În plin război mondial, două tabere inamice au lăsat armele deoparte în ajunul Crăciunului, rămânând definitiv în istorie. E Crăciunul anului 1914, în Belgia, pe Frontul de Vest. S-au scris cărți despre asta, s-au făcut filme, s-au publicat volume întregi.
Așa cum aveau să relateze soldații părtași la un armistițiu de neconceput, și „cerul s-a făcut mai albastru ca niciodată, iar stelele și luna au strălucit toată noaptea ca printr-un mare miracol.”
Războiul a început deja de câteva luni. E un frig cumplit în tranșee. Soldații stau înfofoliți și încearcă să găsească o fărâmă de speranță într-un loc în care nu și-ar fi dorit să ajungă nici în cele mai întunecate coșmaruri.
Unii nu-și mai pot ține nici armele în mâini. Se gândesc cu un dor nebun la cei dragi, rămași acasă, care se roagă și îi așteptă. E ajunul Crăciunului și dintr-odată se aude din tabăra inamică, refrenul unui colind. „Stiiilleeee naaacht, heeil’ge nacht…”
Englezii cred că visează. Le se pare că nu aud bine, dar refrenul este imediat reluat. „Silent night, holly night/all is calm, all is bright.”
Suntem în Belgia, pe frontul de vest. Între cele două tranșee e o zonă a nimănui și cele două tabere inamice sunt pe cale să fratenizeze și să intre pentru totdeauna în istoria lumii. Vine o noapte în care nu se mai aud mitralierele, ci doar colindele. Aceeași colindă în două limbi diferite.
În ziua de Crăciun miracolele continuă. Cele două tabere țin un serviciu funerar la comun, chiar între liniile tranșeelor. Rugăciunile pentru cei morți au fost ținute în limbile germană și engleză. Mai întâi în engleză, de către un preot aflat pe front, apoi de student teolog din tabăra germană.
La finalul slujbei comune în acel loc al nimănui, un comandant le urează tuturor Crăciun Fericit! Fiecare își îngroapă morții creștinește. Sunt sute de scrisori ale soldaților părtași la aceste evenimente rămase mărturii peste timp. Multe au fost publicate în ziare englezești în chiar la începutul anului următor. Altele mult mai târziu. Unele sunt ținute în muzeele de istorie.
Caporalul Leon Harris din batalionul 13, regimentul Londra (Kesington) le scrie părinților din Exeter. E de 8 săptămâni în luptă când îl prinde Crăciunul pe frontul de vest.
„A fost cel mai frumos Crăciun pe care l-aș fi putut avea. Eram în tranșee în ajunul Crăciunului, iar pe seară s-a încetat focul. Apoi germanii au început să strige spre noi, urându-ne Crăciun Fericit, urcând din tranșeele lor sute de brăduleți cu candele aprinse.
Câțiva dintre ai noștri s-au întâlnit cu ai lor la jumătatea drumului, iar inițial câțiva ofițeri au aranjat să încetăm cu toții focul până la miezul nopții de Crăciun. Dar armistițiul a continuat până de anul nou și toți am ieșit din tranșee și ne-am întâlnit unii cu alții între cele două linii și-am schimbat diverse suveniruri- nasturi, tutun și țigări.
Câțiva germani vorbeau limba engleză. Toată noaptea am cântat împreună colinde. A fost ceva deosebit, iar vremea a fost cu adevărat glorioasă atât în ajun, cât și în ziua de Crăciun – un cer luminos ziua, strălucitor și cu o lună clară și stele noaptea. Cerul a fost mai albastru ca niciodată, iar stelele și luna au strălucit ca printr-un mare miracol.”
Sursa: Imperial War Museum
Tot atunci, 1914, lângă Armentières, o altă întâmplarea avea să rămână marcantă. Soldații germani au luat în primire stocurile unei faimoase berării locale. În dimineața de Crăciun, după ce au strigat <<nu trageți!>>, nemții au rostogolit un butoi cu bere și au împărțit-o cu englezii.
Nemții și englezii au jucat și câteva partide de fotbal. Multe dintre momente au fost suprinse și în fotografii ale reporterilor de pe front.
