Sfântul Teofan Zăvorâtul ne vorbește despre boală

Boala este lucru al întelepciunii Dumnezeiesti

Milostivirea lui Dumnezeu fie cu dumneavoastra ! Daca totul e de la Domnul, si boala dumneavoastra este tot de la El. Daca tot ce este de la Domnul e spre mai bine, înseamna ca si boala dumneavoastra. […] Vrajmasul va insufla: „Nu vei rezista”. Raspundeti-i: nici nu ma gândesc sa rezist de una singura, ci nadajduiesc ca Milostivul Domn nu ma va lasa singura, ci ma va ajuta sa tin piept cum m-a ajutat si pâna acum. Iarasi boala! Sa va dea Domnul rabdare si seninatate, si sa va izbaveasca de cârtirea cea pacatoasa! Nu priviti cu mohorâre la neputinte. Ele arata mai degraba mila si luarea-aminte a lui Dumnezeu fata de noi decât lipsa Lui de bunavointa. Tot ce este de la Dumnezeu spre bine este.

Sunt boli a caror vindecare este oprita de Domnul – atunci când El vede ca boala e mai de trebuinta ca sanatatea pentru mântuire. Nu pot sa spun ca asta nu s-ar întâmpla si în ceea ce ma priveste. Dumnezeu a trimis boala. Dati multumita Domnului, fiindca tot ce e de la Domnul spre bine este. Daca simtiti si vedeti ca însiva sunteti vinovata, începeti cu pocainta si parerea de rau înaintea Domnului pentru faptul ca n-ati pazit darul sanatatii cel de la El primit. Iar apoi trebuie sa va gânditi doar ca boala e de la Domnul si ca nimic nu are loc întâmplator. Si dupa aceea multumiti din nou Domnului. Boala smereste, înmoaie sufletul si-i usureaza obisnuita povara a grijilor de multe feluri. […]

V-ati îmbolnavit! Ce este de facut ? Rabdati si multumiti lui Dumnezeu, spunând în sinea dumneavoastra: „Aceasta boala este pentru pacatele mele mari si nenumarate. Domnul îmi ia puterile ca prin aceasta sa ma faca mai înfrânat. El nu mai stie cum sa ma îndrepte altfel. A încercat si cu mila, si cu necazurile, si nimic nu a folosit. Iar ceasul mortii se apropie – si, când va veni, ce va face ticalosia mea ? Doamne, Dumnezeul meu! Cruta zidirea Ta cea neputincioasa. Când omul e bolnav, fie si usor, moartea îi vine în minte ca sufletul sa cunoasca cu lucrul cât de adevarat este cuvântul înteleptului: Adu-ti aminte de cele mai de pe urma ale tale. Si in veac nu vei pacatui (Sirah 7, 38), (pentru traducerea versetelor biblice s-a folosit editia din 1914 a Sfintei Scripturi).

Boala si aducerea-aminte de moarte

B. este bolnava… Fie ca în aceasta vreme potrivita sa se deprinda cu mântuitoarea aducere-aminte de moarte… Cel sanatos anevoie îsi aminteste de ea… Domnul trimite boala tocmai pentru a aminti de moarte, si prin aceasta aducere-aminte sa faca pe bolnav a se îngriji, în sfârsit, si de pregatirea pentru moarte.

Gânduri în vremea bolii

Însufletiti-va ! Priviti cu veselie în ochii bolii! Lasati-va însa mai putin în voia închipuirilor… Va vor veni în cap multe nimicuri de tot felul… Va veti certa cu toata lumea… Toate astea în gând – dupa aceea va trece totul. Fiti senin! Pesemne ca în drum v-ar fi întâmpinat vreo primejdie – si iata ca Domnul v-a tintuit prin boala acasa… Dati multumita Domnului. Si, oricum, rugati-va ca sa binevoiasca a va face sanatos. Sa va mântuiasca Domnul! Domnul sa va binecuvânteze!
Gândurile dumneavoastra despre starea deznadajduita în care, pasamite, va aflati, sunt cu totul netrebnice. La mijloc e vrajmasul, care va tulbura. Cine poate sa spuna ce va fi ? Unul e Dumnezeu – însa vrajmasul pagâneste, dându-se pe sine drept Dumnezeu, tulburând cu prorocia sa vicleana, clatinând credinta si alungând linistea din inima. Nu-l ascultati, ci stati neclintita în credinta ca boala e de la Dumnezeu si spre binele dumneavoastra, iar dupa ce-si va face treaba va pleca… si veti fi sanatoasa, si veti sluji Domnului într-o manastire.

Pentru toate multumiti Domnului – si pentru boala multumiti. Mie, din afara, îmi e usor sa vorbesc astfel; dumneavoastra poate ca în fapt nu va este usor sa simtiti asa. Oricum, vorbind despre rabdare ma si rog sa va dea Domnul a îndura cu seninatate boala, si de asemenea sa trageti oarecare învatatori din ea. Cine stie pentru ce v-a tintuit la pat Domnul ? Neîndoielnic este însa ca si lucrul acesta a fost îngaduit de El pentru ajutorarea felului de viata pe care vi l-ati ales si pe care va straduiti sa îl pastrati cumva. Din aceasta latura nici nu mai trebuie iscodita boala dumneavoastra. Pentru a rabda cu seninatate în clipa întetirii suferintelor, cautati-va barbatie si în aducerea-aminte de rabdarea tuturor sfintilor, si mai ales a mucenicilor. Cât si cum au rabdat ei ? Ne este greu si sa ne închipuim. De altfel, tuturor „prin multe necazuri li se cuvine a intra întru Împaratia Cerurilor” (Fapte 14,22). Si ceea ce a fost fagaduit de Domnul se numeste cununa. De ce ? Fiindca nu ne putem înalta la ea fara patimiri. Calea într-acolo este crucea luata de buna voie sau trimisa de Dumnezeu. […]

Despre boala si felul de viata dus

Mila lui Dumnezeu fie cu dumneavoastra! V-ati îmbolnavit ? Dar slava lui Dumnezeu ca va înzdraveniti sau v-ati înzdravenit deja. Slava lui Dumnezeu si pentru ca ati îndurat nu fara folos boala. Învataturile pe care le-ati primit din cele întâmplate cu dumneavoastra sunt foarte însemnate si în viata lumeasca, cu atât mai mult în cea duhovniceasca. Nu este nimic de asteptat din partea oamenilor si toata grija trebuie aruncata la Domnul; pe lânga asta, trebuie sa asteptam mereu moartea în credinta ca Domnul ne mai lasa sa mai traim ca sa ne curatim de pacate, lucru spre care trebuie sa ne întoarcem toata grija. Aceste puncte sunt „pârghiile” si „directiile” vietii duhovnicesti. […]

Din punctul de vedere al refacerii puterilor, felul mâncarii este un lucru secundar… Lucrul de capetenie îl constituie mâncarea proaspata, aerul curat… si mai presus de toate linistea duhului. Nelinistea duhului si patimile strica sângele si lovesc chiar în inima sanatatii. Postul si îndeobste viata ascetica sunt cel mai bun mijloc de a pastra sanatatea si de a o face sa înfloreasca. Neamtul Gufeland a scris o carte despre prelungirea vietii, unde ridica în slavi si viata ascetica. Cei ce ridica în slavi stiinta trebuie sa asculte de el, iar noi avem alti dascali, mai de seama decât acest neamt. Rugaciunea înalta duhul pe tarâmul lui Dumnezeu, în care este radacina vietii — iar prin duh si trupul se împartaseste din aceasta viata… Duhul umilit, simtamintele si lacrimile de pocainta nu rapesc, ci dau putere omului, fiindca aseaza sufletul într-o stare de bucurie. Bine ati facut ca nu v-ati supus îndemnurilor lumesti. […]

Îngrijirea bolnavilor este placuta lui Dumnezeu

Hristos a înviat! Puterile dumneavoastra, desi nu s-au refacut deplin, se arata îndestulatoare totusi pentru îngrijirea unui bolnav care nu merita o asemenea îngrijire; însa Domnul Cel milostiv nu Se va uita la nevrednicia bolnavului si va tine în socoteala îngrijirea ca si cum I-ar fi fost data chiar Lui – iar dupa aceea va trimite în schimb mângâiere, sau deplina însanatosire, sau va pune deoparte rasplata cuvenita pentru veacul cel viitor. […]

Înnoirea prin rugaciune dupa însanatosire

Sunt foarte bucuros ca v-ati pus în cele din urma pe picioare. Omul care s-a însanatosit se simte îndeobste înnoit. Cred ca aveti acelasi simtamânt. Trebuie sa faceti în asa fel ca înnoirea trupeasca sa fie însotita de o înnoire duhovniceasca. Dumnezeu v-a dat-o sau v-a aratat-o în scurta rugaciune pe care ati facut-o atunci. Mi-a si venit în minte sa va îndemn: apucati-va de o rugaciune scurta si face-ti-o mereu… si la lucru si când nu lucrati, si când mergeti si când sedeti, fara încetare. La început va veti sili sa faceti aceasta mica rugaciune, iar dupa aceea se va spune de la sine… Doar apucati-va de ea si dati-va osteneala fara încetare… E rugaciunea: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatoasa.” Iar când faceti aceasta rugaciune sa va tineti luarea-aminte nu în cap, si nu în cer, ci în inima, acolo înauntru, sub sânul stâng. Dupa ce o veti deprinde, veti alunga prin ea toata tulburarea si veti aduce pace în sufletul dumneavoastra.

Bolile sunt de la Dumnezeu spre mântuirea noastra

Totul e de la Dumnezeu: si bolile, si sanatatea. Si de la Dumnezeu totul ni se da spre mântuirea noastra. Asa sa îti primesti si tu boala si sa dai multumita pentru ea lui Dumnezeu, Care Se îngrijeste de mântuirea ta. Cum anume slujeste spre mântuire boala trimisa tie de Dumnezeu poti sa nici nu încerci sa afli, fiindca se prea poate sa nici nu reusesti. Dumnezeu trimite boala uneori ca pe o pedeapsa, ca pe un canon, alteori spre învatare de minte, ca omul sa îsi vina în fire, alteori ca sa îl izbaveasca de un necaz ce ar cadea asupra lui de ar fi sanatos, alteori ca omul sa vadeasca rabdare si prin aceasta mai mare rasplata sa merite, iar alteori ca sa se curateasca de vreo patima, ca si din multe alte pricini.

Despre boala ca nevointa mântuitoare

Mila lui Dumnezeu fie cu dumneavoastra! Va tot vaitati, dar va vaitati în chip mântuitor, pentru lucrarea mântuirii. Sa binecuvânteze Domnul grijile dumneavoastra în aceasta privinta. Sunteti bolnava cu trupul, iar lucrarea mântuirii cere osteneli si lipsuri. Ce sa faceti ? Rabdati cu seninatate sanatatea dumneavoastra subreda si multumiti pentru ea lui Dumnezeu – fiindca de n-ar fi ea poate ca ati umbla cu picioarele în sus, în vreme ce acum sedeti si umblati cum trebuie. Alt folos este si acela ca daca ati fi fost sanatoasa ati fi fost nevoita, daca v-ati fi hotarât sa va dati osteneala pentru mântuirea dumneavoastra, sa tineti posturi aspre, sa faceti privegheri, rugaciuni lungi, sa stati la slujbele bisericesti de obste si înca alte lucruri anevoioase sa întreprindeti. Acum însa, în loc de toate acestea vi se socoteste rabdarea sanatatii subrede. Rabdati deci, si de nimic nu va tulburati. Atâta doar: sa tineti sufletul în starea cuviincioasa. Partea duhovniceasca va e întreaga. Ca atare, cu ea trebuie sa slujiti lui Dumnezeu întru toata deplinatatea: sa va trezviti si sa privegheati sa aveti duh înfrânt si smerit, sa petreceti în rugaciune (a mintii si a inimii, în a-L avea pe Domnul pururea înainte), sa alungati gândurile, sa hraniti smerenia, sa nu osânditi, sa va bucurati cu cei ce se bucura, sa va necajiti cu cei necajiti, sa va aduceti aminte de Dumnezeu si de ceasul mortii, si toate cele de acest fel… Iata-va mântuirea! Iar cât priveste cele ce mi-ati scris despre mâncare si bautura, cu ele nu e nici o împiedicare daca totul este întrebuintat cu masura. Mântuiti-va! […]

