Narațiunea COVID s-a terminat… Următorul steag fals în Ucraina?

By Gavin O’Reilly

În cursul săptămânii trecute, lumea a văzut cum narațiunea principalelor mijloace de comunicare asupra COVID-19, care a durat acum doi ani, s-a prăbușit aproape instantaneu. 

Într-un moment care nu poate fi descris ca mai puțin suspect, în aceeași săptămână în care Forumul Economic Mondial (WEF) a organizat evenimentul său virtual Agenda de la Davos, Irlanda și Marea Britanie au anunțat încetarea bruscă și imediată aproape a tuturor măsurilor legate de COVID. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a cerut, de asemenea, încetarea restricțiilor de călătorie legate de COVID, organizația afirmând că sfârșitul „pandemiei” poate fi în vizor, în contrast puternic cu un anunț  recent conform căruia o astfel de prezicere era prematură.

Cu tema reuniunii anuale la nivel înalt din 2022 a Forumului Economic Mondial – „Lucrând împreună, restabilind încrederea”– care va avea loc în mai și prima întâlnire în persoană a forumului din 2019, cei optimiști dintre noi ar putea spune că a existat o acceptare în rândul elitei globale a conștientizării crescânde la nivel mondial cu privire la acapararea puterii corporative asupra vieții publice pe care a presupus-o în ultimii doi ani, precum și a marșului constant către un sistem de identificare digitală, așa cum este preconizat în conceptul lui Klaus Schwab de a patra revoluție industrială prin utilizarea pașapoartelor pentru vaccinuri, a devenit atât de răspândită încât nu mai este fezabilă continuarea narațiunii mediatice actuale despre COVID-19.

Fără îndoială, scăderea bruscă a COVID-19 de către mass-media corporativă, prezintă, de asemenea, oportunitatea de a-și schimba imediat atenția către altceva – un posibil atac iminent cu steag fals în Ucraina, folosit ca pretext pentru ca guvernul de la Kiev, susținut de Occident, să lanseze un atac asupra republicilor separatiste pro-ruse Donețk și Lugansk din estul țării, declanșând astfel un conflict armat între Ucraina și Moscova, unul care are o mare posibilitate de ramificații la nivel mondial.

De la sfârșitul lunii noiembrie, mass-media occidentală, la unison, a promovat narațiunea conform căreia Rusia plănuiește o invazie militară „iminentă” a vecinului său occidental mai mic, Kiev, care este sub controlul guvernelor lui Petro Poroșenko și Volodymyr Zelensky susținute de SUA și UE de la revoluția de culoare Euromaidan, orchestrată de CIA și MI6 în 2014, care a fost lansată ca răspuns la suspendarea de către președintele de atunci Viktor Ianukovici a unui acord comercial cu UE în favoarea cautăririi unor legături mai strânse cu Moscova.

În ciuda faptului că unica „dovadă” oferită până acum în ultimele două luni ale unei astfel de incursiuni fiind mișcarea legitimă a trupelor ruse în interiorul granițelor Rusiei, mass-media occidentală influențată de Neocon jură în continuare cu hotărâre că o invazie rusă a Ucrainei este doar o chestiune de zile pentru a avea loc, într-un mod care nu se deosebește de afirmațiile lor anterioare conform cărora Saddam Hussein avea capacitatea de a lansa arme de distrugere în masă în 45 de minute înainte de invazia Irakului condusă de SUA în 2003.

Afirmațiile privind o invazie rusă a Ucrainei vin, de asemenea, într-un moment de tensiuni mai ample în Europa de Est, președintele rus Vladimir Putin, alături de omologul său din Bielorusia și unicul aliat european, Alexander Lukașenko, fiind acuzat de încercarea de a destabiliza Uniunea Europeană printr-o acumulare a imigranților africani și din Orientul Mijlociu la granița Belarus-Polonia. Faptul că mulți dintre imigranții menționați fug de războaiele și revoluțiile de culoare impuse ambelor regiuni de hegemonia SUA-NATO este ignorat în mod convenabil de presa occidentală.

În cazul în care un atac cu steag fals ar fi lansat în curând pentru a declanșa un conflict între Moscova și Kiev, ar fi o tactică folosită anterior de către lobby-ul schimbării regimului care, la fel ca un război teoretic între Rusia și Ucraina, aproape că a dus la un conflict armat mai larg, confruntare dintre Moscova și NATO.

În 2017 și 2018, două atacuri chimice au fost lansate împotriva orașului sirian Khan Shaykhun și, respectiv, a orașului Douma, ambele atacuri fiind puse de Occident pe seama guvernului lui Bashar al-Assad aliat al Moscovei, și ambele au avut ca rezultat lansarea de către SUA de rachete și atacuri aeriene împotriva obiectivelor guvernului sirian, fără să se ajungă la o intervenție militară la scară largă.

De fapt, ministrul rus al apărării, Serghei Șoigu, a descris utilizarea unei provocări cu arme chimice ca atare, abia luna trecută: un atac steag fals pe care mass-media occidentală, cu căderea bruscă a narațiunii sale despre COVID-19, ar putea să-și concentreze în curând atenția într-o altă alternativă.

Traducerea Karen Smith din The Covid World