Document al Consiliului Mondial de Afaceri pentru Dezvoltare Durabilă (WBCSD) – Despre viitoare lockdownuri climatice

Ce veți citi este un document tradus mot-a-mot, cu planul celor care ne conduc, pentru viitorul nostru apropiat.  COVID-19 a fost doar începutul, pe lângă ce ne pregătesc.

Documentul incepe asa:

“Pe măsură ce COVID-19 s-a răspândit la începutul acestui an, guvernele au introdus blocaje pentru a preveni ca o urgență de sănătate publică să nu scape de sub control. În viitorul apropiat, este posibil ca lumea să fie nevoită să recurgă din nou la blocaje – de data aceasta pentru a aborda o urgență climatică.

Schimbarea gheții arctice, incendiile dezlănțuite în statele vestice ale SUA și în alte părți și scurgerile de metan în Marea Nordului sunt toate semne de avertizare că ne apropiem de un punct de bascul asupra schimbărilor climatice, atunci când protejarea viitorului civilizației va necesita intervenții dramatice.

În cadrul unui „blocaj climatic”, guvernele ar limita utilizarea vehiculelor private, ar interzice consumul de carne roșie și ar impune măsuri extreme de economisire a energiei, în timp ce companiile de combustibili fosili ar trebui să oprească forajul. Pentru a evita un astfel de scenariu, trebuie să revizuim structurile noastre economice și să facem capitalismul în mod diferit.

Mulți consideră că criza climatică este distinctă de criza economică și de sănătate provocată de pandemie. Dar cele trei crize – și soluțiile lor – sunt interconectate.

COVID-19 este în sine o consecință a degradării mediului: un studiu recent a denumit-o „boala antropocenului”. Mai mult, schimbările climatice vor exacerba problemele sociale și economice evidențiate de pandemie. Acestea includ capacitatea redusă a guvernelor de a aborda crizele de sănătate publică, capacitatea limitată a sectorului privat de a rezista la întreruperi economice susținute și inegalitatea socială omniprezentă.

Aceste neajunsuri reflectă valorile distorsionate care stau la baza priorităților noastre. De exemplu, cerem cel mai mult de la „lucrătorii esențiali” (inclusiv asistenții medicali, lucrătorii din supermarketuri și șoferii de livrare), în timp ce le plătim cel mai puțin. Fără schimbări fundamentale, schimbările climatice vor agrava astfel de probleme.

Criza climatică este, de asemenea, o criză a sănătății publice. Încălzirea globală va determina degradarea apei potabile și va permite prosperarea bolilor respiratorii legate de poluare. Potrivit unor proiecții, 3,5 miliarde de oameni la nivel mondial vor trăi într-o căldură insuportabilă până în 2070.

Abordarea acestei triple crize necesită reorientarea sistemelor de guvernanță corporativă, finanțe, politici și energie către o transformare economică ecologică. Pentru a realiza acest lucru, trebuie înlăturate trei obstacole: afacerea care este condusă de acționari în loc de acționarii, finanțarea care este utilizată în moduri inadecvate și necorespunzătoare și guvernul care se bazează pe o gândire economică învechită și pe ipoteze defectuoase.

Guvernanța corporativă trebuie să reflecte acum nevoile părților interesate în loc de capriciile acționarilor. Construirea unei economii incluzive și durabile depinde de cooperarea productivă între sectoarele public și privat și societatea civilă. Aceasta înseamnă că firmele trebuie să asculte sindicatele și colectivele de lucrători, grupurile comunitare, avocații consumatorilor și altele.

De asemenea, asistența guvernamentală pentru afaceri trebuie să fie mai mică în ceea ce privește subvențiile, garanțiile și salvarea, și mai mult în ceea ce privește construirea de parteneriate. Aceasta înseamnă atașarea unor condiții stricte oricăror salvări corporative pentru a se asigura că banii contribuabililor sunt folosiți în mod productiv și generează valoare publică pe termen lung, nu profituri private pe termen scurt.

În criza actuală, de exemplu, guvernul francez și-a condiționat salvarea pentru Renault și Air France-KLM de angajamente de reducere a emisiilor. Franța, Belgia, Danemarca și Polonia au refuzat ajutoarele de stat oricărei companii cu domiciliul într-un paradis fiscal desemnat de Uniunea Europeană și au interzis marii beneficiari să plătească dividende sau să cumpere propriile acțiuni până în 2021. La fel, corporațiile americane care primesc împrumuturi guvernamentale prin Coronavirus Legea privind ajutorul, ajutorul și securitatea economică (CARES) a fost interzisă să utilizeze fondurile pentru răscumpărarea acțiunilor.

