Pederastia: perversiune și călcâiul lui Ahile al elitelor

De Magdalena del Amo – Unul dintre protagoniștii momentului este regina Angliei pentru că și-a deposedat de toate titlurile fiul preferat, Ducele de York, călător al excursiilor exclusiviste pe insula Lolitelor (lolitas -fete minore), o destinație „paradisică” pentru bogați și lume de putere, în care violul și abuzul asupra minorilor nu era cea mai gravă dintre infracțiuni.  Nu am de gând să intru acum în detalii despre sfârșitul multora dintre acești copii și tineri în mâinile acestor prădători obișnuiți să depășească toate limitele.

Când proprietarul insulei, Jefrey Epstein, a intrat în închisoare și a promis că va colabora cu Procuratura, unii și-au frecat mâinile pentru că, în sfârșit, lista pedofililor protejați urma să vadă lumina. Eu, foarte departe de acel optimism, am prezis că îl vor „sinucide”. Asa a fost. Nu putueau să-l lase să-i tragă dupa el. Este modus operandi obișnuit.

*Vezi și Jeffrey Epstein moare în aparentă sinucidere în închisoarea din New York

Regina Angliei, probabil, cunoaște bine aceste devieri ale elitelor de-a lungul timpului. Este un secret deschis că anumite clanuri folosesc copiii în anumite scopuri sinistre. Este o practică străveche, dar aceste clanuri sunt de neatins. Foto: Printul Andrew si minora Virginia Roberts *Vezi și Epstein, pradator sexual de adolescent, prieten al lui Clinton, Trump, printul Andres…

Trump, cu pe atunci logodnica sa, Melania Knauss, Epstein si Ghislaine Maxwell „madame”, in clubul Mar-a-Lago.

Pederastia de rang înalt este un mare flagel. Cu toate acestea, nici politicienii, nici instituțiile nu îndrăznesc să-și înfigă dinții într-una dintre cele mai rușinoase crime împotriva umanității, mai exact împotriva celei mai vulnerabile părți: copiii. Și nu mă refer la tineri pe cale de a ajunge la vârsta majoratului, ci la copii de câțiva ani, chiar și sugari. Într-un moment în care să dai una după ceafă unui copil este un delict și aproape că este un motiv de închisoare să-i controlezi telefonul mobil, politicienii și instituțiile noastre ipocrite închid ochii și evită ridicarea pederastiei ca o problemă arzătoare care trebuie rezolvată. Nu numai atât, dar grupurile progresiste cer dezincriminarea relațiilor cu minorii. Ce împiedică să fie abordată cu fermitate această problemă? Ce se află în spatele acestei lumi sordide?

Ocazional, mass-media publică dezmembrarea unei rețele sau un caz solitar și arestări în mijlocul unei mari desfășurări mediatice. În general, este vorba despre bieți diavoli sau antrenori sportivi, preoți deviați sau persoane care datorită profesiei lor sunt în contact cu minori; bătrâni murdari care seduc adolescenții în schimbul cadourilor sau banilor, sau traficanți de pornografie infantilă din rețele, în care cad câteva dintre primele verigi ale lanțului, și nici măcar atât. Cu toate acestea, rareori protagoniștii acestor știri sunt persoane influente și atunci când sunt, nu se ajunge niciodată la fondul problemei. Niciodată nu sunt prinși pederaștii autentici de înalt standing, uniți prin secret și vicioși de generații, care sunt cei care promovează acest flagel social, care în ultimele decenii a crescut considerabil, datorită protecției pe care o are statutul lor economic și social, sau apartenența lor la lojele care le oferă protecție.

În cele mai înalte sfere de putere – fie ea financiară, politică, militară sau științifică – este un subiect tabu. O știu politicienii, și procurorii, judecătorii idem, dar această temă este de neatins. Gravitatea este de o asemenea amploare încât deschiderea arhivei ar zgudui instituțiile și cercurile care reprezintă respectul pentru drepturile omului și justiția.

