Avocatul Gheorghe Piperea devoalează minciuna lui Iohannis: România nu va primi niciun euro din cele 80 miliarde promise de UE

Vă mai amintiți când domnul Iohanis se lăuda (fără merit) că a obținut de la UE, prin „negocieri la sânge”, 80 de miliarde de euro? N-au fost 80, ci vreo 30, și nu au fost obținute, ci doar preconizate a fi bugetate. Niciun euro nu a intrat în România din acest purcoi de bani visat de Iohanis & co. Și nu va intra curând.

Curtea Constituțională a Germaniei blochează acest program de redresare (estimat la 750 mld euro) pentru cel puțin 3 luni de acum încolo. Sunt șanse să fie desființată chiar legea votată în parlamentul federal (cam pe șestache, noaptea, ca hoții, după cum relatează dl Rechea), pe motiv că afectează independența politicii bugetare a Germaniei și că ar pune pe seama populației acesteia toate datoriile cauzate de programul de redresare în favoarea statelor mai puțin disciplinate financiar (Italia, Grecia, Portugalia) sau mai amărăștene (România, Bulgaria, Ungaria).

Referința la influența politicii bugetare a Germaniei este nemaipomenită – în primul rând, face praf planurile birocrației europene bruxeleze de a impune o politică fiscală și bugetară comună și, în al doilea rând, devoalează ipocrizia clasei politice germane, care pretinde supunere totală tuturor celorlalte țări membre ale UE, clamând, în schimb, independența proprie și exclusivistă.

Este cât se poate de clar – Germania a devenit mult prea puternică pentru UE. Mai mult ca sigur, asta i-a făcut pe britanicii să fugă mâncând pământul din UE.

Oricum ar da-o iohaniștii și influencerii globaliști, treaba pică extrem de prost pentru dl. Iohanis. Sunt curios ce va spune despre proteste și despre acest blocaj instituțional de sorginte nemțească, atunci când își va face curaj să iasă din rutina schiului și a tenisului de comoditate.

Preşedintele Germaniei a primit ordin să nu ratifice Planul european de redresare

Nu a fost „noaptea ca hoţii”, dar sintagma ar putea fi folosită foarte bine pentru a caracteriza modul în care Parlamentul Germaniei şi preşedintele Frank-Walter Steinmeier au încercat să ratifice Planul european de redresare economică.

Organizaţia neguvernamentală Bundnis Burgerwille (Alianţa Voinţei Cetăţenilor) a fost, din fericire, pregătită pentru un astfel de scenariu.

În regim de urgenţă a fost înaintată Curţii Constituţionale din Karlsruhe o plângere constituţională, al cărei scop a fost blocarea semnării legii de către preşedintele Frank-Walter Steinmeier.

Legea prin care se aproba lansarea Planului european de redresare a fost aprobată în Bundestag în 25 martie 2021 cu o majoritate de aproape 75%, după cum scrie Reuters, iar a doua zi a fost aprobată şi în Bundesrat, camera superioară a Parlamentului.

Până să fie semnată de preşedinte a apărut decizia Curţii Constituţionale, care a blocat ratificarea cu precizarea că va oferi motivele deciziei mai târziu. Acest „mai târziu” poate însemna chiar şi o perioadă de trei luni până la anunţarea deciziei finale, conform articolelor din presa germană.

„Curtea de la Karlsruhe l-a oprit pe Steinmeier”, scrie cotidianul Frankfurter Allgemeine Zeitung, care subliniază că nu a fost vorba despre o cerere, ci despre un ordin.

Situaţia neobişnuită i-a determinat pe ziariştii de la FAZ să ceară informaţii suplimentare Curţii Constituţionale, însă au fost trimişi la administraţia prezidenţială, care a recunoscut existenţa consultărilor informale dintre cele două instituţii. Se pare că rugămintea nu a fost suficientă, cel puţin de această dată, şi a fost nevoie de un ordin explicit.