Este pacat sa cârtesti în boli

[…] Sanatatea dumneavoastra s-a subrezit. Sanatatea subrezita poate sa subrezeasca si mântuirea atunci când din gura bolnavului se aud cuvinte de cârtire si strigate de nemultumire. Sa va ajute Dumnezeu a va izbavi si de un necaz si de celalalt! Vedeti unde vreau sa ajung ? La dumneavoastra se strecoara anumite cuvinte; cuvintele vin, fireste, din simtaminte si gânduri pe potriva, iar acestea din urma sunt de asa un fel, ca lucrarea mântuirii nu se poate împlini cu ele. Binevoiti a lua aminte la aceasta si a va îndrepta… Sanatatea si boala sunt în mâinile purtarii de grija a lui Dumnezeu mijloace pentru mântuire atunci când atât una, cât si cealalta sunt folosite în duhul credintei… Dar ele duc la pierzanie atunci când omul se poarta în privinta lor dupa toanele sale. Lucrul de care aveti deosebita nevoie este rabdarea senina si supusa lui Dumnezeu. Îndata ce se va arata în sufletul dumneavoastra o asemenea asezare veti intra fara întârziere pe calea mântuirii, care duce la rai. Si – luati aminte! – sa prindeti suflet atunci. […]

Cel ce rabda bolile si necazurile se aseamana prin nevointa sa mucenicilor

Înca o durere pentru dumneavoastra – boala fiicei… Iata ce va voi spune: de vreme ce ati încercat deja toate mijloacele omenesti, nu mai ramâne decât sa va împacati cu aceasta amaraciune si s-o purtati cu supunere fata de Dumnezeu, având credinta ca aceasta boala e de neaparata trebuinta pentru mântuirea dumneavoastra si a fiicei dumneavoastra, precum si a sotului ei… Dupa aceasta împacare, sa va pastrati linistea si tot cu liniste ajutati-va si fiica. Aduceti-va aminte ca cei ce rabda supusi lui Dumnezeu amaraciunile si durerile sunt în ceata mucenicilor. Aduceti-va aminte de mucenici, care uneori erau lasati în temnita, fiind chinuiti mereu, câtiva ani – 5, 10, 20; însa rabdau cu supunere si seninatate, având raiul înaintea ochilor… pentru rabdare. Sa va binecuvânteze Domnul! Mântuiti-va!

Boala ne învata sa fim smeriti

Pentru faptul ca nu v-ati însanatosit înca îmi pare rau. Sa va daruiasca Domnul însanatosire deplina… Totusi boala ne învata sa fim smeriti si supusi voii lui Dumnezeu. Fiti senina si pentru toate multumiti lui Dumnezeu cu încredintarea ca totul merge spre cel mai bun deznodamânt, chiar daca asta nu se vede acum. Veti vedea dupa. În boala deprindeti smerenia, rabdarea, seninatatea si recunostinta fata de Dumnezeu. În ce priveste faptul ca navaleste asupra-va nerabdarea, este omeneste sa fie asa. Daca vine, trebuie sa o alungati. Simtamântul de apasare pricinuit de boala este tocmai ca sa aveti ce rabda. Unde nu se simte apasare, acolo nu-i nici o rabdare; însa când vine simtamântul de apasare împreuna cu dorinta de a o înlatura, nu e nici un pacat în asta. Este un simtamânt firesc. Pacatul începe când în urma acestui simtamânt sufletul se lasa prada nerabdarii si începe sa se încline spre cârtire.

