Carte poștală din sudul Europei, unde purtarea măștii este aproape universală

By Toby Young  /  21 September 2021

Un cititor al Daily Sceptic tocmai s-a întors dintr-o călătorie în Spania și Italia și ne-a trimis această postare pentru oaspeți.  Lectura deprimantă.

Unul dintre beneficiile mai frumoase ale călătoriei este perspectiva pe care o oferă vieții acasă. De obicei, acest lucru se învârte în jurul modului în care cerul și mâncarea britanică sunt mai plictisitoare decât credem, dar după două călătorii recente în Spania și Italia, cineva ar fi iertat pentru că s-ar fi gândit că Blighty este nirvana post-covid, liberal și liber gânditor.

Ambele țări în cauză au raportat mari numere de Covid – în linie generală cu ale noastre. Acum, ambele au niveluri de vaccinare similare și ambele raportează, de asemenea, un număr zilnic similar de cazuri. Adoptarea obligatorie a „pașaportului” a fost relativ bine documentată, dar a merge pe stradă sau plajă în oricare dintre ele înseamnă a vedea o populație intimidată de legislația privind masca facială. Măștile sunt obligatorii mai mult sau mai puțin oriunde în interior, dar modul de adoptare a acestora îl face cu atât mai deprimant.

Două naționalități (pe care cineva le-ar putea sugera în glumă că sunt cunoscute pentru aplicarea selectivă a unor reguli) au adoptat purtarea măștii fară să protesteze. Atunci când îi privim cu căderea rapidă a măștilor de care ne bucurăm acasă, acest lucru este un spectacol din cele mai deprimante.

Insistența ridicolă să foloseacă o mască atunci când mergi de pe plajă la un bar este abia credibilă, dar aderarea este aproape totală. La fel, a vedea un însoțitor de parcare mascat, sau un singuratic pe un drum de țară, este atât de absurd ca și îngrijorător.

Frumoasele și vechile Fallas din Valencia din acest an au fost reunite din nou după pandemie, dar, în ciuda faptului că au avut loc pe străzi pustii, participanții au fost însă obligați să poarte măști alături de costumul lor fabulos.

Desigur, există elementul uman, copiii noștri s-au plâns pentru folosirea măștii, era incomod, nou pentru ei și înfricoșător. Însă faptul este că toți ceilalți copii mergeau fericiți cu o mini-mască legată la față.

Ne întrebăm dacă acest lucru se întoarce la blocările lor. Niciuna dintre cele doua țări nu a închis școlile într-o mare măsură, dar copiilor li s-a cerut să poarte măști la școală. În mod egal, niciunul dintre aceștia nu a adoptat o astfel de generalizare a lucrului acasă ca aici, și în timp ce birourile au fost deschise mai devreme decât în ​​Marea Britanie, multe persoane purtau măști la birou și li s-a interzis să folosească sălile de ședințe, fiind rugați să folosească conferințe virtuale cu colegii lor la câțiva metri distanță.

Nu pot să comentez asupra îndoielii măștii sau contraargumentele care s-au adus, despre care sunt sigur că au fost multe, dar scriind asta într-o fermecătoare pizzerie din Milano, la sosire două persoane mi-au reamintit să port masca și mi-au luat temperatura pentru a parcurge cei 10 pași de la ușă la terasă, după care nu mai este necesară masca mea.

Dacă nu ar fi atât de trist, ar fi amuzant.

The Daily Sceptic