Reprezentanţii semnatarilor plângerii constituţionale au subliniat că aceasta nu are ca scop blocarea fondului de redresare de 750 de miliarde, ci a modului de finanţare, respectiv prin emiterea unor obligaţiuni europene comune şi răspunderea comună pentru rambursarea datoriilor.

Aceste prevederi încalcă principii fundamentale din tratatele europene şi se poate ajunge foarte uşor la asumarea datoriilor de către statele solvabile, în condiţiile în care unele state nu îşi pot plăti cota alocată.

„Germania se poate confrunta cu obligaţii financiare a căror valoare nu poate fi estimată acum, dar care poate atinge valori potenţiale astronomice”, arată FAZ.

Într-un comunicat de presă de pe site-ul organizaţiei BB, din 26 martie 2021, se arată că plângerea constituţională a fost semnată de peste 2.200 de cetăţeni, inclusiv numeroşi membri ai mediului academic, iar sincronizarea depunerii a trebuie să fie perfectă.

De ce? Pentru că votul din Bundesrat a fost programat la o zi după cel din Bundestag, în condiţiile în care „publicului i s-a oferit impresia că votul din camera superioară va avea loc la întâlnirea din luna mai şi nu a existat nimic în agenda oficială până în ultimul moment”, după cum se mai arată pe site-ul BB.

„Bundnis Burgerwille a anticipat aceste planuri ale guvernului şi a pregătit anterior toate documentele necesare acţiunii în justiţie”, mai arată reprezentanţii organizaţiei neguvernamentale din Germania.

„Acceptarea datoriilor comune va conduce la schimbarea fundamentală a sistemului de finanţare al Uniunii Europene”, se subliniază în plângerea constituţională, iar aceasta „afectează independenţa politicii bugetare a Germaniei”.

„Forma actuală a Planului va conduce la uniunea fiscală în UE, adică reprezintă o violare a Constituţiei germane prin limitarea puterilor bugetare ale Bundestagului”, a declarat Bernd Lucke, profesor de economie la Universitatea din Hamburg şi fost preşedinte al partidului AfD (Alternative fur Deutschland). Declaraţia a fost făcută în calitate de purtător de cuvânt al organizaţiei BB.

Membrii BB accentuează faptul că „autorizarea unor datorii comune la nivelul Uniunii reprezintă o violare a tratatelor existente, deci reprezintă un act ultra vires”. Termenul juridic „ultra vires” se referă la o acţiune sau decizie care are nevoie de autoritate legală, dar care este îndeplinită fără această autoritate.

De asemenea, „asumarea răspunderii comune în cazul neplăţii datoriilor violează principiul Uniunii conform căruia statele membre acţionează independent în politica lor fiscală şi nu răspund pentru datoriile altor state”.

În justificarea înaintată Curţii Constituţionale a Germaniei se mai arată că „regulile privind răspunderea pentru datoriile comune stipulează că numai Comisia Europeană decide cum şi când statele vor colecta contribuţiile pentru rambursarea datoriilor”, iar pe de altă parte, „limita superioară pentru răspunderea individuală este stabilită aşa de sus, încât este posibil ca Germania să fie răspunzătoare pentru întreaga datorie de 750 de miliarde de euro”.

Oficialii Comisiei Europene nu par, cel puţin deocamdată, prea îngrijoraţi de blocarea ratificării Planului de redresare. Probabil că se aşteaptă la trecerea peste acest obstacol la fel cum s-a trecut şi peste barierele temporare ridicate în calea programului PSPP (Public Sector Purchase Programme).

„Obiectivul UE rămâne completarea procesului de ratificare de către toate statele membre până la sfârşitul celui de-al doilea trimestru al acestui an”, conform declaraţiilor oficiale ale Comisiei Europene preluate de Financial Times.

Din păcate pentru autorităţile europene, toată încrederea este construită pe iluzia tăriei rezultate din unirea unor „umbre” supraîndatorate şi tot mai puţin competitive, ai căror conducători au uitat care sunt adevăratele „izvoare” ale „rezilienţei” unei naţiuni.