Aceste condiții sunt un început, dar nu sunt suficient de ambițioase, nici din punct de vedere climatic, nici din punct de vedere economic. Amploarea pachetelor de asistență guvernamentală nu corespunde cerințelor firmelor și condițiile nu sunt întotdeauna obligatorii din punct de vedere juridic: de exemplu, politica privind emisiile Air France se aplică numai zborurilor interne scurte.

Este nevoie de mult mai mult pentru a realiza o redresare ecologică și durabilă. De exemplu, guvernele ar putea folosi codul fiscal pentru a descuraja firmele de la utilizarea anumitor materiale. De asemenea, ar putea introduce garanții de locuri de muncă la nivel de companie sau la nivel național, astfel încât capitalul uman să nu fie irosit sau erodat. Acest lucru i-ar ajuta pe cei mai tineri și mai în vârstă muncitori, care au suferit în mod disproporționat pierderi de locuri de muncă din cauza pandemiei, și ar reduce șocurile economice probabile în regiunile defavorizate care deja suferă un declin industrial.

Și finanțele trebuie reparate. În timpul crizei financiare globale din 2008, guvernele au inundat piețele cu lichidități. Dar, pentru că nu au orientat-o ​​către oportunități de investiții bune, o mare parte din acele finanțări au ajuns înapoi într-un sector financiar nepotrivit scopului.

Criza actuală oferă o oportunitate de a valorifica finanțarea în moduri productive pentru a stimula creșterea pe termen lung. Finanțarea pe termen lung a pacienților este esențială, deoarece un ciclu de investiții de 3-5 ani nu se potrivește cu durata de viață lungă a unei turbine eoliene (mai mult de 25 de ani) sau încurajează inovația necesară în e-mobilitate, dezvoltarea capitalului natural (astfel ca programe de reblovire) și infrastructură ecologică.

Unele guverne au lansat deja inițiative de creștere durabilă. Noua Zeelandă a dezvoltat un buget bazat pe indicatori de „bunăstare”, mai degrabă decât PIB, pentru a alinia cheltuielile publice la obiective mai largi, în timp ce Scoția a înființat Banca Națională de Investiții Scoțiană orientată spre misiune.

Împreună cu orientarea finanțării către o tranziție ecologică, trebuie să responsabilizăm sectorul financiar pentru impactul său adesea distructiv asupra mediului. Banca centrală olandeză estimează că amprenta biodiversității instituțiilor financiare olandeze reprezintă o pierdere de peste 58.000 de kilometri pătrați (22.394 mile pătrate) de natură curată – o zonă de 1,4 ori mai mare decât Olanda.

Deoarece piețele nu vor conduce o revoluție verde pe cont propriu, politica guvernamentală trebuie să le orienteze în această direcție. Acest lucru va necesita un stat antreprenorial care să inoveze, să își asume riscuri și să investească alături de sectorul privat. Prin urmare, factorii de decizie politică ar trebui să reproiecteze contractele de achiziții publice pentru a se îndepărta de investițiile cu costuri reduse ale furnizorilor titulari și pentru a crea mecanisme care „participă” la inovații de la mai mulți actori pentru a atinge obiectivele ecologice publice.

Guvernele ar trebui, de asemenea, să adopte o abordare a portofoliului în ceea ce privește inovația și investițiile. În Regatul Unit și Statele Unite, politica industrială mai largă continuă să sprijine revoluția tehnologiei informației. În mod similar, acordul verde european, strategia industrială și mecanismul de tranziție justă lansat recent de UE acționează ca motor și busolă pentru fondul de recuperare „Noua generație UE” de 750 miliarde EUR (888 miliarde USD).

În cele din urmă, trebuie să ne reorientăm sistemul energetic în jurul energiei regenerabile – antidotul împotriva schimbărilor climatice și cheia pentru a face economiile noastre sigure din punct de vedere energetic. Prin urmare, trebuie să eliminăm interesele combustibililor fosili și pe termen scurt din afaceri, finanțe și politică. Instituțiile puternice din punct de vedere financiar, precum băncile și universitățile, trebuie să renunțe la companiile cu combustibili fosili. Până nu o vor face, va prevala o economie bazată pe carbon.

Fereastra pentru lansarea unei revoluții climatice – și realizarea unei recuperări incluzive de la COVID-19 în acest proces – se închide rapid. Trebuie să ne mișcăm repede dacă vrem să transformăm viitorul muncii, al tranzitului și al utilizării energiei și să facem din conceptul de „viață bună și verde” o realitate pentru generațiile viitoare. Într-un fel sau altul, schimbarea radicală este inevitabilă; sarcina noastră este să ne asigurăm că realizăm schimbarea pe care o dorim – în timp ce mai avem de ales.”