Chiar dacă este o problemă foarte serioasă în oricare dintre manifestările sale, am putea spune că există grade. Există un tip de pederastie care se limitează la abuzul asupra minorilor, care în sine este rușinos, din cauza prejudiciului cauzat copilului, care într-o zi va deveni adult cu probleme nesfârșite greu de rezolvat. Există însă un alt tip de pedofilie mult mai gravă, pedofilie „dură”, cu multe franjuri, fiecare mai perversă, în care nu se practică doar abuzul sexual asupra copilului, ci și detenția, tortura și uciderea acestuia. Videoclipurile „snuff” și ritualurile în care drogurile și sângele curg și toate granițele conștiinței sunt încălcate, există și nu putem închide ochii la această realitate. Pentru Interpol a fost o adevărată bătaie de cap de ani de zile, tocmai din cauza problemelor pe care le găsesc atunci când investighează.

Pederastia și pedofilia, deși sunt termeni care sunt adesea confundați, chiar fiind folosiți ca sinonime, trebuie spus că pedofilia sau pedofilia este înțeleasă ca o atracție și tandrețe deosebită pentru copii, care, în principiu, nu implică întotdeauna un motiv sexual, în timp ce pederastia este un viciu și o perversiune care constă în săvârșirea de acte sexuale cu un minor, de cele mai multe ori împotriva voinței acestuia, întrucât în ​​această activitate murdară sunt implicați copii mici, inclusiv de câteva luni. Deși este adevărat că pedofilia este, în principiu, și inițial, inocentă, în multe cazuri este o înclinație care lasă loc pederastiei deschise.

Aceste practici sunt de obicei ținute în secret, deoarece pervertiții, conștienți de cât de disprețuitoare este înclinația lor în ochii societății, încearcă să rămână anonimi. Pe de altă parte, le este frică de scandal și de greutatea legii în cazul că dau de procurori și judecători curajoși, care nu sunt ușor susceptibili la amenințări sau șantaj.

În fața unui astfel de eveniment nefiresc, cum ar fi senzația de excitare sexuală în fața unui copil, trebuie să te întrebi de unde poate veni un astfel de sentiment ciudat. Și dacă, pe de altă parte, această înclinație nefirească este atât de abundentă în ultimii ani, suntem înclinați să bănuim că rădăcina acestui fapt are cauze profunde pe care avem obligația să le analizăm. Și deși eufemismele și ingineria socială sunt foarte eficiente, masele, bombardate în ultimii ani cu ideea unor opțiuni sexuale alternative, resping categoric adulții care fac sex cu copii, pe cât își doresc campionii ultraprogresismului să înlăture dezgustul pe care îl trezește pederastia.

Spunând adevărul, datorită muncii de subminare a publicității și a mass-media, ne apropiem. În Olanda, o țară laică prin excelență, unde toate liniile roșii ale ordinii vitale și ale dreptei evoluții sunt sărite, cu progresism nestăpânit și autorități oarbe, ei comit de ani de zile uriașe absurdități.

După ce tribunalele au respins legalizarea sexului cu minori, în 2006 a luat ființă Partidul Iubirii Fraterne, Libertății și Diversității (PNVD). Duhoarea murdăriei se simte clar. Programul său a cerut scăderea vârstei consimțământului sexual de la 16 la 12 ani, legalizarea deținerii de pornografie infantilă, prostituția, consumul de droguri și admiterea zoofiliei ca drept natural. În 2010, partidul pedofililor a fost scos în afara legii. Dar olandezii nu sunt unicii care se ocupă de acest tip de idei. În Germania, un grup politic încearcă de mult să realizeze același lucru. De menționat „experimentul Kentler”, desfășurat în această națiune în anii 1970, care, protejat de un program pedagogic, a livrat copii orfani și copii din familii defavorizate în casele de plasament administrate de pederaști. Mărturiile adulților care au trecut prin aceste centre în copilărie sunt înfricoșătoare.

