Prin restricțiile impuse, guvernul încalcă dreptul la proprietate privată al românilor

Nu este o întrebare, ci o afirmaţie clară, susţinută de argumente juridice: da, Guvernul încalcă dreptul la proprietate privată al românilor prin restricţiile impuse.

Pentru impunerea regimului stării de urgență și a stării de alertă, precum și a măsurilor dispuse în această perioadă, Guvernul a invocat ca scop „apărarea sănătății publice” (sintagma din Constituție), respectiv „protecția sănătății altora” (sintagma din Convenția Europeană a Drepturilor Omului – CEDO).

Conform CEDO, singurele drepturi și libertăți care pot fi restrânse având ca justificare protecția sănătății altora sunt:

– dreptul la viaţa privată şi de familie (art. 8, pct. 2);

– libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerile (art. 9, pct. 2);

– libertatea de exprimare (art. 10, pct. 2);

– libertatea de întrunire şi de asociere (art. 11, pct. 2);

– libertatea de circulaţie (protocolul nr. 3, art. 2, pct. 3).Nu discutăm acum cât sunt de justificate și aceste limitări.

Autoritățile au dispus măsuri de natură a aduce atingere, aparent, doar drepturilor mai sus enumerate prin limitarea adunărilor publice, interzicerea unor evenimente private, impunerea unor restricții de circulație în anumite intervale orare etc. Însă, de fapt, prin restrângerea lor au fost afectate în mod esențial și alte drepturi constituționale, ca de exemplu dreptul la educație, accesul la justiție, accesul la cultură. Și inclusiv dreptul la proprietate, corelat cu dreptul la muncă și libertatea economică.

În regimul nostru constituțional, conform art. 53 din Constituţia României care reglementează regimul restrângerii drepturilor și libertăților:

(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

Prin urmare, avem niște condiții care trebuie să fie îndeplinite: restrângerea să fie realizată numai prin lege, în Parlament, deci nu prin ordonanțe (așa cum arată jurisprudența recentă a Curții Constituționale); restrângerea să fie în mod obligatoriu necesară pentru unul dintre motivele invocate, printre care intră și apărarea sănătății publice; restrângerea să fie proporțională cu situația care a determinat-o; restrângerea să fie aplicată în mod nediscriminatoriu (nu este normal să poți face o întâlnire de partid sau un protest cu 100 de persoane dar să nu ai voie să organizezi o nuntă sau un botez) și să nu aducă atingere existenței dreptului sau libertății, adică să nu te pună, ca cetățean, în situația în care să nu îți mai poți exercita de facto dreptul respectiv.

Toate aceste condiții trebuie să fie întrunite în mod cumulativ, așa cum arată și Curtea Constituțională a României (CCR) în deciziile nr. 872/2010 și 1576/2011.

Exercitatea dreptului la proprietate este încălcată de facto prin intermediul tuturor restricțiilor impuse de către autorități care fac imposibilă administrarea unei proprietăți, desfășurarea de activități comerciale, inclusiv capacitatea proprietarului de a-și vinde bunurile și a prestatorului de a-și vinde serviciile.

Guvernul va zice: noi nu limităm dreptul la proprietate, ci doar dreptul la liberă circulație și libertatea de mișcare.

Dar în momentul în care îmi impui ca vânzător când să vând, iar în calitate de cumpărător când să cumpăr, iar cu atât mai mult când îmi spui ce am voie să vând sau să cumpăr (cum a fost în carantina de la Timișoara când nu îți puteai cumpăra haine în weekend), îmi încalci dreptul la proprietate și libertatea economică. Și dacă intervalul respectiv se suprapune și cu programul meu de muncă, tu ca guvern îmi pui în pericol inclusiv dreptul la viață!

Mai țineți minte când Arafat le spunea persoanelor în vârstă că au voie să se ocupe de grădinile lor de la țară doar în intervalul 11-13? Aia e!

Încălcarea dreptului la proprietate vine din interdicția implicită de a călători în interiorul localității sau în altă localitate pentru a administra o proprietate sau a dispune de un bun în mod liber și neîngrădit prin limitarea circulației și introducerea posibilității de a-ți exercita dreptul la liberă circulație și libertatea de mișcare strict pe baza declarațiilor pe propria răspundere care pot avea ca temei doar un interes profesional (în cadrul unei instituții, societăți sau organizații), achiziționarea de medicamente și asigurarea de asistență medicală, îngrijirea copiilor, a persoanelor vârstnice sau cu dizabilități sau decesul unui membru de familie (deci nu au voie să mergi la înmormântarea unui prieten), precum și tranzitul spre o altă localitate în perioada intervalului orar cu restricție, dar dovedit prin bilete (deci, de fapt, există și interdicția de a folosi autoturismele personale în intervalul orar 20-05).

