ACTUALIZARE: Acest botez a fost făcut conform canoanelor. Vă rog să așteptați și rezultatul acestei situații de acum
https://youtu.be/miGO8wZfotA
ÎPS Teodosie a vorbit în direct la Aleph News cu Marius Tucă despre cazul bebelușului care a decedat după ce a fost botezat la Suceava.
„Am botezat sute de copii. Sunt mai multe circumstanțe neclare încă. În primul rând, este un copil prematur, de opt luni. M-am interesat la medici. Copiii născuți la opt luni sunt cei mai sensibili,” a spus ÎPS Teodosie.
Înalt Prea Sfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, susține ce ceea ce s-a întâmplat la Suceava a fost un accident.
„Este într-adevăr un accident. Preotul are experiență. Nu știu cine a sugerat să botezi copilul cu fața în sus. Eu mereu îi pun mâna la față, îi acopar urechile, gura și nasul, nu mai poate să intre apă. Atunci nu este niciun pericol.”
Atacuri la adresa BOR
Cazul a scandalizat opinia publică. Oamenii au întocmit o petiție prin care cereau schimbarea ritualului botezului.
„Canonul nu se poate schimba. Nici vorbă,” a spus ÎPS Teodosie.
„Acea cristelniță reprezintă mormântul lui Hristos și acolo rămâne păcatul strămoșesc. (…) Noi împlinim prin aceste gesturi o menire simbolică excepțională.”
Înalt Prea Sfințitul Teodosie spune că el botează doar în apă rece, deoarece sunt activate instinctele copiilor.
„Eu botez numai în apă rece. Instinctul copiilor e mai prudent. Toți copiii botezați în apă rece nu mai răcesc,” spune ÎPS Teodosie.
„Acum câțiva ani a fost înecat un copilaș cu lapte. Așteptăm rezultatul autopsiei. Nu avea cum, din gestul pe care l-am văzut, să înghită 100 ml de apă. (…) A murit cu lapte. Părinții l-au hrănit în exces. (…) Nu este imposibil să nu se fi întâmplat la fel și acum,” susține ÎPS Teodosie.
Trebuie multa nevointa ca cineva sa inteleaga Ortodoxia – Sf. Porfirie Kavsokalivitul IPS Teodosie nu a fost la pseudo-sinodul din Creta
Da nu a participat,dar a luat act de documentele eretice de la Creta, la sinodul local de la Bucuresti,deci se vede ca nu poate sa marturiseasca clar atunci cand e vb de ecumenism,vaccinuri,cipuri
…fiindca…..
@Eugen, asa este!
Îl respect foarte mult pe Părintele Teodosie, dar la partea cu apa rece la Botez, nu pot fi de acord. Depinde ce se înțelege prin „apă rece”. Pentru că iarna apa rece are sub 10 grade. Nu e vorba de răcit din cauza apei reci. Îndrăznesc să spun că fraza „toți copiii botezați în apă rece nu mai răcesc” pare a sugera o proprietate „magică” a Botezului, aceea de a feri copiii de răceli. Din păcate așa ajungem la o „teologie a babelor”: Botezul nu mai este calea spre mântuire, ci devine un leac magic, care ferește copilul de boli, de deochi, îl ajută să doarmă bine etc.
Legat de apa rece la Botez, mai ales iarna… Sunt de părere că trebuie asigurat un cadru plăcut, liniștit pentru copil. Dacă în biserică e frig, dacă apa e rece „gheață”, după afundări copilul va fi agitat (pentru că îi va fi frig) și mai e ceva din slujbă: Mirungere, împărtășit etc. Cu un copil care urlă de frig, să vedem ce se mai înțelege din slujbă. Nu văd nici o problemă teologică sau vreo încălcare a vreunui canon dacă apa are o temperatura plăcută, iar în biserică este cald. Copilul nu conștientizează ce se întâmplă, Botezul lucrează în mod tainic asupra sa. Așa că nu îi putem impune să suporte frig și apă rece, doar pentru că așa considerăm noi că e corect (sau super-corect). Iar ideea că prin frig te călești e o teorie stupidă, venită din Occident. Românul neaoș știe că de la stat în frig răcești, pentru că frigul scade imunitatea. Dar aici nu e vorba că răcește copilul pentru că apa de la Botez e rece. Ideea e ca în acea oră, cât durează Taina, să faci să se simtă și el mai liniștit. Așa se va desfășura slujba într-o atmosferă mai tihnită.