Un soldat publică o nouă scrisoare pe 8 ianuarie 1915, în Carlisle Journal.
„Cele mai uimitoare scene din acest război au avut loc între tranșee. Ai noștri și germanii au ieșit din tranșee și s-au împrietenit, au făcut schimb de țigări și de cadouri. Ba chiar câțiva dintre ai noștri au mers la ei în tranșee și au stat acolo și s-au distrat împreună.
Colonelul și adjutantul Regimentului 107 au venit la noi și au vorbit într-un mod atât de prietenos. Toți am cântat la comun colinde, iar în final s-a cântat God Save the King, iar nemții cântau cel mai tare. Asta este absolut adevărat. Unul dintre camarazi a primit o sticlă cu vin pentru a bea în cinstea regelui. Regimentul nostru chiar a jucat un meci de fotbal cu germanii, meci câștigat de ei cu 3-2. ”
Imaginile cu soldații germani și englezi stând împreună apar la începutul anului 1915 în Mirror, pe prima pagină, și strânesc un val de reacții, cele mai multe pozitive, în toată lumea. Episodul din 1914 e reluat, sporadic, până la finalul Războiului.
Ulterior, povestea armistițiului neoficial de Crăciun e dată uitării. Urmează o criză economică mondială, un nou Război, dar miracolul e readus la suprafață în anii 60, după lansarea piesei și a filmuliui „Oh, what a lovely war”.
Apoi artistul britanic Paul McCartney îşi ilustrează videoclipul piesei „The Pipes of Peace”, din 1984, cu o punere în scenă a Crăciunului din 1914. Se fac multe filme și se construiesc monumente în cinstea eroilor care au ales să renunțe la arme în seara de ajun ca să celebreze miracolul nașterii lui Iisus.
Reclame
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!
Și acum, dragii mei, observam rana adusă de trâmbița celui de-al șaselea înger. Suntem în capitolul al 9-lea din Apocalipsa 9, 13:21.
Aceasta este dragii mei plaga sau rana a 6-a pe care Sfântul Evanghelist Ioan o pomenește aici, în Apocalipsa, prin trâmbițarea celui de-al 6-lea înger, care ne vesteste al doilea “vai”.
Este o rană mai teribilă decât cea anterioară.
Să aruncăm o privire mai atentă asupra textului.
Ingerul cel ce are trâmbița va trebui să-i dezlege pe cei patru îngeri, care au fost legați la râul cel mare al Eufratului.
După cum vedeti, avem trâmbițarea celui de-al 6-lea înger care ne vesteste inca doua “vaiuri”. Aceste doua vaiuri sunt mai intense și mai distructive decât cel anterior, decat rana anterioara, anuntata prin cel de al cincilea inger.
Iar tema principală a acestei răni anuntate de catre cel de al saselea inger este un Război terifiant. Razboiul anuntat nu are precedent în istorie. Rana sau plaga aceasta are un caracter eshatologic foarte pronunțat. Desi au existat razboaie în fiecare epoca, în toate generatiile, acestea toate converg catre această mare rană, catre acest mare Război terifiant. Nu este fapt decat ceea ce ne-a spus Domnul Hristos:
“Si veti auzi de razboaie si de zvonuri de razboaie; luati seama sa nu va spaimantati, caci toate trebuie sa fie, dar inca nu-i sfarsitul” (Matei 24, 6).
Domnul Hristos ne anunta că nu numai că nu va fi pace, ci vor fi războaie și ele vor deveni treptat din ce în ce mai mari până când vom ajunge la acest Război teribil fara precedent.
Pentru pregătirea acestui mare Război mentionat in Apocalipsa, au avut loc cele două războaie mondiale, unice în istorie, care au constituit condiția prealabilă pentru acest mare Război eshatologic. După cum veți vedea, are toate specificațiile realității. Altarul pe care îl vede Sfântul Evanghelist Ioan este cel pe care Moise îl văzuse la Sinai și care i s-a cerut să-l copieze exact acolo unde este chivotul legământului.