Nimeni din Guvern nu se gândește la proprietarii de magazine, de restaurante și cafenele sau la întreprinzătorii cu mici afaceri care au furnizori de plătit, stocuri, dintre care unele sunt perisabile, care au chirii și impozite de plătit unor autorități care le omoară bussiness-ul și care au mai ales… salarii de plătit unor oameni care lucrează fie cu program redus, fie când decid din pix autoritățile că „au voie” să lucreze. Toate acestea în condițiile în care încasările din mediul privat au scăzut dramatic și oamenii merg pe datorie, până când vor renunța la afaceri, se vor reprofila – dacă vor avea cum, vor emigra sau se vor ridica împotriva măsurilor luate de guvern. Când lucrezi la stat sau la marile companii și îți intră banii în cont stând acasă sau făcând doar deplasări la birou este ușor să spui „stați naibii acasă” celor care, la propriu, trebuie să alerge după bani ca să poată supraviețui.

Aceasta este realitatea concretă și nu are niciun sens să o negăm: dreptul la proprietate privată, dar și libertatea economică și inclusiv dreptul la muncă au fost limitate de Guvern odată cu introducerea restricțiilor care limitează alte drepturi.

Dar nu poate fi limitat dreptul la proprietate în niciun fel? – vor întreba adepții măsurilor restrictive. Ba da, dar în niște condiții foarte stricte și limitative.

Protocolul adiţional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, consacră protecția proprietății în art. 1:

Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.

Cartea Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (CDFUE) protejează în articolul 17 dreptul la proprietate, în termeni simiari cu CEDO:

(1) Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general.

Mai mult, CDFUE arată în mod explicit că trebuie să existe și despăgubiri juste acordate în timp util.

Ce spune Constituția noastră în art. 44

(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta și prealabilă despăgubire.

(4) Sunt interzise naționalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice, religioase, politice sau de alta natura discriminatorie a titularilor.

(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității.

(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) și (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiție.

Deci reținem că singura cauză generală de limitare a dreptului de proprietate este cea de utilitate publică, care este corelată cu instituția exproprierii. Prin cauză de utilitate publică se înțelege construcția unei autostrăzi, de exemplu, adică a unei lucrări pentru interesul public comun. Asta nu înseamnă că statul poate limita cum vrea el acest drept, doar de aceea există înțelegeri prealabile cu proprietarii pe despăgubiri și procese pe exproprieri. Dar în niciun caz prin cauză de utilitate publică nu se înțelege „combaterea pandemiei”.

Limitele legale ale dreptului la proprietate privată își au originea în dreptul roman și țin de materia dreptului civil, nu a dreptului administrativ, cu excepția unor probleme de urbanism. Adică țin de atributele dreptului la proprietate, de dezmembrămintele sale și de probleme cum ar fi servituțile, căile de acces, limitele de construire etc.

Art. 556 alin. 2 din Codul Civil ne arată că dreptul la proprietate poate fi limitat doar prin lege în ceea ce privește exercitatea atributelor sale, adică posesia, folosința și dispoziția.

Or, eu nu am văzut nicăieri să scrie în vreo lege că „se restrânge dreptul de a folosi, a dispune de sau a obține posesia asupra unui un bun în intervalul orar 20-05”, pentru că, în mod evident, o astfel de dispoziție legală ar fi neconstituțională.

Soluția? Cel puțin eliminarea tuturor restricțiilor de circulație bazate pe vreun interval orar.

Are și logică epidemiologică. Ce sens are, până la urmă, să restrângi același număr de oameni, cu același umăr de nevoi, într-un interval de timp mult mai mic? Nu este evident că va fi înghesuială și mai mare și, atunci, după cum chiar autoritățile susțin că se întâmplă în mari aglomerații – crește de fapt rata de infectare?

De fapt, măsura are sens doar dacă tu de fapt asta vrei: prelungirea „pandemiei” (adică obținerea de profit de către companiile care furnizează echipamente medicale și de către toți cei care au avut de câștigat financiar de pe urma nebuniei acesteia), precum și sărăcirea și îmbolnăvirea psihică a populației.

Iar cei care formulează și adoptă aceste restricții sunt fie:

a) extrem de prost consiliați la nivelul aparatului guvernamental;

b) lipsiți de orice raționament logic, practic, juridic și de orice cultură constituțională;

c) lipsiți de orice empatie față de cetățeni, adică de oamenii pe care sunt obligați să îi deservească și a căror drepturi și interese sunt obligați să le apere, nu să le calce în picioare;

c) niște asasini economici;

d) toate variantele de mai sus.

de Silvian Emanuel Man