Domnul, Cel Care pe Muntele Sinai a dat a Cincea Poruncă, Cinsteşte pre tatăl şi pre mama ta, a arătat cu exemplul vieţii Lui cum trebuie să îşi respecte omul părinţii lui cei trupeşti.
Spânzurat pe Cruce cu trupul fiind, şi întru cele mai cumplite chinuri aflându-Se, El Şi-a adus aminte de Maica Lui, şi arătând către Apostolul Ioan ce se afla acolo, i-a zis: Femeie, iată fiul tău. După aceea, a privit către Ioan şi i-a zis: Iată maica ta. Şi aşa, după ce a dat-o pe Maica Lui în grija Ucenicului celui iubit, Mântuitorul Şi-a dat sufletul Lui pe Cruce.
Ioan avea o casă pe Muntele Sion, în Ierusalim, în care a luat-o pe Maica Domnului şi a purtat grijă de ea până la sfârşitul vieţii ei, căci întru acea casă a rămas Maica lui Dumnezeu până la suflarea ei cea mai de pe urmă.
Cu rugăciunile ei, cu povăţuirile ei, cu blândeţea şi cu răbdarea ei, ea le-a fost de cel mai mare ajutor Ucenicilor Fiului ei iubit şi Dumnezeu.
Ea şi-a petrecut cea mai mare parte a restului vieţii ei la Ierusalim, cercetând adesea locurile care îi aminteau de marile evenimente şi de minunile făcute de Fiul ei pentru mântuirea omenirii.
Ea mai cu seamă cerceta Golgotha, Bethleemul, şi Muntele Măslinilor. Dintre puţinele ei călătorii mai depărtate, se păstrează însemnările călătoriei ei la Antiohia, unde l-a cercetat pe Sfintul Ignatie Teoforul; de asemenea ale călătoriei ei în Insula Cipru, unde l-a cercetat pe Lazăr, Episcopul Insulei, cel înviat de Domnul a patra zi din morţi.
Ea a mai cercetat şi Sfântul Munte Athos, pe care însăşi l-a binecuvântat; şi a rămas o vreme la Efes în grija Sfintului Ioan Evanghelistul, în timpul cumplitei prigoane dezlănţuite împotriva creştinilor la Ierusalim.
La o vârstă mai înaintată ajungând, ea mergea adesea să se roage Domnului, Dumnezeului şi Fiului ei în Muntele Măslinilor, locul înălţării Sale, dorind ca El să o ia din această lume cât mai curând cu putinţă.
Cu ocazia unei astfel de rugăciuni, la Maica Domnului a venit Arhanghelul Gavriil, care i-a descoperit că peste trei zile Domnul o va chema la El. Arhanghelul i-a dăruit şi o stâlpare de finic din Rai, care avea să fie dusă în procesiune la slujba înmormântării ei.
După acea rugăciune ea s-a întors acasă plină de bucurie, nădăjduind că îi va vedea încă măcar o dată pe toţi Apostolii şi Ucenicii Fiului ei în această viaţă, mai înainte de a pleca. Domnul a împlinit dorirea inimii Maicii Lui, iar apostolii, purtaţi pe nouri de sfinţii îngeri, s-au strâns cu toţii în Muntele Sion.
Maica Domnului i-a întâmpinat cu bucurie mare, i-a întărit, i-a mângâiat, i-a povăţuit, şi le-a împuternicit sufletele. Apoi şi-a dat liniştită al ei suflet în mânile lui Dumnezeu, fără durere şi fără suferinţă a trupului.
Sfinţii Apostoli au luat pe umerii lor sicriul ce purta trupul adormit al Maicii Domnului, din care s-a răspândit bunămireasmă cerească, şi, înconjuraţi de creştinii din Cetatea Ierusalimului, au pornit să îl îngroape cu cinste în Grădina Ghetsimani, în mormântul Sfinţilor ei Părinţi, Ioachim şi Ana.
Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, în tot parcursul ei, procesiunea de înmormântare a fost ascunsă de ochii criminali ai iudeilor. Dar chiar şi aşa, Afthonie, un preot iudeu, a apucat sicriul cu intenţia de a-l răsturna, însă tot atunci un înger al Domnului i-a retezat cu sabia de foc ambele mâini nelegiuite care au rămas lipite de sicriu. El atunci a strigat către Apostoli să-l vindece, şi s-a vindecat cu adevărat numai după ce a mărtursit credinţa în Iisus Hristos Mântuitorul şi Domnul.