Alooooo apa sub 0 grade îngheață Deci ….. n-are cum sa aibă -10 grade Și da are dreptate cu apa rece Caleste organismul Din păcate numai cei de o anumită etnie mai permit practica asta
Am pus între ghilimele. Era o expresie… apă rece „gheață”.
Teoria cu apa rece nu este venită din Occident, ci din Orient. Medicina modernă occidentală nu este de acord cu apa rece. Tradiția apei reci este foarte veche și a fost aplicată vreme de secole de triburile nomade de romi (ca să nu le spun altfel) corturari, la care bulibașa practica pentru prunci un pseudo-botez prin aruncarea copilului în zăpadă. Prin acest ritual se obținea o imunitate care permitea supraviețuirea în corturi pe timp de iarnă. Acest lucru l-am auzit cu urechile mele de la un martor ocular care a participat la un asemenea botez. Acest fapt este o realitate neelucidată de știința modernă, probată empiric, iar nu un descântec băbesc.
Vorbind strict de problema „călirii în frig”, fără legătură cu Taina Botezului. Aceeași teorie o regăsim și pe la popoarele nordice (norvegieni, suedezi). Ea pornește de premisa că acolo fiind o climă rece, organismul trebuie adaptat la acel climat. Într-o oarecare măsură, e un adevăr. Dar occidentalii au luat-o și au generalizat-o, indiferent de mediu. La noi, în România, cu clima noastră temperată, cu 4 anotimpuri, cu veri câteodată caniculare și ierni geroase, nu se susține. Dacă clima este temperată și viziunea noastră trebuie să fie temperată. Fără excese. Cum am mai spus: dacă tot îi luăm drept exemplu pe oamenii de la țară, ați văzut că ei își protejau copiii de frig (îi înfășau, îi îmbrăcau). Bunicuțele se fereau de curent, de frig. Pentru că observau că frigul excesiv dă diverse probleme de sănătate. Și se știe că cine nu avea iarna lemne de foc și mânca prost (adică nu avea o bucată de slană, un ou, o brânză – după Postul Crăciunului, bineînțeles), ajungea să facă tuberculoză. Într-adevăr, se mai și exagera. De aceea zic că trebuie o atitudine moderată. Iarna să fie plăcut în casă, dar zilnic să se iasă la aer, să se aerisească încăperile etc.
Toți pediatrii „moderni” recomandă ca iarna copilul să stea în casă la 17-18 grade. O prostie, având în vedere că urlau că pe vremea lui Ceaușescu erau 18 grade în apartamente și nu mai puteau de frig.
IPS Teodosie boteaza la fel cum au facut-o vreme de peste 1500 de ani stramosii nostri (poate ceva mai putin pentru ca au aparut mai tarziu cristelnitele; in general botezul se facea intr-un loc special in afara bisericii). Si au facut-o bine pentru ca altfel nu mai discutam astazi pe aici. Nimeni n-a spus sa-L ispitesti pe Dumnezeu si sa-l botezi pe viscol la copca ca sa-l „intaresti” ci sa-l botezi in biserica (unde de obicei nu-i nici frig si nici cald) cu apa din fantana (credeti ca acum 100 de ani alerga cineva cu galeata cu apa fiarta nu stiu cat ca s-o puna in cristelnita pt cele 2-3 secunde de afundare?). Haideti sa nu mai aiuram cu gratie in duhul lumii cazute si sa ramanem in duhul simplitatii fara de care nu exista ortodoxie.
Pe de alta parte vad ca nimeni n-a ridicat problema zamislirii pruncului in Postul Mare (la o aritmetica simpla cam asa reiese). Nimeni nu stie judecatile Domnului insa datoria noastra este sa facem ascultare de poruncile Lui iar atunci cand ceva neplacut ni se intampla (omenste vorbind), sa ne smerim si sa-I multumim lui Dumnezeu pentru toate deoarece in atotstiinta Sa randuieste plecarea fiecaruia de pe aceeasta lume in cel mai potrivit moment pentru mantuire.
Prietene, te invit frumușel să oprești căldura în baie, să deschizi geamul (dacă ai, ca să faci frig) și să umpli cada cu apă rece. Am măsurat eu acum temperatura la chiuvetă, are 10 grade. Și apoi să te dezbraci și să intri de 3 ori în cadă, și apoi să stai doar cu un prosop pe tine o jumătate de oră, în frig. Și să vedem dacă îți convine.