Lucrarea duhovniceasca in vremea bolii

Sanatate sa va daruiasca Dumnezeu; iar daca aceasta nu va este de folos acum, sa va dea rabdare plina de recunostinta. În ce priveste faptul ca întoarcerea launtrica spre Dumnezeu nu mai este aceeasi în boala, sa stiti ca este o urmare a slabiciunii. Cine îsi simte netrebnicia înaintea lui Dumnezeu nu-si va îngadui simtaminte necuvenite nici în vremea bolii, înteleptiti-va! Sufletul neîncercat prin ispite nu este, bun de nimic. […] Împliniti pravila facând rugaciunea lui Iisus în tacere. Totodata, daca puteti face matanii, faceti cate puteti; de nu, stati în picioare. Daca nu puteti sta în picioare, sedeti; daca nu puteti sedea, stati întinsa. Atâta doar: nu încetati a fi cu mintea împreuna cu Domnul. V-ati îmbolnavit atât de greu, încât va pregatiti de moarte. Întotdeauna trebuie sa ne pregatim de moarte, cu atât mai mult în vreme de boala. Dar daca veti muri sau înca vi se vor mai da zile de trait, lucrul acesta tine de voia lui Dumnezeu. Veti mai trai si va veti mai osteni. De-abia ati început.

Necazurile sunt semn al dragostei lui Dumnezeu

Mila lui Dumnezeu fie cu dumneavoastra!
Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca acelora este Împaratia Cerurilor. Fericiti veti fi când va vor ocarî pe voi si va vor prigoni si vor zice tot cuvântul rau împotriva voastra, mintind pentru Mine. Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este în ceruri. Daca lumea va va urî, sa stiti ca pe Mine mai înainte M-a urât. Daca ati fi fost din lume, lumea ar fi iubit ce este al sau; dar fiindca nu sunteti din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, pentru aceasta va uraste pe voi lumea. Aduceti-va aminte de cuvântul pe care l-am grait voua: nu este sluga mai mare ca stapânul sau. Daca M-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni (Ioan 15,18 si urmatoarele). În lume necazuri veti avea, dar îndrazniti, ca Eu am biruit lumea (Ioan 16, 33). Iubitilor nu va mirati de aprinderea care este întru voi, care se face voua spre ispita, ca si cum s-ar întâmpla voua ceva strain; ci întrucât va faceti partasi patimilor lui Hristos, bucurati-va, ca si întru aratarea slavei Lui sa va bucurati, veselindu-va (I Petru 4,12-13). Pe cine iubeste Domnul cearta si bate pe tot fiul pe care îl primeste. De veti suferi certarea, ca unor fii se va afla voua Dumnezeu (Evrei 12, 6).

Adaugati alte asemenea locuri din Scriptura, si sa le tot cititi… Ele vor curata ochiul inimii dumneavoastra si va vor învata cum sa priviti necazurile, strâmtorarile, ocarile. Întariti-va întru încredintarea ca totul este de la Dumnezeu, chiar si cele mai mici lucruri care ni se întâmpla, si primiti tot ce se abate asupra dumneavoastra ca si cum ar veni chiar de la El. Si fiti senina, si multumiti: fiindca totul e spre binele dumneavoastra, fie în chip vazut, fie în chip nevazut. Stiti cum se calesc lucrurile din fier ? Dupa ce s-a încheiat faurirea lor, sunt încinse pâna la alb si apoi vârâte în apa rece. Tocmai asta se savârseste acum cu dumneavoastra… Toate aceste lucruri nu sunt noi pentru dumneavoastra si deja le înfaptuiti… Dar locurile acestea din Scriptura este bine sa le cititi… Din ele vine lumina si se risipeste întunericul.

Strâmtorarile sunt de la Dumnezeu… Sa le rabdam si sa multumim… Dar daca sunt la îndemâna mijloace de a le îndeparta, si asta-i de la Dumnezeu, si nu-i nici un pacat sa ne folosim de ele ca sa ne slobozim din strâmtorari. Aveti asemenea mijloace ? Aveti…

Rugaciunea în vremea bolii

Va simtiti foarte slabita si credeti ca va apropiati de iesirea sufletului din trup. Boala aminteste de moarte, însa nu proroceste ceasul ei. Totusi, de vreme ce ati primit aducerea-aminte de moarte, nu e nepotrivit sa va pregatiti de ea. Dat fiindca sunteti mereu bolnava, nu va este greu sa va însusiti gândul la iesirea din trup, dupa pilda Cuviosului Nicanor – si aceasta iesire nu va va lua pe neasteptate. Fericita este pomenirea mortii; ea, împreuna cu aducerea-aminte de Domnul, e temelia tare a bunei rânduieli crestinesti a duhului.