Îngerul care coordoneaza, – este un caz unic aici – același înger va dezlega pe cei patru îngeri, care sunt legați în zona râului Eufrat. Acești patru îngeri care vor fi dezlegati sunt de fapt demoni. Ei nu sunt îngeri buni. Acestia patru, prin ingaduinta Proniei Divine, vor provoca acest teribil Război mondial în timpul căruia a treia parte a popoarelor pământului va fi ucisă.
O caracteristică cheie a celei de a șasea rani este localizarea geografica specifica. Am văzut până acum, ca Sfantul Ioan Evanghelistul vorbește mereu la modul general. El vorbește despre mări, vorbește despre râuri, dar tot pământul are mări, tot pământul nostru are râuri. Dar aici avem un anumit loc specificat. Și acest loc este zona râului Eufrat. Râul Eufrat este cunoscut ca fiind situat în Asia, în orientul apropiat si estuarul său se află în Golful Persic. Este un râu care se învecinează, am spune, cu Iranul și Irakul de astăzi. Bineinteles ca izvoraște din muntele Ararat al Armeniei; tot de acolo izvorăște și râul Tigru. Sunt două râuri, si ambele curg în Golful Persic. Odată, în cele mai vechi timpuri aceste râuri au fost separate, astăzi au un estuar comun,
s-au întâlnit.
Dar se pune întrebarea: când ne spune că toate acestea se vor întâmpla și ne pregătește, si ne pune in fata scena, locul, zona râului Eufrat, unde se va întâmpla acest mare război; se pune întrebarea: “Este exact acest loc real? Sau este imaginar?”, așa cum de pilda este imaginabil Babilonul.
Vom vedea, atunci cand menționăm Babilonul, mama curvelor, cetatea cea mare. Babilonul nu există astăzi, este un lucru bine cunoscut. Dar ethosul acelei cetăți Babilon și tipologia comportamentului locuitorilor ei sunt transferate în istorie, astfel încât toți tălmăcitorii spun că Sfântul Evanghelist Ioan, când a scris despre mama curvelor care a uimit lumea etc., se referea la Roma. Dar s-ar putea să nu fie doar Roma. Într-o alta epocă poate fi un alt oras și intr alta epoca alt oras, sau poate fi un stat – dacă se ia în considerare faptul că acest Babilon antic a fost un stat. A fost un oras care a fost extins și, desigur, orașul a devenit apoi o capitală. Babilonul înainte de a deveni imperiu a fost un stat. Dar acest stat a fost mai intai un oraș. Nabucodonosor este cel care a fost cu adevărat un modelator și reformator al acestui oraș și l-a extins la un dimensiunea unui stat foarte bogat.
Dar dragii mei, desi Babilonul istoric nu mai există astăzi, acest lucru nu înseamnă că cuvântul din Apocalipsa nu mai are nicio valabilitate. În plus, încetase de mult să existe chiar si atunci când Sfantul Ioan Evanghelistul a scris Apocalipsa.
Deci, ar putea fi un indiciu că râul Eufrat nu este acel loc specificat, ci este doar un loc imaginar? Nu putem răspunde cu ușurință la acest lucru.
Eufrat este unul dintre cele 4 mari râuri ale Paradisului. Adică sunt menționate în Biblie. Că Dumnezeu a făcut Paradisul între patru râuri. Tigrul, Eufratul, Gihon și Fison (Facere 2, 10:14).
Realitatea este că acel tinut, nu era imaginar, ci specific istoric, acolo era Paradisul. Cred că știți cu toții că Paradisul a fost aici pe pământ. Nu a fost imaginabil. Era un adevărat Paradis. Harul lui Dumnezeu s-a desprins de acel tinut și de atunci nu mai este Paradis. Și totuși acolo a fost odată Paradisul. Asta arată că de fapt s-a pierdut harul. Insa, acum in tinutul Paradisului, de ce va exista aceasta distrugere? Trebuie sa fie o explicatie teologică și fara indoiala este una din tainele lui Dumnezeu.
