În Timișoara era decretată starea de necesitate. Era interzisă deplasarea în grup. Spectacolele au fost sistate. Oamenii trebuiau împiedicați să iasă în stradă. În fabrici se făceau liste cu cei care lipseau, scrie timpul.md.
Șeful Securității Timiș, Traian Sima, și colonelul de securitate Filip Teodorescu au transmis ordinele pentru interogarea răniților din Spitalul Județean. Securiștii voiau să afle cine este liderul revoluționarilor.
Pe la ora 10.00, mai mulți tineri s-au oprit pe platoul din fața Catedralei. În scurt timp, treptele erau pline de timișoreni care țineau lumânări aprinse și au strigat lozinci anticeaușiste.
În timp ce Nicolae Ceaușescu a plecat în Iran, Elena Ceaușescu, rămasă la București, a fost informată de Ion Coman de acest nou protest.
„Trageți cu tunul în Catedrală, să terminați odată cu ea!”. Iar luptele s-au reluat. Sorin Lea, unul dintre tinerii care fluturau un steag cu stema decupată a fost împușcat mortal.
În urma rafalei trase de forțele de represiune, au mai murit încă doi tineri, alți patru au fost răniți. Demonstranții s-au împrăștiat, dar s-au reunit în zona Operei, unde Armata a intervenit cu gaze lacrimogene și focuri de armă. La Timișoara sosește și Ilie Ceaușescu, care le-a cerut generalilor Victor Atanasie Stănculescu și Ion Coman să înăbușe cât mai rapid rebeliunea. Luptele au fost mai puțin sângeroase decât în 17. S-au înregistrat 8 morți și 23 de răniți.
În jurul orei 23, la sediul Miliției a sosit o autoizotermă de la Comtim. Avea să fie trimisă la Spitalul Județean pentru a pune în aplicare „Operațiuna Trandafirul”, prin care cadavrele celor uciși urmau să fie transportate la București, la Crematoriul Cenușa, potrivit Adevărul. Așa s-a încercat ștergerea urmelor masacrului din 17 decembrie.
În 18 decembrie, ziarul „Scânteia tineretului”, publica un articol care avea aspectul unui ordin cifrat, scrie istoricul Adam Burakowski.
„Articolul, intitulat , conținea indicații referitoare la modul cum trebuie să faci plajă (în decembrie!).
Acest amănunt nu a fost niciodată clarificat, dar putem totuși bănui că era vorba de un ordin adresat celor mai secrete unități, poate tocmai celor care mai târziu, după răsturnarea lui Ceaușescu, au acționat ca așa ziși „teroriști”.
În data de 18 decembrie 1989, în timp ce în Timişoara era război civil, “Scînteia Tineretului” a publicat, în pagina 5, un text straniu, care nu avea nicio logică.
Textul a facut vâlvă la acea vreme, ca şi în anii imediat următori Revoluţiei.
Erau sfaturi pentru cei ce se bronzau în acel moment, adică în mijlocul lunii decembrie, la mare.
Textul a atras atenţia imediat, în sensul că semăna cu un semnal incifrat pentru a se declanşa ceva – dar până azi contextul apariţiei sale nu a fost elucidat. A rămas ”o glumă”.
În decembrie 2007, un general activ din contraspionajul românesc a trimis decriptarea textului pentru a fi citită într-o şedinţă a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT). El era consilier în cadrul CSAT la acea vreme.
Textul în original şi decriptarea lui, aşa cum a fost făcută de experţi militari.
Textul din Scînteia Tineretului:
”Cîteva sfaturi pentru cei aflaţi în aceste zile la mare:
•Evitati expunerea intempestivă şi prelungită la soare. E de preferat să începeţi mai prudent, cu reprize scurte de 10-15 minute – cînd pe-o parte, cînd pe alta. Astfel, vă veţi asigura un bronzaj plăcut şi uniform.
•Nu vă avîntaţi prea mult în larg. Oricum, în caz de pericol, nu strigaţi. Este inutil. Şansele ca prin apropiere să se afle vreo persoană dispusă a vă asculta sunt minime.
•Profitaţi de binefacerile razelor ultraviolete. După cum se ştie, ele sunt mai active între orele 5,30 şi 7,30. Se recomandă cu precădere persoanelor mai debile.
•Dacă sunteţi o fire sentimentală şi agreaţi apusurile soarelui, librăriile de pe litoral vă oferă un larg sortiment de vederi cu acest subiect.
•Şi încă ceva – dacă aceste sfaturi v-au pus pe gînduri şi aveţi deja anumite ezitări, gîndindu-vă să renunţaţi în favoarea muntelui, înseamnă că nu iubiţi în suficientă măsura marea. (S.P.)”.
În urma decriptării trimise către CSAT în 2007 textul avea următorul înţeles:
1 – Declanşaţi, pe neaşteptate, planul ”Soare”. Începeţi prudent, cu operaţiuni scurte, de 10-15 minute, simultan în mai multe zone, până la acoperirea întregii ţări.
2 – Nu depăşiţi obiectivele. Altfel sunteţi în mare pericol şi nu vă va ajuta nimeni.
3 – Bazaţi-vă pe sprijinul trupelor speciale care au rol activ între orele 5,30 şi 7,30 în scopul recuperării răniţilor.
4 – Devastaţi librăriile şi distrugeţi ”operele alese” (cărţile lui Ceauşescu – n.r.), pentru instigare şi intimidare.
5 – Pentru nehotărâţi: nu trădaţi scopul, dacă vă iubiţi ţara.
Autorul articolului, Sorin Preda, a declarat atât în faţa anchetatorilor Ministerului Apărării, cât şi în presă, că el a scris un text umoristic, că a fost o glumă…
Adică cele cinci paragrafe, care au avut trimitere pe prima pagină, nu aveau nicio legătură cu Revoluţia şi a fost o simplă întâmplare faptul că au sunat atât de straniu în acele zile.
Trebuie menţionat aici că fişetul în care se păstrau manuscrisul şi şpaltul acestor ”sfaturi” a fost spart, iar obiectele respective au dispărut în timpul evenimentelor de după 22 decembrie 1989.
