De ce Google, Apple, Facebook și Amazon sunt mai periculoase decât China. Capitalismul de supraveghere, un pericol iminent

Potrivit eseistului Antoine Buéno, capitalismul de supraveghere din Silicon Valley va fi mult mai durabil – și mai periculos – decât arhaicul „tehnototalitarism” al Chinei. Este interesant să comparăm Gafa (acronimul pentru Google, Apple, Facebook și Amazon) și China. Ambele sunt puteri emergente în jurul cărora lumea se reorganizează. Gafa și China pot fi văzute ca fiind cele două fațete ale modernității, în special revoluția tehnologică. Și ambele sunt cele mai mari amenințări la adresa libertății de astăzi. Gafa prin crearea unui sistem de supraveghere omniprezent, destinat colectării datelor personale convertibile în cash. China, înființând un tehno-totalitarism pe care încearcă să-l exporte.

Cele două modele continuă să fie în opoziție: supravegherea realizată de firmele private Gafa versus supravegherea făcută de către statul chinez; supravegherea internațională versus supravegherea națională; supravegherea în scopuri economice versus supravegherea în scopuri politice; logica orizontală și descentralizată pentru Gafa versus logica verticală și centralizată pentru China; logica remunerării platformelor care oferă servicii digitale „gratuite” și logica chineză a sancțiunilor din partea poliției. Gafa a creat ceea ce Shoshana Zuboff numește capitalism de supraveghere, pe măsură ce China își crește supravegherea prin capitalism. Pentru a le deosebi pe cele doua, Shoshana Zuboff compară « big borther-ul » chinezesc cu „celălalt big brother”, al Gafa. Dintre aceste două modele, cel mai de temut pentru viitor nu este, probabil, cel care credem noi.

Tehno-totalitarismul chinez ar putea prospera în lume din patru motive. În primul rând, indiferent de orice influență chineză, poate apela la regimuri deja autoritare. În al doilea rând, China dorește să-și exporte modelul și își pune puterea economică în slujba acestui obiectiv. Ca și în zilele URSS-ului, pentru țările în curs de dezvoltare acceptarea investițiilor chineze înseamnă acceptarea unui pachet care, mai mult sau mai puțin tacit și pe termen mediu sau lung, va include o componentă politică. În al treilea rând, controlul prin tehnologii precum 5G poate stabili hegemonia chineză în lume, consolidând astfel regimul și oferindu-i mijloace fără precedent de spionaj și destabilizare a altor țări. În cele din urmă, cei doi factori determinanți majori ai viitorului nostru, care sunt criza de mediu și revoluția tehnologică, vor promova replieri identitare, naționaliste și populiste, care ar fi, de asemenea, foarte tentate de modelul chinez.

Până în 2100, China își va pierde o treime din populație

Dar există trei motive și mai puternice pentru a nu crede în viitorul tehno-totalitarismului chinez:

1. Din punct de vedere istoric, dezvoltarea a fost însoțită de liberalizare politică în întreaga lume. China ne demonstrează astăzi că nu este o lege de fier. Dar nimic nu spune că această rezistență durează la nesfârșit. Mișcarea Tienanmen a dovedit că, cel puțin în 1989, o parte a societății chineze tânjea după libertate. Mai recent, regimul a căzut aproape în liberalism, înainte ca XI Jinping să ajungă la putere. Astăzi, Hong Kong este un formidabil călcâi al lui Ahile pentru China.

2. Pactul totalitar chinez se bazează pe creșterea economică. Înseamnă a alege dezvoltarea în locul libertății. Cu toate acestea, nimic nu garantează menținerea creșterii chineze la nivelurile observate în ultimele decenii. În primul rând, creșterea tinde întotdeauna să se plafoneze, pentru a se alinia cu cea a țărilor dezvoltate. În plus, China se va confrunta cu două șocuri majore care i-ar putea împiedica serios ascensiunea. În primul rând, un șoc de mediu și sănătate. 98% dintre chinezi respiră aer care nu respectă recomandările OMS. Bolile respiratorii au devenit principala cauză de deces în China. Al doilea șoc major cu care se va confrunta China este cel demografic. Până în 2100, China va fi pierdut o treime din populația sa, 400 de milioane de cetățeni. Va fi dificil să continue să crească într-un ritm susținut în aceste condiții.