De-a lungul acestui râu, daca facem o cercetare, după cum puteți vedea, au existat orașe celebre. Era orasul Babilon, celebru. A fost Aqqad. Acestea au fost orașe mari.
Încercăm să înțelegem profețiile viitorului în raport cu cele care au fost deja implinite.
Permiteți-mi să vă dau un exemplu. El spune: “Unde au stat picioarele Lui.”(Psalm 131, 7). Unde au stat picioarele lui Dumnezeu. Ar fi fost de neconceput pe timpul lui David să gândească cineva ca picioarele lui Dumnezeu ar putea sta pe pământ. Și totuși, dragii mei, Fiul lui Dumnezeu s-a făcut Om și a stat cu picioarele pe pământ. Deci, indiferent de interpretarea pe care au dat-o atunci, alegorică, ei nu au putut să priceapa această taina care spune: “Ale Lui picioare stăteau pe pamant”. Caci Hristos a umblat pe pământ. Vedeți că profețiile se implinesc. Alta din Baruh spune: “Și cu oameni impreuna a locuit” (Baruh 3, 38). Dumnezeu S-a arătat și s-a înfrățit cu oamenii.
Cartea Faptele Apostolilor ce ne spune? Ca Iisus “era impreuna cu ei” (Faptele Apostolilor 1, 4).
Deci când ne spune despre Eufrat, este vorba despre zona Iranului si Irakului.
Iar cei patru îngeri sunt dezlegati sa provoace Razboiul si să fie ucisa a treia parte din populatia globului (Apocalipsa 9, 15). Cei patru îngeri vor fi dezlegati la un anume moment, intr o zi bine stabilita, intr o lună stiuta pentru a ucide a treia parte din omenire. Suntem instintati cu această formulare privind scara ascendentă a timpului. Se stie cu precizie ora, ziua, luna. Suntem incredintati de acest lucru. Aceasta ne arată că decizia lui Dumnezeu este neschimbabila și finală. Ceea ce a spus Dumnezeu se va face cu siguranță.
Observăm în acest verset că a treia parte din omenirea pământului va fi ucisa. Deci ne arată cât de mortal va să fie acest război. Astăzi populația pământului este de 4 miliarde si jumate, (cuvantarea a fost rostita la 07/02/82; conform celor mai recente estimări ALE ONU, populația lumii va ajunge la 8 miliarde în anul 2023, comparativ cu 7, 875 miliarde în 2021; asta inseamna ca in 2022-2023, in acest Razboi vor fi ucisi 2 miliarde si 660 milioane de oameni).
Deci, ni spune că va fi ucisa o treime din populatia globului. Este un număr foarte mare. Dacă ținem cont de faptul că, dacă nu mă înșel, că în cel de-al Doilea Război Mondial, mi se pare că aproximativ 50 de milioane de oameni au fost uciși. Prin urmare, de 30 de ori mai mulți oameni vor fi uciși decât au fost uciși în cel de-al Doilea Război Mondial. E un numar foarte mare.
Dar posibilitatea de a ucide atât de mulți oameni există astazi. Și atunci se creează un vertij cu această magnitudine a distrugerii. Este mult prea ușor astăzi să omori 3 miliarde de oameni. Și într-adevăr, acest lucru se poate face într-o zi, dacă ei doresc. Ca să nu va spun ca uciderea se poate realiza chiar si intr-un timp mai rapid de o zi. Să nu uităm că avem specificații de capacitate nucleara. Să nu uităm acest lucru.
Ni se arata (Apocalipsa 9, 16) si numărul militarilor care fac parte din trupele de cavalerie: 200 de milioane. Deci nomenclatura trupelor terestre a fost menținută, dar nu mai sunt cai, ci sunt tancuri. Și aici vorbește despre cai, dar nu sunt cai, ci sunt mașini blindate.