Faptul că această ideologie este atât de răspândită în rândul marilor autorități din multe țări, și că acestea sunt cele care au în mână planurile de educație, transformă această perversă înclinație într-o mare amenințare pentru umanitate.

Este foarte probabil ca mai mult de un cititor să fie surprins de această degenerare în rândul liderilor mondiali. Motivul acestei ignoranțe este că marile instituții media sunt deținute sau sub influența directă a multora dintre acești lideri politici și economici, care au mare grijă să se protejeze reciproc și să împiedice ca anumite știri „sensibile” să ajungă în atenția publicului.

Din acest motiv, sunt multe cazuri care au rămas în aer, înconjurate de îndoieli și explicații false.

Să ne amintim că în Anglia, în urmă cu câțiva ani, cazul cunoscut sub numele de „Operațiunea Conifer” a sărit în presa mondială, implicându-l pe liderul Partidului Conservator și fost prim-ministru, Edward Heath. Acesta a fost acuzat de abuz asupra minorilor, în același timp polițiștii au fost denunțați pentru că au fost foarte indulgenți în anchetarea mai multor plângeri depuse de părinții copiilor abuzați. Cei denunțați erau persoane de neatins și blindați ai establismentului.

Cuvintele comisarului șef din Wiltshire, Mike Veale, nu lasă loc de îndoială: „Am avut motive copleșitoare și evidente să investigăm. […] Sir Edward Heath era o persoană foarte influentă și una dintre cele mai puternice din lume, la acea vreme”.

Confruntați cu un subiect atât de scârbos și aparent ireal, nu este surprinzător pătura de îndoială care acoperă unele dintre informațiile date în cărți, precum cele ale lui Brice Taylor, Cathy O’Brian, Svali și alții de aceeași natură, citate în cartea Teovnologie [1]. Dar adevărul este că mărturiile persoanelor care nu pot fi puse la îndoială abundă și care au plătit cu viața pentru că au îndrăznit să vorbească. În aceste lucrări, personalități importante ale politicii nord-americane, congresiști și senatori, apar ca abuzatori de minori, care sunt citați cu nume și prenume.

Deși astfel de informații scandaloase ridică îndoieli, acestea dispar în fața mărturiilor funcționarilor federali de rang înalt, precum William Cooper sau Ted Gunderson, (foto) șeful FBI din Los Angeles, care a avut cândva șapte sute de polițiști sub comanda sa. Declarațiile sale despre pederastia de care erau dependenți mulți congresiști, senatori și membri ai Casei Albe, denunțurile pe care le-a investigat temeinic despre rețelele mafiote de răpiri de copii și numărul incredibil al acestora care dispar în fiecare an, abundența de centre unde sunt practicate rituri și ceremonii satanice cu sacrificii de minori, implicarea autorităților de rang înalt de la Pentagon în toate aceste operațiuni, în care sunt implicați copii și tineri sclavi sexuali, victime ale controlului mental moștenit de la nazism, sunt susținute de uciderea lui Gunderson însuși, ordonat de „cineva” cu multă putere care era îngrijorat că adevăruri atât de groaznice vor ieși la iveală.

Și nu doar el a fost asasinat, ci și senatoarea Nancy Schaefer și soțul ei, colaboratori în toate aceste anchete. Moartea ciudată a acestor trei persoane este una dintre numeroasele probleme „inexplicabile” pe care le întâlnim atunci când investigăm corupția în sferele superioare ale puterii și cloaca lor profundă.

Secretul pe care pedofilii îl păstrează cu privire la înclinația lor face statisticile foarte dificile; este foarte dificil să vă faceți o idee clară asupra numărului de dependenți.