3. Dacă tehnototalitarismul chinez este impresionant în ceea ce privește eficiența sa, este de asemenea și extraordinar de ineficient. În concluzie, atunci când evaluăm eficiența unui lucru ne interesează doar rezultatele sale. Eficiența leagă eficacitatea de resursele investite. Având în vedere resursele folosite de tehnototalitarismul chinez, devine complicat de susținut. Putin demonstrează că poți conduce o țară foarte bine, fără să o umpli cu camere de luat vederi sau să apelezi la inteligență artficială de ultimă generație. Tot ce trebuie făcut e reducerea la tăcere a tuturor formelor de opoziție și apoi organizarea alegerilor! Între regimul rus și regimul chinez există la fel de multe diferențe ca între o mașină de Formula 1 și un tanc. Tehnototalitarismul chinez pare modern deoarece se bazează pe cea mai avansată tehnologie, dar fundamentul său este clasic. Este un vechi totalitarism vertical și polițist, așa cum a existat la începutul secolului al XX-lea. Un regim fundamental arhaic și învechit, mult prea scump și greoi pentru a avea cu adevărat un viitor. Spre deosebire de totalitarismul la care ar putea duce sistemul Gafa.

Dictatura majorității

Un episod excelent din serialul Black Mirror ilustrează perfect totalitarismul spre care capitalismul platformei digitale ne poate înclina insidios. Este vorba despre episodul „Cădere liberă” („Nosedive”). Universul descris acolo seamănă foarte mult cu al nostru: toată lumea este lipită permanent de telefonul mobil. Dar întregul geniu al Black Mirror este acela de a introduce în universuri asemănătoare cu ale noastre un element perturbator, care îi face să cadă în distopie. În „Cădere liberă”, acest element este un sistem de scor interpersonal generalizat. Într-adevăr, astăzi evaluăm șoferul Uber, medicul online sau camera de hotel rezervată prin Booking. „Cădere liberă” își imaginează că, mâine, toată lumea ar putea fi evaluată permanent. S-ar putea nota vecinul pentru zâmbetul acordat în lift, soțul după o dispută conjugală, colegul la serviciu etc. În „Cădere liberă”, toate evaluările determină fluctuația ratingului de popularitate al fiecăruia. Iar nivelul de trai al oamenilor este o funcție a popularității lor, deoarece persoanele slab cotate sunt penalizate social și economic. În schimb, beneficiile sau bonusurile sunt acordate persoanelor cu rating înalt.

Rezultatul este un coșmar absolut. Totalitarism perfect, deoarece sistemul necesită monitorizare și autocontrol constant pentru a nu obține note proaste. Este tărâmul ipocriziei și al interiorizării. Evaluarea popularității accentuează inegalitățile preexistente, în special cele economice, deoarece este mai ușor pentru cei mai bogați și mai integrați să fie plăcuți, zâmbitori și simpatici.

În plus, supravegherea generalizată este imbatabil de eficientă, deoarece fiecare devine polițistul celuilalt. Prin intermediul platformei apare un totalitarism orizontal care face inutil un aparat polițienesc și chiar un sistem Big Brother! Acest tip de totalitarism este cu adevărat modern și fără precedent, dar riscul său a fost identificat în trecut. Încă din 1835, Alexis de Tocqueville a subliniat pericolul unei derive a democrației către „dictatura majorității”, la care toată lumea ar trebui să se supună. Capitalismul de supraveghere face posibil acest pericol.

Dacă tehnologia ne amenință libertățile, trebuie, deci, să ne temem mai mult de utilizarea ei de către democrații decât de către dictaturi.