El spune chiar că numărul trupelor de cavalerie este de 200 de milioane. Ce ar trebui să ne imaginăm aici? Că se referă la cai sau călăreți? Ei bine, evident, dacă luăm în considerare faptul că fiecare cal are un călăreț…. Adevărul este că soldații sunt probabil 200 de milioane de oameni. După cum puteți vedea, suntem impresionați de acest număr foarite, foarte mare. Presupunând că acest război poate avea loc în Mesopotamia, numai China poate oferi o armată de 200 de milioane. Dacă luați în considerare faptul că China în acest moment (07/02/82) are un miliard de oameni, adică o mie de milioane de oameni, (Astăzi, 2021, China este estimată să aibă o populație de 1.411.000.000 de locuitori; și India 1.393.000.000) dacă se iau 1/5 din populatie pentru a fi recrutați, adică să fie luati recruți de sex masculin, atunci imediat avem cifra de 200 milioane militari in armată. Doar China poate oferi în prezent acest număr de militari pentru trupe terestre. Mesopotamia și Orientul Mijlociu în general, cu petrolul și poziția sa strategică, par acum foarte, foarte controversate
Ce înseamnă aceasta? Ce înseamnă această rană? Ne-am putea aștepta la un conflict global în acel loc? Deci, probabil ca acolo ar trebui să ne așteptăm la acest conflict teribil? Se va vedea…
“Si ceilalti oameni care n-au murit de rănile acestea, nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine demonilor și idolilor de aur și argint și cupru și piatră și de lemn, care nici a vedea nu pot, nici a auzi, nici a umbla;
și nu s-au pocăit de crimele lor, de vrajile lor, nici de curvia lor, nici de bunurile furate” (Apocalipsa 9, 20-21).
Dragii mei, care este cauza acestui razboi mondial care se va abate asupra omenirii? Este lipsa vindecarii patimilor și nepocăința. Asta ne amintește de Faraon care era împietrit, si cu cât o plagă o urma mai intens pe cealaltă, cu atât Faraon isi împietrea inima. Pocăința lui a fost o spoiala.
Trebuie să recunoaștem că și noi avem o pocăință faraonică. Atunci când ne cuprinde o rană, un război, un rău, ne pocăim. Indată ce scapam, uităm totul. Pare clar, foarte clar, că pedeapsa, oricât de aspră ar fi ea, nu aduce pocăință deplina si vindecare dacă lipseste un factor. Iar acest factor este harul lui Dumnezeu. Este prezența harului Duhului Sfânt. Este pocainta smerita de bunavoie, nu silita. Mai presus de toate este aceasta: bunăvoirea sau pocainta in libertate.
Dar să ne uităm la text, la această nepocăinta a oamenilor. Sunteti atenti?
După cum ne spune Sfantul Ioan Evanghelistul, cele mai grave pacate sunt crimele, vrajitoriile, curviile si furturile. Vedem că Sfântul Evanghelist Ioan menționează în mod indicativ încălcarea poruncilor 1, 2, 6 și 7.
Prima poruncă:
“Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.” (Iesire 20, 3)
Nu adora alți dumnezei afara de Mine.
A doua poruncă:
“Sa nu-ti faci chip cioplit (idol), si nici vreo asemanare cu ceva din cate sunt in cer, acolo sus, ori din cate sunt pe pamant, ori din cate sunt in apele de sub pamant. Sa nu te inchini lor, nici sa le slujesti;” (Iesire 20, 4:5)
Porunca a șasea: Sa nu te desfranezi: sa nu savarsesti adulter! (Iesire 20, 14).
Porunca a șaptea: Sa nu ucizi: crima! (Iesire 20, 13)
Se știe că toate celelalte porunci sunt legate organic de prima poruncă, fie cand sunt puse în aplicare, fie cand sunt încălcate. De aceea trebuie să pazim si sa implinim poruncile lui Dumnezeu. Teologia nu este o preocupare teoretica inutilă și meticuloasă, ci este modalitatea de aplicare a tuturor poruncilor tanjind catre mântuire. Când vorbim despre Dumnezeu, nu ne referim la ceva teoretic. Această cunoaștere a lui Dumnezeu se păstrează indeosebi prin implinirea primei porunci, pe care Dumnezeu ne-a dat-o:
“Sa nu ai alti dumnezei in afara de Mine”!
