Ion Cristoiu: Măsurile luate de Guvern dau curs plăcerii sadice a lui Raed Arafat de a face viaţa românilor un coşmar
Publicistul Ion Cristoiu afirmă că protestele împotriva noilor restricţii nu vor duce la căderea Guvernului şi se vor stinge, neexcluzând însă ca acestea să se reaprindă, cu o violenţă mai mare decât acum, dacă puterea va avea în continuare atitudinea sfidătoare pe care o manifestă Raed Arafat.
Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:
„Spre deosebire de unii confraţi de breaslă – Cornel Nistorescu, Marius Tucă – eu nu cred că protestele de stradă care au avut loc două seri la rînd împotriva noilor restricţii înseamnă începutul sfîrşitului pentru regimul Iohannis.
Repet ceea ce am mai spus şi scris de mai multe ori pînă acum.
E greşit a se vorbi de Guvernul Cîţu sau de Coaliţia de Centru Dreapta de Guvernare.
Trebuie să vorbim despre Regimul Iohannis.
Poate că înainte de alegerile din decembrie 2020 formula ar fi fost pusă la îndoială de existenţa unei majorităţi parlamentare PSD.
După alegeri, Klaus Iohannis are în mîna sa toate pîrghiile puterii. Are Guvernul Său, Majoritatea Sa, Sistemul său al forţelor de ordine, în frunte cu SRI şi SPP, Presa Sa, Societatea Sa civilă, Sprijinul Extern necondiţionat.
Prin urmare tot ceea ce se întîmplă bun sau rău din partea Puterii vine de la Klaus Iohannis. Ţine de regimul Klaus Iohannis.
Se înţelege uşor că pînă în 2024, cînd expiră mandatul lui Klaus Iohannis, nu putem vorbi de o prăbuşire a regimului Iohannis. Klaus Iohannis va rămîne la Cotroceni şi dacă vor pica toate Guvernele de Centru Dreapta. Chiar şi dacă în Parlament se schimbă Majoritatea. Posibilitatea unei suspendări şi apoi a unei demiteri a lui Klaus Iohannis prin referendum e exclusă.
Dacă protestele nu vor da jos regimul Iohannis, putem presupune că ele ar modifica structura Puterii?
Altfel spus pot ele duce la Plecarea de la Guvernare a actualei Coaliţii de Centru Dreapta?
Răspunsul meu e categoric: Nu.
Argumentele acestui răspuns:
1. Protestele de acum n-au proporţiile celor din februarie 2017. De reamintit că deşi de mult mai multă amploare decît cele de acum, sprijinite de Sistemul instituţiilor de forţă şi beneficiind de o reflectare media echivalentă prin cîntare cu propaganda slugarnică, protestele din februarie 2017 n-au dus la căderea Guvernului PSD Grindeanu. Ele au avut drept rezultat renunţarea la Ordonanţa 13. Pentru asta s-au implicat în presiunea exercitată asupra Guvernului forţe uriaşe interne şi internaţionale. De la preşedintele Klaus Iohannis pînă la Marile Puteri Garante. Protestele cer renunţarea la noile restricţii. Nu cred că se va renunţa la restricţii. Pe de o parte, pentru că protestele nu beneficiază de sprijinul preşedintelui, al Sistemului de forţe pe plan intern şi de bunăvoinţa Marilor Puteri Garante pe plan extern, pe de alta pentru că Guvernul Cîţu nu-şi poate permite aşa ceva. A fost destul de uşor să se renunţe la Ordonanţă cîtă vreme nici în PSD nu era convingerea că e imposibil de dat înapoi. În cazul măsurilor, dacă ar da înapoi, Guvernul s-ar sinucide în direct. Toate măsurile draconice luate din martie 2020 ar fi puse la îndoială. Măsurile au fost prezentate ca impuse de specialişti. Chiar dacă prin specialişti se înţelege Raed Arafat, un absolvent de terapie intensivă, care n-a profesat niciodată meseria de doctor, aşadar, semidoct în materie de virusologie, de boli infecţioase, totuşi Guvernul şi-a asumat aberaţiile dictatorului sadic Raed Arafat ca fiind condiţia crucială pentru ca noul val de Virus să nu ducă la transformarea ţării într-o vastă morgă. După ce-ai prezentat cu huiet măsurile ca vitale, fără de care noul val nu poate fi stăpînit , a renunţa la ele sau a le îndulci sub presiunea străzii ar însemna să buimăceşti o altă parte a populaţiei, cea pe care a reuşit s-o sperie Raed Arafat cu zbieretele sale de Cioclu apocaliptic.
2. Faţă de februarie 2017, Guvernarea aparţine unei coaliţii de partide. O schimbare la nivelul puterii ar fi posibilă doar dacă un partid din Coaliţie îngrijorat de pierderea capitalului politic în urma protestelor de stradă ar pleca în Opoziţie. Greu de imaginat acest scenariu pînă-n şi vis. Mai întîi pentru că nici un politician din partidele care alcătuiesc Coaliţia nu e favorabil protestelor. Apoi pentru că în România postdecembristă nici o Coaliţie de Guvernare nu s-a destrămat de dragul respectării principiilor. Divorţurile, cîte au fost, au avut drept pricină împărţirea fripturii.
3. Împotriva protestelor s-a declanşat o maşinărie propagandistică avînd în frunte Presa miluită. Adăugînd Presei Miluite Presa SRI-istă şi SPP-istă avem imaginea formidabilei maşinării pe care o deţine puterea cînd e vorba de compromiterea unor mişcări de stradă. Luni seara, în toiul protestelor, Raed Arafat a fost invitat de onoare a postului B1 Tv, renumit pentru fripturismul său, şi al lui Digi Tv, renumit pentru SRI-smul său. Nu un reprezentant al celor din stradă, nici măcar a unui ins neutru, ci tocmai Raed Arfat, căruia i s-a oferit tribuna de la care să lanseze ameninţări la adresa celor din stradă în surîsurile băloase ale moderatorilor.
Eu cred că pînă la urmă protestele se vor stinge.
Asta nu înseamnă că odată cu ele se va stinge şi formidabila tensiune socială pentru care protestele au fost doar semnele de suprafaţă.
Şi această tensiune socială va aştepta prilejul pentru a se exprima în manifestări de stradă de mai mare amploare şi de mai mare violenţă.
Asta dacă actuala putere va continua să aibă faţă de cetăţenii tot mai disperaţi că restricţiile nu se vor termina niciodată atitudinea sfidătoare în genul celei manifestate de Raed Arafat.
Pentru că nu întîmplător protestatarii cer plecarea lui Raed Arafat de la conducerea luptei împotriva Pandemiei.
Raed Arafat întruchipează tot ce are mai nesuferit puterea actuală:
Aroganţa ciocoiască, dispreţul faţă de cetăţeni şi mai ales plăcerea sadică de a impune restricţii, de a face viaţa românilor tot mai greu de dus”.
NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro
