De la invadarea Ucrainei din 24 februarie, liderii a cel puțin unsprezece din cele șaisprezece biserici autocefale au emis declarații oficiale cu privire la război.
În seara zilei de 24 februarie, Patriarhul Chiril al Moscovei a trimis o adresă prin care pur și simplu reia propaganda de stat rusă, care interzice descrierea conflictului ca fiind un război, o invazie sau un atac. Chiril s-a referit la criză cu sintagma „evenimente curente” înainte de a implora ambele părți să evite victimele civile. După cum a observat Serghei Chaplin, un fost din interiorul Bisericii Ruse , Chiril și-a abandonat efectiv responsabilitatea pastorală, refuzând să-l provoace pe Putin.
Pot aprecia, desigur, că ar fi destul de periculos pentru Chiril să-l contrazică pe Putin în acest moment. Ar fi mult mai puțin periculos pentru liderul Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei (care locuiește în New York) să facă acest lucru. Într-o scrisoare pastorală emisă pe 24 februarie, Mitropolitul Ilarion a abordat evenimentele din „țara ucraineană” (o formulare deliberată care neagă suveranitatea Ucrainei) și a cerut ca turma sa „să se abțină de la privitul în exces la televizor, să urmărească ziarele sau internetul”, astfel încât să se „închidă” inimile lor la pasiunile aprinse de mass-media.” Ca să fie clar, Ilarion nu este conducătorul unei biserici ortodoxe autocefale; el prezidează o jurisdicție subordonată Moscovei. Dar eșecul total al scrisorii sale de a recunoaște chiar războiul indică măsura în care mulți dintre liderii Bisericii Ruse (fie din interiorul sau din afara Rusiei) au fost infectați de propaganda naționalistă a lui Putin.
În ceea ce privește declarațiile din bisericile autocefale, cele mai calde au venit de la Biserica Bulgariei, Biserica Serbiei și Biserica Ierusalimului, care nu dădeau niciun semn că ar exista un agresor în criza actuală. Refuzând să ia parte, ei se roagă pentru o rezolvare rapidă și pentru restabilirea păcii „între frați”. O scrisoare a Patriarhului Georgiei, emisă la începutul zilei de 24 februarie, notează că biserica sa a suferit ea însăși agresiune împotriva integrității sale teritoriale și se roagă ca să mai existe o șansă pentru pace.
Alte biserici au fost mai explicite în criticile lor la adresa lui Putin și/sau a Rusiei. Biserica României a declarat clar că Rusia a declanșat un război împotriva unei națiuni independente, suverane și le cere liderilor europeni să se angajeze direct în criză, pentru ca o rezolvare pașnică să aibă loc rapid. Mitropolitul Tihon, primatul Bisericii Ortodoxe a Americii (o ramură americană a Bisericii Ruse din anii 1970), l- a criticat direct pe Putin pentru rolul său în conflict și i-a cerut să pună capăt violențelor.
Pe 26 februarie, Biserica Finlandei nu numai că a criticat guvernul rus, dar a încurajat și Biserica Rusiei: „Biserica Ortodoxă a Finlandei condamnă cu fermitate acțiunile militare ale Federației Ruse în Ucraina. Nu există nicio justificare pentru război… Facem, de asemenea, apel la episcopii și preoții Patriarhiei Moscovei să promoveze pacea.”
Nu este surprinzător că Biserica Greciei și Patriarhul Ecumenic au fost printre cei mai directe în condamnarea războiului lui Putin împotriva Ucrainei. Arhiepiscopul Ieronim al Atenei a remarcat că a fost „șocat ca persoană și ca duhovnic” de ceea ce s-a întâmplat în familiile din Ucraina. Patriarhul Ecumenic a fost cel care a eliberat Tomosul Autocefaliei Bisericii Ortodoxe a Ucrainei în curs de dezvoltare în 2019 (de secole a fost sub conducerea administrativă a Patriarhului Moscovei).
Majoritatea creștinilor ortodocși din Ucraina rămân sub conducerea spirituală a Mitropolitului Onufrie, care este întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, care aparține de Patriarhia Moscovei, din 2014.
Pe 24 februarie, mitropolitul Onufrie a emis o apărare surprinzător de îndrăzneață a suveranității ucrainene, cuplată cu o condamnare usturătoare a agresiunii ruse.
„Apărând suveranitatea și integritatea Ucrainei, facem apel la președintele Rusiei și îi cerem să oprească imediat războiul fratricid”, a scris el. „Poporul ucrainean și cel rus au ieșit din Cristelnița Niprului, iar războiul dintre aceste popoare este o repetare a păcatului lui Cain, care și-a ucis propriul frate din invidie. Un astfel de război nu are nicio justificare nici de la Dumnezeu, nici de la oameni.”
Este plauzibil că numărul bisericilor care condamnă agresiunea rusă va crește, mai ales dacă violența continuă pentru o perioadă prelungită. De asemenea, este posibil ca un război prelungit să grăbească mutarea ortodocșilor din Ucraina departe de Patriarhia Moscovei și în noua Biserică Ortodoxă autocefală a Ucrainei. Suntem la doar câteva zile în acest război, iar situația evoluează.
Traducere R3Media, după articolul scris de George E. Demacopoulos, apărut aici.
Theodosie.ro – Sinodul antiohian: deciziile ortodoxe trebuie luate în unanimitate de toate Bisericile Locale. Rugăciune pentru pace în Ucraina
Sfântul Sinod al Patriarhiei Antiohiei s-a adunat în Balamand ieri (2 martie) sub președinția Preafericitului Patriarh Ioan X.