Este bine cunoscut faptul că omul este ispitit sa cada in idolatrie și, prin urmare, are nevoie în orice moment să fie veghetor fata de această cunoaștere a poruncilor Lui si indeosebi sa fie doritor de cunoașterea profundă și adevărată a lui Dumnezeu.
Totuși, descrierea pe care ne-o dă Sfantul Apostol Pavel este foarte caracteristică, pentru consecințele încălcării acestor porunci, în principal, a celor două porunci care se referă la adorarea lui Dumnezeu.
El ne descrie starea lumii antice în primul capitol din epistola sa către Romani. Acest lucru se datorează faptului că lumea antică era in acel stadiu decazut atunci când Evanghelia s-a propovaduit. Dar încă un lucru trebuie remarcat. Lumea antică increstinata sau lumea devenita creștină, a regresat la stadiul care era înainte de a se propovadui Evanghelia. Ati auzit ce am spus? Binevestirea Evangheliei a găsit o lume antică necrestina și a făcut-o creștină. Și această lume creștină a redevenit din nou ticăloșita. Și aceasta lume crestina s-a lepădat de poruncile Evangheliei!
Vă voi citi doar textul fără analiză:
“De vreme ce cunoscand pe Dumnezeu, nu ca pe Dumnezeu L-au slavit, si nici nu I-au multumit; ci s-au facut indaratnici intru cugetele lor, si s-a intunecat inima lor cea neintelegatoare.
Zicand ca sunt intelepti, au ajuns nebuni.
Si au preschimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricacios, intru asemanarea chipului omului celui stricacios, si al pasarilor, si al celor cu patru picioare si al celor ce se tarasc.
Pentru aceea i-a dat Dumnezeu pe ei intru poftele inimilor lor in necuratie, ca sa se spurce trupurile lor( ei intre ei).
Ca unii care au preschimbat adevarul lui Dumnezeu intru minciuna, si au inchinat si i-au slujit fapturii in locul Facatorului, Care este binecuvantat in veci. Amin.
Pentru aceea i-a dat Dumnezeu intru patimi de ocara; ca si femeile lor si-au preschimbat randuiala cea fireasca intru ceea ce este impotriva firii.
Asemenea si barbatii, parasind randuiala fireasca cu femeia, s-au aprins intru pofta lor unul spre altul; barbati cu barbati rusinea lucrand-o, si rasplatirea cuvenita ratacirii lor, in ei insisi luand-o.
Si precum n-au cercat ei sa-L pastreze pe Dumnezeu intru cunostinta, tot asa i-a lasat pe ei Dumnezeu la mintea lor neiscusita, a face cele ce nu se cade.
Plini fiind de toata nedreptatea, de curvie, de viclenie, de lacomie, de rautate; plini de invidie, de ucidere, de cearta, de inselaciune, de purtari rele.
barfitori, graitori de rau (turnatori), uratori de Dumnezeu, ocaratori, semeti, trufasi, nascocitori de rele, neascultatori de parinti. Neintelegatori, nestatornici in randuiala, calcatori de cuvant, fara dragoste, galcevitori care nu vor sa se impace, nemilostivi.
Caci dreptatea lui Dumnezeu cunoscand-o, stiind ca cei ce fac unele ca acestea vrednici sunt de moarte, nu numai ca le fac pe acestea, dar le si incuvinteaza celor ce le fac pe acestea”
(Romani 1, 21 – 32)
Iată analiza lumii antice. Dar aici avem de fapt lista analiza lumii creștine occidentale contemporane. Este la fel si astazi. Deci observati ca idolatria și viața dezordonată sunt indisolubil legate. Insa creștinii moderni au făcut un pas mai departe in comparatie cu lumea antică. Binevestirea Evangheliei a intampinat lumea antică care se închina la idoli. Astăzi creștinii au mai făcut un pas plin de îndrăzneală nerusinata. De la idolatrie au trecut la ateism. Fenomenul ateismului nu exista în lumea antică. Dar există acum în lumea modernă. Prin urmare, lumea noastră de astăzi este mult mai rea decât orice alta generatie anterioară, pentru că s-a lepădat de Mântuitorul ei Hristos Dumnezeu-Omul.