Psihologul și sexologul nipon-canadian, Michael Seto, de la Royal Ottawa Healthcare și profesor la Universitatea din Toronto, în cartea sa publicată în 2008, Pedophilia and Sexual Offenst Against Children: Theory, Assessment and Intervention, face un studiu aprofundat de tot ce contează, și concluzionează că rezultatele finale sunt încă foarte incerte, în afară de faptul că ar trebui făcută multă calibrare între diferitele grade și nuanțe ale acestei înclinații anormale către minori și, din această cauză, rezultatele finale ar varia destul de mult. De exemplu, în timp ce unii savanți susțin că numărul pedofililor în populația generală este aproape de 5%, alții spun că nu depășește 1,5%. Unele surse susțin că numărul total de pedofili din lume este în jur de un milion de persoane, deși, așa cum am afirmat deja, cifrele finale depind de gradul de pedofilie care poate fi considerat pederastia.

Toate studiile sunt de acord că, odată cu apariția Internetului, datorită posibilității de a păstra secretă înclinația lor, numărul pedofililor și pederaștilor a crescut exponențial într-un timp foarte scurt, și continuă să o facă.

În ultimii ani, abuzurile sexuale asupra minorilor, comise în instituțiile religioase creștine, în special în internate, au fost foarte prezente în mass-media. Este într-adevăr o gravă discreditare pentru creștinism, nu doar din cauza cinismului autorilor religioși ai unor astfel de acte și trădării doctrinei pe care o propovăduiau, ci și din cauza prejudiciului grav pe care le-au adus minorilor pe care i-au abuzat. Dar, deși niciun caz nu poate fi justificat, spre deosebire de ceea ce proclamă mass-media secularistă, rata pederastiei în Biserică este mult mai mică decât cea a oricărui alt grup. Trebuie să recunoaștem că Biserica este o țintă ușoară, iar atacarea ei totdeauna se plătește.

De remarcat că ONU — care, deși mulți nu știu, se află în secret în mâinile promotorilor NOM și întreține un război ascuns împotriva creștinismului —, atribuie ultimele valuri de pederastie aproape exclusiv Bisericii Catolice, omițând statisticile altor grupuri de profesioniști — medici, avocați, ingineri și chiar miniștri protestanți — în care proporția celor acuzați de abuz sexual și, în special, de pederastie, este mult mai mare decât cea a religioșilor catolici. Și asta chiar și printre grupuri, precum avocații și inginerii, care, datorită profesiei lor, au avut mai puține contacte cu minorii și, prin urmare, mai puține oportunități.

Hollywood este marea vitrină-difuzor care oferă lumii marfa care trebuie consumată, fie că este sub formă de modă, obiceiuri, gusturi și chiar vicii, de mai bine de un secol. Deși sunt multe de spus, vom rămâne la subiectul pederastiei și al satanismului. În investigațiile noastre, am descoperit că imitatorii lui Faust și Teofil sunt mai prezenți în zilele noastre decât ne imaginăm. A vinde sufletul diavolului, în schimbul banilor, succesului sau puterii, pare să nu fie o simplă legendă, ci o formulă de succes pe care unii o aplică. Mereu se vorbea despre cântăreți, actori și actrițe de la Hollywood care au fost premiați cu mari succese, în schimbul anumitor acte întunecate. Dacă nu este adevărat, estetica sa satanică și atitudinile sale transgresive, ridicolul și aversiunea față de sacru par să confirme contrariul.

Hollywood a făcut de multă vreme parte din cea mai profundă cloacă. Se vorbește despre bebeluși, despre sânge, despre ritualuri, iar cei puternici din industrie sunt acuzați că se află în spatele acestor aberații.

În acest sens, există mărturii foarte revelatoare, inclusiv un actor off-record Mel Gibson, în culise pe platourile emisiunii Graham Norton Show de la BBC. Nu avem nicio înregistrare a veridicității sale și, prin urmare, omitem publicarea sa. Cu toate acestea, trimitem cititorul la Internet și să judece singur.

Traducerea Karen Smith din Alerta Digital