Nu e nici o aiureală în duhul lumii căzute, crede-mă, încerc să mă îndepărtez de duhul lumii pe cât posibil (pentru că trăiesc în lume, doar în pustie te poți rupe cu totul de lume). Doar că Ortodoxia pe care crezi că o propovăduiești este amestecată cu duhul supercorectitudinii (citește la pr. Serafim Rose despre supercorectitudine, el însuși un rigorist). Eu nu am insinuat că un copil răcește în urma Botezului, ci doar am sugerat că trebuie făcut un cadru cât mai plăcut pentru un copilaș de o lună și jumătate. Și marea majoritate a pruncilor la acea vârstă sunt anxioși, agitați. Pentru a evita plânsete inutile care ar determina preotul să grăbească slujba.
Credința creștină (Ortodoxă!) este credința în Înviere (a lui Hristos și a noastră). Peste tot vedem că se vorbește despre căldură (căldura harului Duhului Sfânt, în Filocalie se învață că repetarea Rugăciunii lui Iisus duce la o senzație de căldură, de fierbințeală în inimă). În Sfântul Potir, după Prefacere, adică peste Însuși Trupul și Sângele Domnului, preotul toarnă apă caldă (numită „căldură”) și care semnifică, după cum rostește preotul când toarnă căldura peste Sfinte „căldura credinței pline de Duhul Sfânt”. Adică îl simbolizează pe Duhul Sfânt și în același timp, căldura Trupului și Sângelui lui Hristos. Iar după Mirungere, în Molitfelnic scrie că preotul șterse locurile unse cu Sfântul Mir cu un burete înmuiat în apă… caldă. Tot simbolul harului primit de la Duhul Sfânt.
Așa că aș dori o argumentare teologică, patristică sau canonică care să contrazică următoarea sugestie: ca la Botez, în special pentru prunci, care nu înțeleg ce se întâmplă, să se facă o atmosferă cât mai plăcută, care să-i sugereze că se întâmplă ceva plăcut, să le sugereze starea plăcută pe care ți-o dă credința în Hristos. Se știe că bebelușilor le place căldura: căldura pieptului mamei, băile călduțe, să doarmă înfășați. Dacă li se face un astfel de cadru liniștit (apă la o temperatură potrivită, măcar la temperatura din interiorul bisericii… încălzite!), după afundări vor înțelege într-un mod instinctiv Taina, asociind-o cu căldura. Cadrul acesta plăcut va simboliza pentru prunc căldura lui Hristos, „căldura hainei Botezului”.
Argumentele de tipul „acum 100-200 de ani strămoșii noștri puneau apă rece din fântână” sunt slabe și sunt aduse, în general, de cei care vorbesc din confortul casei lor, cu căldură, baie cu toaletă, apă caldă la discreție. Ei nu știu ce însemnă să trăiești la țară. Eu știu… și nu e ușor, mai ales iarna. De aceea bunicii noștri sunt foarte grijulii cu bebelușii, chiar exagerați: copilul să nu stea în frig, să stea cu căciuliță în cap chiar și vara că „îl ia curentul” etc. Pentru că viața e grea, dar se adaptau: încălzeau casa, apa etc. Sunt siguri că pe vremuri erau și preoți care încălzeau biserica, apa din fântână pentru Botez (măcar s-o dezmorțească dacă era înghețată), după posibilități.
Se vine în ziua de astăzi cu tot felul de idei, în numele lepădării de duhul lumesc, dar care nu sunt decât niște forme exterioare, un tip de „neo-fariseism”. Cei care le propovăduiesc sunt probabil niște neofiți și ei cred că prin astfel de invenții se vor mântuit „instant”, când de fapt nu sunt decât niște „morminte văruite”. Iertare!
Și legat de momentul zămislirii, nu prea ți-a ieșit aritmetica. Copilul din Suceava era născut prematur, prin cezariană de urgență, pe 16 decembrie 2020, la 35 de săptămâni. Un calcul simplu plasează data conceperii după 27 aprilie 2020, adică săptămână de după Duminica Tomii, perioadă în care Biserica permite zămislirea pruncilor. Mai ușor cu aruncatul pietrelor, dacă nu suntem siguri pe argumente!
Cu calendarul in mana iese Saptamana Patimilor, poate chiar Vinerea Mare. Dumnezeu stie.
Mai departe n-avem ce discuta. Ai folosit termenul „prietene” ca peiorativ asa ca pastreaza-ti judecatile de valoare daca nu stii sa comunici civilizat.
Ti-au mai atras si altii atentia in privinta duhului lumesc de care iti este imbibata mintea asa ca nu vad rostul unei polemici atat timp cat vorbim limbi diferite.