Sfantul Apostol Petru (2, 1:2) ne spune:
“Insa au fost si proroci mincinosi in popor, precum si intre voi vor fi invatatori mincinosi, care vor aduce erezii pierzatoare si se vor lepada de Stapanul Cel ce i-a rascumparat pe ei, aducandu-si lor grabnica pierzare.
Si multi vor urma inversunarilor lor, prin care se va huli calea adevarului”.
Calea adevărului este Evanghelia. Evanghelia va fi hulită din pricina vietuirii decazute a creștinilor ortodocsi apostati care se vor inmulti covarsitor.
Și pentru că astăzi suntem apostați de la Dumnezeu, lepadati de Dumnezeul cel Viu si încălcam poruncile lui Hristos, vom experia in curand dezintegrarea societății noastre. În mod reprezentativ, Sfântul Evanghelist Ioan menționează: crima, curvia, furtul și vrăjitoria.
Deci, în primul rând crima. Ca niciodată în istorie, viața umană este nesocotită astăzi, chiar dacă strigăm ipocrit pentru drepturile omului. Anarhia, crima plătită, tortura creștinilor din întreaga lume, războaiele mortale, indiferența față de sănătatea și viața a milioane de oameni prin poluarea mediului, falsificarea alimentelor, falsificarea medicamentelor etc. Adică tot ceea ce face parte din categoria crimelor directe și indirecte.
În al doilea rând, curvia. Sub acest nume generic de curvie, există o escaladare a imoralității. Am ajuns dragii mei cu adevărat ca in Sodoma și Gomora. Vă este rușine să spuneți astăzi că nu achiesati la păcatele cu care se manjeste lumea. Ți-e rușine astăzi să spui că nu faci ceea ce fac alții. Îi este rușine unei fete să spună astăzi că nu are un iubit. Îi este rușine unui tanar să spună astăzi nu a curvit si ca e flacau. De ce? Pentru că răul a devenit prea mare. S-a avansat foarte mult pe linia raului. A ieșit și s-a revărsat, s-a revărsat pe trotuare, iar nefirescul este considerat natural. Păcătosul trebuie considerat normal.
Iar omul curat și abstinentul care are intreaga înțelepciune trebuie considerat a fi în afara echilibrului firesc. Literatura imoralității, filmele, romanele, toate acestea au depășit orice precedent al raului.
Mai este metionat furtul. Este aceasta referire: “din bunurile furate”, adica din furturile lor. Prezența furtului caracterizează absența iubirii și a respectului pentru celelalte persoane. Egoism, infidelitate. Astăzi toată lumea fură. Furtul a devenit o știință. Sacrilegiul a depășit toate limitele tolerabile.
Și, în sfârșit, vrajitoria, care este o practica a idolatriei și un substitut al credintei. Astăzi oamenii cred fiecare intr-o absurditate. Orice le-ai spune ei vor crede. Cu excepția credintei in adevăratul Dumnezeu. Acest demonism care a intrat prin vrajitorie, a dus la șocul demonizarii într-o măsură jalnică. Ca niciodată până astazi nu au mai fost vazuti oameni posedati de demoni.
Dragii mei, astăzi, lumea se prezintă avand simptomele paralizaților din Vitezda (Ioan 5, 1-15).
Paralizați duhovniceste, neputincioși care se scalda in patimi. Dar exista o diferență intre cei de astazi si paralizatii din Vitezda. Aceia cereau să fie vindecati. Lumea noastră modernă vrea să rămână în mustul si in gustul pacatelor ei și în nepocăința ei. Asta e diferența uriasa!
Tocmai această situație este evidentiata de catre Sfântul Evanghelist Ioan, care ne descrie catastrofa celui de al doilea “vai” ca fiind consecinta nepocăinței si impietririi inimilor oamenilor!
Dragii mei, atunci cand se va dezlantui “vaiul”, Dumnezeu să aibă milă de noi!
A 41-a cuvantare la cartea Noului Testament, Apocalipsa.
https://youtu.be/uInI655MEQo