De la această înmormântare, tot prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, Sfântul Apostol Toma însă a lipsit. Aceasta s-a făcut spre a se descoperi oamenilor o nouă şi întrutot slăvită taină a Maicii lui Dumnezeu. Toma a sosit la Ierusalim în a treia zi după înmormântarea Maicii Domnului, şi a dorit şi el să cinstească trupul adormit al Celei Preacurate.
Dar când Apostolii au deschis mormântul, ei au aflat acolo doar giulgiurile goale – trupul nu se mai afla în mormânt! In acea seară, Maica lui Dumnezeu, înconjurată de un alai de îngeri, a venit în mijlocul Apostolilor şi le-a zis: Bucuraţi-vă, căci eu sânt cu voi pururea. Nu se cunoaşte vârsta la care a trecut la Ceruri Maica lui Dumnezeu, dar părerea celor mai mulţi Sfinţi Părinţi este că Maica Domnului a adormit în vârsta fiind de peste şaizeci de ani.
Sfantul Nicolae Velimirovici, “Proloagele de la Ohrida – Volumul 2
Fecioara Maria, Maica făpturii celei noi
Hristos este Creatorul făpturii celei noi. Preasfânta Fecioară, ca Maică a lui Dumnezeu, este și Maica acestei noi creații. Din ea se naște Omul cel Nou, Noul Adam, iar prin persoana ei este inițiată restaurarea lumii: ,,Căci prin tine, și creația, și timpul se reînnoiesc”. Firea, care s-a supus stricăciunii, își câștigă libertatea, iar timpul, care se făcuse măsurător al înstrăinării și distrugerii, se preschimbă în unealtă a mântuirii și desăvârșirii. Astfel se clădește creația cea nouă, care ,,dospește” în veacul acesta, pentru a se desăvârși și a se arăta în viitor.
Noua creație nu se prezintă doar ca dar al harului lui Dumnezeu, ci și ca produs al conlucrării omului cu acesta. Fără harul lui Dumnezeu, restaurarea creației nu este posibilă. Dar și fără conlucrarea omului, harul lui Dumnezeu rămâne ineficient. Acest lucru este valabil și în cadrul biografiei personale, dar și în cadrul întregii istorii a omului.
Conlucrarea omului nu ,,fortifică” în nici un fel harul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este neputincios ca să aibă nevoie de ajutor omenesc. Dar nici nu impune Dumnezeu voia sa omului, fiindcă îi respectă libertatea. Reînnoirea lumii, ca restaurare a creației pe care păcatul a denaturat-o, are nevoie de conlucrarea omului. Astfel, omul rămâne om și fiu al Tatălui ceresc. În esență, conlucrarea omului constă în consimțământul său. Este o lucrare pasivă, dar, în același timp, extrem de energică, și impune activizarea absolută a lui pentru îndepărtarea obstacolelor care nu permit arătarea harului lui Dumnezeu în existența sa.
Aceste piedici s-au ivit odată cu căderea, iar căderea a fost urmarea neascultării voii lui Dumnezeu. Neascultarea l-a despărțit pe om de Dumnezeu și l-a dezgolit de dumnezeiescul har.
Neascultarea se arată a fi faptă a libertății. În realitate, ea este, însă, faptă a înrobirii. Este rezultatul înrobirii omului sub voința diavolului. Eva, care a ascultat sfatul diavolului și l-a primit, a fost condusă, împreună cu Adam, la stricăciune și la moarte. Împreună cu ei, creația întreagă s-a supus deșertăciunii. Libertatea omului s-a manifestat prin primirea de bunăvoie a sfatului șarpelui. Încălcarea poruncii lui Dumnezeu este urmarea supunerii de bunăvoie față de diavol.
Omul nu este absolut liber, de vreme ce el nu este cauza existenței sale. Libertatea lui este relativă. Este limitată la alegerea liberă de a se raporta. Raportarea firească a omului, creat ,,după chipul” și ,,după asemănarea” lui Dumnezeu este față de Dumnezeu. Acceptarea sfatului șarpelui poate fi considerată ,,eliberare” de Dumnezeu, dar, în acest caz, nu mai este eliberare, ci înrobire față de păcat. În această situație, răul poate părea firesc iar înstrăinarea omului de el însuși, care conduce la stricăciune și la moarte, este văzută ca punct final al vieții omenești.
Preasfânta, prin credința ei desăvârșită în Dumnezeu, se dezice de acest rău și de această înstrăinare și revine la virtute și la viața duhovnicească (firească) a omului. După cum observă Sfântul Nicolae Cabasila, ,,după cădere, pe când păcatul stăpânea neamul omenesc, iar răul era prezentat ca ceva natural pentru om, Preasfânta a rezistat tuturor relelor și i-a dăruit lui Dumnezeu înapoi imaculată frumusețea pe care El ne-a dăruit-o”.