Decat sa-ti faci frig in casa si sa consumi apa rece degeaba te sfatuiesc sa mergi la Diveevo la izvorul Sf Serafim de Sarov unde apa are o temperatura constanta de +4C. Crede-ma ca este mai usor de intrat atunci cand afara sunt -10 decat atunci cand sunt +25 iar durata este de cel putin cateva zeci de secunde pentru ca trebuie sa te cobori cu atentie pe scari plus partea de cufundare cu totul. Nu stiu pe nimeni sa fi racit cu toate ca au intrat si persoane fragile ca sanatate in afara unui tanar teribilist care se lauda cat de tare este si cat de usor i s-a parut.
Trage singur concluziile si te rog nu ma deranja cu raspunsul.
Dimpotrivă, voi răspunde pe puncte, am tot dreptul, acest spațiu nu este prosperitatea privată a utilizatorului „Mihai” ca să-l deranjez:
1. Ai făcut calculul numărând înapoi 9 luni de pe 16 decembrie 2020: într-adevăr, obții 16 aprilie, Săptămâna Patimilor, Vinerea Mare anul trecut fiind pe 17 aprilie. Însă copilul s-a născut prematur, la 35 de săptămâni, asta înseamnă 33 de săptămâni din momentul conceperii (medicii adaugă 2 săptămâni, considerând momentul din care a apărut ovulul în corpul femeii etc. – îmi pare rău că fac lecții de ginecologie aici, dar cine a avut soția însărcinată a prins din mers aceste noțiuni elementare). 16 decembrie 2020 minus 33 săptămâni obținem în jurul zilei de 28 aprilie 2020, deci după Săptămâna Luminată. Chiar dacă ți s-ar părea un calcul „lumesc”, am vrut să îți demonstrez că s-ar putea să acuzi niște oameni de un păcat pe care nu l-au făcut.
2. Legat de „duhul lumesc” de care mă acuzi. Nu am insinuat în nici un moment că se răcește la Botez, am tot repetat că nu asta e vreau să spun. Discuția apă rece/apă caldă e deschisă de mai mult timp de alții și devine smintitoare. Și, poate din nefericire, fără voie, Părintele Teodosie a reamintit această dispută inutilă. Concluzia e că sunt de părere să nu se insiste pe un procedeu sau altul. Am susținut poate folosirea apei calde dintr-un sentiment de ocrotire față de orice prunc, oferind câteva exemple de întrebuințare a apei calde în cultul liturgic.
3. Nu vorbim limbi diferite. Sunt un susținător al respectării cu sfințenie a Sfintelor Canoane și a Tradiției Bisericii (învățături patristice, tradiții liturgice, tipic și altele). Când mă ridic împotriva „supercorectitidinii” nu sunt pentru adaptarea învățăturilor Bisericii la cerințele lumii căzute sau regândirea canoanelor, ci împotriva celor care, sub aspectul unei gândirii foarte rigoriste, ridică probleme inutile, asemenea fariseilor din vremea Domnului. Găsești mulți părinți duhovnicești din ultimul secol care au ridicat problema exagerărilor care nu au nici o legătură cu duhul Ortodoxiei.
Hai să-ți dau un exemplu: știm cu toții canoanele Sf. Vasile cel Mare privitoare la oprirea de la Sf. Împărtășanie pentru anumite păcate grele, pentru un anumit număr de ani. Sunt unele persoane, care dintr-un rigorism exagerat, înfierează duhovnicii care dau epitimii mai mici ca durată. Ei uită că același Sf. Vasile cel Mare are Canonul 74 – Puterea (sau măiestria) duhovnicului în care se afirmă că dacă cel care se spovedește „se va face sârguitor”, duhovnicul poate fi mai blând și să micșoreze numărul anilor de oprire de la Sf. Împărtășanie. Adică, în cazul în care păcătosul arată o mare pocăință, duhovnicul nu greșește dacă micșorează canonul dat. Există chiar site-uri „specializate” în a afirma că numărul anilor de oprire de la Sf. Împărtășanie este bătut în cuie, dar care uită de Canonul 74. Bineînțeles, nu trebuie abuzat. Dacă păcătosul nu dă dovadă de destulă pocăință și nu pare că se îndreaptă, trebuie respectate strict epitimiile. Nu știu dacă exemplul a fost bun, dar e primul care mi-a venit rapid în minte.
