi au devenit niște mofturi pentru birocrații de la Bruxelles…
În sfârșit: purtătorul de cuvânt al USR-Plus, dl Liviu Iolu, a declarat azi că subsemnatul se află într-o grotă. De ce? Pentru simplu fapt de-a critica un document liberticid.
Domnule Iolu, noi într-o cavernă (luminată de opaițul Bibliei), voi pe pajiștea bovină de sub curcubeu (cu voie de la Ministerul Adevărului).
Trei probleme morale și logice extrem de serioase ale Raportului Matic
Un text de Cătălin Sturza
Raportul Matic, votat de Parlamentul European, ridică câteva probleme morale – dar și logice – extrem de serioase.
1. Raportul face apel la statele membre să garanteze „dreptul la avort”. Or, nu există nicăieri în tratatele internaționale stipulat un „drept la avort”. Există doar dreptul la viață, care este cel mai important dintre drepturile fundamentale ale omului.
Stipularea unui „drept la avort”, dincolo de faptul că este o încălcare flagrantă a dreptului la viață, este profund discriminatorie. Este o discriminare pe bază de vârstă, orientată împotriva celor mai slabi și mai tineri membri ai speciei umane – copiii nenăscuți. Este și o discriminare pe bază de sex, deoarece avortul este îndreptat, în multe țări ale lumii, împotriva fetițelor.
Să ne amintim că primul regim din lume care a legalizat avortul „la cerere” fără nici o restricție a fost regimul bolșevic, în Rusia anului 1920. Cea mai liberală și „progresistă” legislație cu privire la avort au introdus-o în istoria lumii bolșevicii. Primul regim care a legalizat avortul „la cerere” în România a fost regimul Gheorghiu-Dej, în 1957, în timpul epocii staliniste, într-o perioadă în care în Occident avorturile încă erau interzise.
Occidentul, „lumea liberă”, s-a remarcat prin faptul că a insistat să rămână fidelă moralei clasice, care desemna avortul drept crimă, până în anii ’70.
În România, peste 20 de milioane de copii au căzut victime avortului, din 1957 (anul „liberalizării” staliniste) până în prezent. Așadar, încă o dată populația României. Suntem în continuare țara cu cea mai ridicată rată de avort din Europa, conform Organizației Mondiale a Sănătății.
2. Raportul critică posibilitatea oferită de unele state membre medicilor sau centrelor medicale să refuze avortul pe baza unei „clauze de conștiință”. Or, libertatea de conștiință este un drept democratic fundamental.
Refuzul pe motive de conștiință a ceva care contravine convingerilor tale profunde – și, în fapt, cum am arătat la punctul 1, culturii europene și moralității clasice – este un element central al democrației. Mai mult, aș spune că este chiar elementul central al libertății.
3. PE încurajează de asemenea „o educație sexuală completă pentru copiii din învățământul primar și secundar”, ținând cont de „diversitatea orientărilor sexuale și de gen”.
Ceea ce încurajează, în fapt, PE este „educația sexuală comprehensivă”. Care, dincolo de folosirea „pornografiei științifice de manual”, de cursurile despre masturbare de la 4 ani și cele despre „orientările sexuale” începând cu vârsta de 9 ani, este un vehicul de promovare în școli, de la cele mai mici vârste, a unor ideologii radicale.
Asta pentru cei care spuneau că „sex ed” este o chestiune inocentă care îi învață pe copii „igiena reproductivă”. Care „igienă”, apropo, include și avortul, în multe astfel de abordări. Prezentat drept „natural, sănătos și bun” și, mai nou, iată, chiar drept unul din „drepturile omului”.
Sunt și alte chestiuni de discutat, cum ar fi aceea că raportul se referă la „măsuri în ceea ce privește sarcina și serviciile legale de îngrijire legate de naștere” pentru bărbați, „fără discriminare pe criterii de identitate de gen.” Dacă citez aici sketch-ul acela de la Monty Python cu Loretta și spun că Monty Python au fost niște vizionari, voi fi acuzat, probabil, de „ură”.
Să mai observăm și că raportul vine în contradicție flagrantă cu tratatele UE, care prevăd că domeniul sănătății este exclusiv de competența statelor membre.
Vorbim așadar despre un document care, deși nu este obligatoriu, pune o presiune foarte mare pe state pentru încălcarea unor drepturi și libertăți democratice fundamentale. Și care sfidează valorile clasice ale culturii și moralității europene și, în ultimă instanță, chiar realitatea și rațiunea.
Dintre parlamentarii români, înțeleg că singurii care au votat acest raport radical sunt cei din grupul USR-PLUS. Apropo și de pretenția unora care ar fi azi de „centru-dreapta”, dar care la fiecare pas arată în fapt că țin de stânga radicală. Felicitări celorlalți, care nu au votat. Cât despre noi, mă tem că „un mare întuneric s-a lăsat peste lume”.