Este semnificativ faptul că aproape toate evenimentele din istoria poporului ales al lui Dumnezeu, care pregătesc venirea lui Hristos, sunt considerate de către Biserică drept prefigurări ale Fecioarei Maria: rugul nears cel de foc, trecerea prin Marea Roșie, stâlpul de foc ce i-a condus pe evrei prin pustie, toiagul lui Aaron care a odrăslit ș. a. În toate aceste cazuri, dar și în persoana Maicii Domnului, legile firii sunt suspendate. Astfel, Preasfânta întruchipează libertatea față de tirania firii și față de păcat. În persoana ei se recapitulează întreaga istorie anterioară a mântuirii omului, și se inițiază integrarea ei în Biserică și recunoașterea meritelor ei în veșnicie. ,,Preasfânta, scrie Sfântul Grigorie Palama, este rațiunea celor de până la ea, și apărătoare a celor de după ea, și rugătoare în veșnicie”. Prezența ei bucură întreaga creație: ,,De tine se bucură, ceea ce ești plină de har, toată făptura”.
Prof. Gheorghios Mantzaridis
Dragii mei copii în Hristos,
Ne cheamă din nou Biserica, mama noastră, să prăznuim Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, Maica Domnului nostru. Evenimentele care au legătură cu viețile sfinților sunt evenimente care ne predispun la bucurie, meditație sfântă și rugăciune, la preaslăvirea Dumnezeului Celui întreit sfânt și închinat.
Dragi frați și surori în Domnul, Biserica noastră ne amintește mereu de iubirea lui Dumnezeu pentru făpturile Sale și ne cheamă să o însoțim pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, înălțându-ne și noi cu inimile la cer. Așa au făcut îngerii și sfinții apostoli, care, de la marginile pământului, s-au adunat în grădina Ghetsimani, pentru a lua binecuvântarea Maicii Domnului. Deci și noi să alergăm la Domnul Hristos, Mântuitorul și Izbăvitorul neamului omenesc, să-I înălțăm rugăciuni ca pe un miros de bună mireasmă duhovnicească, cerându-I să ne facă părtași slavei și Împărăției Sale cerești. S-o rugăm pe Sfânta Fecioară să mijlocească înaintea Domnului pentru noi, să aducă pace în sufletele noastre și să ne scape de grijile vieții, mai ales în această perioadă, în care șomajul și criza economică au lovit multe țări și popoare, creând tulburare și nesiguranță în societate și în familii, mai ales în rândul tinerilor, care încearcă să-și facă un rost în viață și să creeze un viitor mai bun, mai drept, mai liniștit și mai uman.
Tu, Preasfântă Maică, roagă-L pe Fiul tău Cel Unul-Născut pentru pacea a toată lumea, pentru familiile și copiii noștri, pentru cei bolnavi și cei săraci, pentru cei care sunt lipsiți de lucrurile elementare ale vieții, pentru cei din războaie, pentru cei robiți și pentru cei uitați de lume. Luminează-i pe cei ce ne conduc și pe toate popoarele și învață-i pe toți să aibă răbdare, să cultive dreptatea, pacea, buna-înțelegere, colaborarea și solidaritatea, să-i protejeze pe cei slabi și să-i ajute pe orfani, pe văduve și ajută-i pe toți cei care aleargă la tine pentru a găsi odihnă, mângâiere și răspuns la cererile lor zilnice. Fă-i pe oameni să-și încredințeze viața Fiului tău Celui Unuia-Născut, Care a adus pe pământ mană cerească și Evanghelia dumnezeieștii dragoste, pentru a ne împăca cu Tatăl și Creatorul nostru.
Îi îndemnăm pe frații creștini ortodocși să meargă la Biserică și să cânte sfânta slujbă a paraclisului. Să ceară din adâncul sufletului ajutorul și mângâierea Maicii Domnului, care întotdeauna aude și primește lacrimile și rugăciunile noastre, ducându-le în fața tronului ceresc al Domnului nostru Iisus Hristos. Să ne pregătim trupește și sufletește pentru a prăznui «Paștele de vară» al ortodocșilor, participând la slujba paraclisului și la celelalte slujbe bisericești, și îmbogățindu-ne viața cu smerenie, post și rugăciune, cu taina Sfintei Euharistii și cu bucuria acestor sfinte zile de august.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu Celui viu, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria și ale tuturor sfinților Tăi, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, poporul Tău, ca unul care ești bun, milostiv și de oameni iubitor. Amin.
Arhiepiscopul de Thyateíra și Marea Britanie, Grigórios