Mai ușor cu teoria. E de înțeles să asiguri un cadru călduros pentru prunc, dar nu vorbesc toți din confortul casei despre cum trebuie să fie apa din cristelniţă. Părintele Justin Pârvu boteza cu apă de la izvor, de munte, fie vară, fie iarnă.
Nu e nici o teorie, e o discuție chiar… practică. Am oferit niște păreri, încercând să ofer argumente bazându-mă pe diferite rânduieli liturgice ale Bisericii. Faptul că părintele Iustin făcea așa era o alegere personală și nu o ridică la rang de dogmă a Bisericii sau tradiție liturgică. Atât timp în canoane sau în rânduiala slujbei nu scrie cum trebuie să fie apa de la Botez, preotul are deplină libertate să procedeze cum consideră că e mai bine, din punct de vedere practic. Am susținut potrivirea temperaturii apei la Botez, pentru că unii cad în extrema cealaltă, să folosim apă cât mai rece, că așa e mai „ortodox”, mai „tradiționalist”. Nu greșesc nici unii, nici ceilalți, din punct de vedere dogmatic. Sunt lucruri care țin de pregătirea unei Taine sau a spațiului liturgic. Să alegem calea împărătească, ferită de excese inutile.
Iertare că sunt așa pornit! Dar, cum am spus, există un duh al „supercorectitidinii”, un fel de fariseism, care de îndepărtează de duhul adevăratei Ortodoxii. Am deschis discuția privind apa rece sau caldă la Botez, pentru că am auzit preoți, călugări sau monahi care afirmă răspicat că nu se încălzește apa de la Botez, dând acestei indicații un caracter de dogmă, de obligație. Ei au deschis o discuție inutilă, când de fapt privea modul în care fiecare preot pregătește lucrurile necesare pentru Taina Botezului. Și această discuție poate sminti. Poate vor fi oameni care vor crede că dacă apa din cristelniță a fost caldă, Botezul nu este valid, chiar dacă a fost respectată toată rânduiala, inclusiv cele trei afundări complete. Aici este pericolul!
Doamne ajuta! Pt mâine v-aș recomanda/ruga pt un articol despre Sf Fotie cel Mare, luptătorul anti papistaș și anti ecumenist. Se găsesc pe alte site uri materiale(ex: viata Sfântului, ce afacut Sf în viata, etc)
@Pavel: din pacate, Mihai are dreptate!
Copilul nascut pe 16 decembrie 2020 a fost conceput in Saptamana patimilor, deci in Postul Pastelui 2020. Deci, nu tine treaba cu calendarul ovulatiei femeii si chestia cu 33 de saptamani. Orice femeie este unica, ovulatia are loc si dupa alte criterii, poate fi spontana si imediat dupa actul in sine. Medicii, ei iau o rezerva de 2 sapatamani, dar nu intotdeauna. Varsta copilului intrauterin se pune la primul examen ecografic si mai precis, mama stie.
Deci, apara clar copilul conceput in Saptamana patimilor, repet, NU se pun retroactiv cele 2 saptamani. Copiii conceputi in post NU au binecuvantare de la DUMNEZEU, totusi bebelusul Iustin s-a mantuit prin botez. Parintii au stiut ca este bolnav copilul si de aceea au urgentat botezul. NU este de vina preotul, dupa umila mea parere, mai ales ca NU se putea inghiti 110 ml de lichid in cele 3 secunde de afundare. Deci, lichidul rozaliu indica o hemoragie pulmonara la un copik fragil, slabut, nascut prematur. Se poate ca parintii stiau si au urgentat botezul sa NU le moara acasa copilul nebotezat, Daca s-ar fi nascut la termen, trebuia botezat exact la 40 zile calculate de la nasterea la 9 luni.
Daca un adult ar inghiti si o picatura de apa si se poate inneca daca apa ajunge pe trahee. La fel si un copilas. Daca s-ar fi inghit acea apa 110 ml in timpul botezului, copilul murea imediat in bratele preotului, Dar a fost intubat si a murit la spital, dupa 18 ore aproximativ. Este malpraxis din partea medicilor sau asa a vrut DUMNEZEU, Iertare.
In ceea ce priveste botezul, trebuie sa se ramana pe ideea de AFUNDARE COMPLETA DE 3 ORI.
Cu incalzirea apei din cristelnita, la temperatura corpului copilului de 37 de grade. Asa este corect, ca la baita de acasa cu mama, mai ales la copiii gragili si vaccinati de astazi.
Cei mai sensibili sunt copilasii nascuti la 8 luni si nu au plamanii dezvoltati suficient.