Patriarhul a fost invitat luna trecută să participe la o întâlnire a Întâistătătorilor a patru Patriarhii străvechi din Constantinopol, Antiohia, Alexandria și Ierusalim, plănuită de Constantinopol și Alexandria pentru a condamna crearea de către Biserica Rusă a unui Exarhat african pe teritoriul Patriarhiei de Alexandria. Patriarhia Antiohiei anunțase că Sinodul va fi cel care va decide cum să răspundă invitației. (…)
Au reiterat poziția Patriarhiei de Antiohia de a insista pe necesitatea întoarcerii la principiul consensului și unanimității tuturor Bisericilor Ortodoxe, a acelora recunoscute de familia de Biserici Locale în ceea ce are legătură cu acțiunea comună ortodoxă și cu eforturile de a găsi soluții la chestiunile controversate care provoacă lumea ortodoxă. Consensul și unanimitatea garantează unitatea Bisericii Ortodoxe.
Cu privire la invazia rusă în Ucraina, Sinodul declară:
Părinții sinodali urmăresc cu profundă durere și cu mare tristețe escaladarea îngrijorătoare din Ucraina și au înălțat rugăciuni fervente pentru pace în Ucraina și în întreaga lume și ca atotputernicul Dumnezeu să insufle pe decidenți să dea prioritate logicii de pace și să adopte limba dialogului pentru a cruța o distrugere pe mai departe, precum și pagubele umane și pierderile materiale induse de toate părțile.
În acest timp dificil pentru poporul ucrainean, Părinții își exprimă compătimirea față de păstorii Bisericii Ortodoxe Ucrainene condusă de Preafericitul Mitropolit Onufrie. Părinții nădăjduiesc că legăturile duhovnicești și istorice dintre popoarele rus și ucrainean, care au ieșit din aceeași cristelniță a botezului, vor contribui la rezolvarea conflictului, ajungându-se la împăcare și consolidând pacea.
(…) Sinodul a mai abordat chestiunea Mitropolitului Boulos (Paul) de Alepp și Youhanna Ibrahim din „Biserica” Siriacă, răpiți acum nouă ani. Sinodul condamnă tăcerea internațională pe temă și face apel la eliberarea imediată a Mitropoliților.
În final, ei au făcut apel la guvernul libanez să furnizeze cerințele de bază de trai pentru cetățenii săi și ca poporul să voteze înțelept la alegerile parlamentare viitoare; și să fie ridicate sancțiunile împotriva Siriei de către comunitatea internațională și la o soluție politică de găsit „prin luarea în considerare a aspirațiilor poporului sirian de a ajunge la împăcare națională și de a păstra unitatea statului sirian”.
Ciudat articol – inclina spre ucrainieni fara a atinge subiectul provocarilor si crimelor care stau la baza reactiei ruse… este nedrept si nevalid ca judecata.
Suferinta nu e de dorit iar istoria ne invata ca viata linistita nu se obtine prin sprante si vorbe ci prin sacrificii, lupta si unitate!
Credinta in palavreagelile moderne dublate de povesti scrise pe coli cusute cu fir rosu nu a dus la armonie si nu va duce la asa ceva.
Armonia sociala, vietuirea pasnica intre vecini se obtine „natural”, pe calea aplicarii principiilor fizicii: forta mai mare opusa celei mai mici o anuleaza.
––-
BOR – interventie de organ politic.
Nu am sesizat ca vreuna dintre Bisericile enumerate (sau alta) sa fi demascat perversiunea Co[hen]vidiana.
Subscriu .
După cunoștința mea, Patriarhia Antiohiei(care deservea Anatolia și Siria), nu mai există, nici în perioada interbelică administrația franceză nu s-a preocupat de refacerea ei, iar apoi turcii au reocupat regiunea(în timp ce Siria și Liban au fost proclamate ca state independente). Guvernului turc a intenționat și să scoată din Constantinopol Patriarhia Ecumenică.
Abia atunci le-ar da pretext rusilor – „aparatorii Ortodoxiei”, vezi-Doamne – sa mearga la Constantinopol sa-l reinstaleze pe Patriarh – adica razboiul final. Jocurile astea sunt oculte si murdare prin definitie.
Să nu uităm că războiul se desfășoară pe mai multe planuri: politic, economic și religios. Având în vedere obiectivele globaliștilor pe plan religios, Ortodoxia este asociată cu Putin, iar Bisericile ecumeniste se cam dezic de ea! Cel puțin așa reiese din declarațiile lor lipsite de nuanțe care ar putea măcar simula lupta lor pentru apărarea Ortodoxiei. Nicio tabără nu e sfântă: nici cea care provoacă, nici cea care atacă pentru a face față provocărilor.
La articolul de pe R3media am pus un comentariu în care spuneam că e o minciună că Mitr. Onufrie ar fi avut o atitudine favorabilă ca ucrainenii să primească autocefalie. Dimpotrivă, unii părinți din Ucraina mi-au spus că a fost cel care i-a mobilizat pe restul ierarhilor împotriva lui Filaret de la început.
Mă așteptam ca măcar voi să rectificați așa o eroare preluată din media străină pe nemestecate.
Aveți dreptate. La o lectură pe diagonală am rămas cu ideea că Ips Onufrie a sprijinit doar integritatea și independența statului ucrainean. Să ne fie cu iertare.