Va plângeti de dumneavoastra însiva ca va rugati prost si nu va tineti de nevointe. În aceasta privinta va lamureste Sfîntul Tihon de Zadonsk, care a zis: „Ce rugaciune îi trebuie bolnavului ? Multumire si suspinare.” Acestea înlocuiesc orice nevointa. Deci, fiti senina!

Nu puteti merge la biserica din pricina bolii, asa încât ati ramas la pravila de chilie. Împliniti-o dupa putere. Sa stiti ca pravila este de trebuinta din pricina neputintei noastre, nu pentru rugaciunea în sine, care se poate face si fara pravila… Stati cu gândul la Liturghie – nu ca un savârsitor, ci ca unul ce e de fata (prin mutarea cu gândul) la Liturghia savârsita de altul.
Nu aveti gânduri prea vesele în ce va priveste ? Era în Egipt un batrân duhovnicesc:- Apollo, mi se pare… Acesta le spunea cu tarie tuturor fratilor, si strainilor, de asemenea: „Noua, crestinilor, nu ni se cuvine sa ne mâhnim… Sa se mâhneasca pagânii si jidovii. Iar noi, cei mântuiti de Domnul, al nostru este raiul, a noastra este Împaratia Cerurilor. Cu noi sunt Hristos, harul Sfântului Duh, Maica lui Dumnezeu, ostirile ceresti si sfintii toti…”

Aceste gânduri si cele asemanatoare lor sa le tineti în minte, iar pe cele de mâhnire lepadati-le… Ce mare lucru ca trebuie sa stati în chilie, ca nu mergeti la biserica (nu din lenevie, ci din boala) ? Când va rugati, va faceti de fiecare data biserica lui Dumnezeu (II Cor. 6,16), fiindca Dumnezeu este pretutindeni. Cititi mai des Tatal nostru si Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucura-te. Dumnezeu este Tatal nostru, iar Nascatoarea de Dumnezeu este Maica noastra… Sfintele Taine sunt sânii prin care ea ne da laptele harului.

Asa sa va umpleti mintea… Sa mai aveti înaintea ochilor, deschise, Evanghelia, si Apostolul. Cititi câte un verset si straduiti-va sa cugetati la fiecare cuvânt. Daca Dumnezeu va va da vreun gând ziditor, însemnati-l în scris. Sa aveti întotdeauna o foaie de hârtie pe masa… Si celelalte gânduri bune sa vi le însemnati în scris. Sa binecuvânteze Domnul si va doresc toata mângâierea.

Rugaciunea pentru izbavirea de boala

[…] A va ruga pentru însanatosire nu este un pacat. Trebuie sa adaugati însa „daca este voia Ta, Doamne !”. Deplina supunere fata de Domnul, cu primirea supusa a bolii trimise ca pe un lucru bun de la Domnul Cel bun da pace sufletului si îl pleaca spre milostivire pe Domnul… Si El fie ca însanatoseste, fie ca umple de mângâiere, în ciuda strâmtorarii pricinuite de boala.

Pe sufletul dumneavoastra apasa mai mult decât orice boala fiicei. Îndurerati-va pentru ea si cu durere strigati catre Domnul, si pe fiica dumneavoastra îndemnati-o sa faca acelasi lucru, si pe toti casnicii dumneavoastra. Atunci toate rugaciunile pentru ea se vor împreuna si vor alcatui un glas de trâmbita, în stare sa atraga luarea-aminte a Domnului… S-o izbaveasca Domnul de neputinta ei!

În vremea bolii ajunge rugaciunea de acasa

Sa va ajute Dumnezeu! Bolile tin loc de canon. Rabdati cu seninatate: ele sunt pentru Dumnezeu ca sapunul pentru spalatorese. La biserica, fiind bolnava, nu sunteti îndatorata sa mergeti. Strigati acasa mai des catre Dumnezeu ! Daca nu faceti ceea ce nu va sta în putere, asta nu înseamna ca sunteti pentru Dumnezeu ca un copil vitreg.