Asa a vrut DUMNEZEU sa se intample si mai ales este o incercare pentru preotii si arhiereii ortodocsi de astazi din Romania: vor tine ei neschimbata SFANTA TAINA A BOTEZULUI CU CELE 3 AFUNDARI COMPLETE?!!
Doamne ajuta!
Anastasia, știu că nu e potrivit să mă contrazic cu o femeie (și poate și mamă) pe probleme legate de sarcină. Dar, când medicii spun că o sarcină are un anumit număr de săptămâni, se referă la vârsta gestaționară. Adică ei numără săptămânile începând de la prima zi a ultimului ciclu menstrual al femeii, pe care mama o știe și o spune medicului (îmi cer iertare pentru cei care citesc că fac această discuție, dar veți vedea motivul). Prin urmare, am înțeles că bebelușul a fost născut pe 16 decembrie 2020, în săptămâna 35 de sarcină. Mergând 35 de săptămâni înapoi, ajungem la concluzia că în Săptămâna Mare mama era în perioada ei delicată și parcă nu îmi vine a crede că a trăit cu soțul ei. Dacă folosești diverse aplicații de pe internet, în care introduci data nașterii și numărul săptămânii în care era sarcina, obții o estimare a datei concepției. Nu e ceva neapărat exact, dar ofertă o oarecare imagine. Eu am obținut date cuprinse între 28 și 30 aprilie, deci, cum am spus, săptămâna de după Duminica Tomei. Prin urmare, sunt șanse foarte mari să nu aveți dreptate și să acuzați de păcat grav niște oameni nevinovați. Acesta este motivul discuției pe care am făcut-o: să nu ne judecăm așa ușor semenii! Eu am făcut-o și am greșit! L-am judecat pe preot, zicând că părerea mea e că preotul a greșit și nu a afundat copilul corect în apă (cu fața în sus, fără să acopere bine nasul și gura etc.). Dar preotul beneficiază de prezumția de nevinovăție, Dumnezeu va descoperi de ce a murit acel prunc! Dacă s-a înecat cu lapte, este o încercare pentru părinți. Dacă s-a înecat cu apă, este o ispită și o încercare pentru preot. Dumnezeu știe!
Din dorința de a-l apăra pe preot și, implicit, ritualul Botezului (dorință perfect justificată) riscăm să cădem într-o greșeală: să vrem cu tot dinadinsul să credem că părinții au păcătuit, iar copilul a murit ca o pedeapsă a lui Dumnezeu și să-i osândim pe părinți mai înainte să știm adevărul.
Alte motive pentru care nu îmi vine a crede că micuțul Iustin fusese zămislit în păcat: părinții am înțeles că erau oameni credincioși și prieteni de familie cu preotul. Și-au botezat copilul Iustin, un nume ortodox și nu foarte întâlnit la noi în țară. Botezul a fost făcut duminica, ziua cea mai potrivită pentru un Botez. Iar Botezul a fost făcut cum este Tradiția actuală a Bisericii, adică după ce trec 40 de zile de la naștere, astfel încât mamei să i se citească rugăciunile de dezlegare de la 40 de zile (deci Botezul nu a fost urgentat, a fost făcut cât mai repede posibil după trecerea celor 40 de zile, într-o zi de duminică). Deci par niște părinți totuși care cunosc rânduielile Bisericii. Doar un necredincios total ar face un copil în Săptămâna Mare! Faptul că acum îl acuză și ei pe preot: trebuie să-i înțelegem că au trecut printr-o tragedie, chiar după Botezul copilului, sunt în stare de șoc, poate credința lor este puțin zdruncinată și sunt și influențați de presă care aruncă vina doar pe preot și cere desființarea practicii Botezului ortodox. Trebuie să ne rugăm pentru ei ca Dumnezeu să-i întărească, nu să-i osândim fără să avem dovezi solide, iar Dumnezeu va lămuri tot! Doamne ajută!
Și mai adaug: Botezul cu apă rece nu este specificat de tipicul ortodox, însă până de curând țăranii preferau pentru copiii lor apa rece, moștenind din părinți credința că apa rece călește. Încălzitul apei la botez este o noutate larg răspândită în zilele noastre, dar ritualul de botez nu prevede apă caldă sau rece. Mai există și acum în îndepărtată Rusie tradiția ca omul să se arunce în apă rece pentru câteva secunde, crezându-se că șocul termic de scurtă durată, deși foarte neplăcut, totuși întărește sistemul imunitar.