Despre rugaciunea bolnavului către sfinti si Dumnezeu, în același timp cu tratamentul

[…] Cereti ajutorul doctorului, dar totodata mai vârtos rugati pe Domnul si pe sfintii Lui sa-i dea întelepciune doctorului. Si cereti mijlocirea oamenilor bineplacuti lui Dumnezeu si faceti tot ce fac oamenii evlaviosi în atare împrejurari (numai la vrajitoare sa nu mergeti).

Nu stiti dumneavoastra unde este ascuns ajutorul lui Dumnezeu pentru sora dumneavoastra. Poate ca Dumnezeu a gasit de cuviinta ca ea sa fie bolnava fiindca acest lucru e pentru ea mântuitor. Si atunci ea va ramâne bolnava toata viata sa, ca sa se mântuiasca. Sau Dumnezeu i-a trimis aceasta boala pentru o vreme, ca sa puna la încercare credinta ei si a parintilor ei. Numai Dumnezeu stie cum stau de fapt lucrurile. Boala nu este un semn al lepadarii de catre Dumnezeu. Dimpotriva, este un semn al milei lui Dumnezeu. De la Dumnezeu totul este mila – si boala, si saracia, si necazul. Sora dumneavoastra sa se roage mai cu osârdie lui Dumnezeu, dar rugându-se sa nu spuna „Da-mi sanatate”, ci „Fie voia Ta, Doamne! Slava Tie, Doamne ! Daca asa este placut înaintea Ta, fie voia Ta! Cred ca si boala este buna, dupa cum este buna sanatatea, Îti multumesc, Milostivule Ziditor !” Deprinde-o sa citeasca, si sa scrie, si sa faca lucru de mâna, si asa sa se mântuiasca. Binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra ta!

Rugaciunea bisericeasca pentru bolnavi are putere mai ales însotita de rugaciunea celor ce au dat slujbele

E bine ca ati rânduit sa se faca rugaciune pentru fiica dumneavoastra. Doua molifte pe saptamâna si pomenire la proscomidie. S-ar parea ca este destul. Dar cine se roaga cu durere pentru bolnava ? Dumnezeu ia aminte la rugaciune atunci când pentru bolnav se roaga cineva cu sufletul. Daca nimeni nu suspina din suflet, slujba va fi o poliloghie, iar rugaciune adevarata pentru bolnava nu va fi. La fel cu proscomidia, la fel si cu liturghia. Dumneavoastra mergeti la slujbele pe care le-ati comandat ? Daca nu, credinta dumneavoastra este fara putere… Slujbele le-ati comandat – însa, dând bani ca sa se roage altii, dumneavoastra v-ati lepadat de pe umeri orice grija… Nu este nimeni care sa se îndurereze pentru bolnava. Celor care savârsesc slujba nici prin minte nu le trece sa se îndurereze cu sufletul înaintea Domnului pentru cei pe care îi pomenesc la slujbe… Si de unde sa se îndurereze ei pentru toti ?

Altceva este daca sunteti de fata la slujba atunci când este pomenita N… Atunci durerea dumneavoastra este purtata de rugaciunea Bisericii si înaltata mai grabnic la Scaunul lui Dumnezeu… Si face îndurerata însasi rugaciunea Bisericii, chiar daca cei care slujesc nu sunt îndurerati. Vedeti deci unde sta puterea! Mergeti la slujbe dumneavoastra însiva si îndurerati-va cu sufletul pentru bolnava… Si treaba va iesi bine. În biserica, la Liturghie, frângeti-va sufletul în vremea proscomidiei si mai ales când dupa „Pe Tine Te laudam” se cânta cântarea Nascatoarei de Dumnezeu: „Cuvine-se cu adevarat”. Atunci sunt pomeniti din nou viii si mortii… Pomenirea la liturghie este mai puternica decât numai cea de la proscomidie, fiindca ea arata o mai puternica împreuna-patimire a dumneavoastra cu bolnava si totodata credinta si nadejdea cât se poate de tare ca Domnul nu va va lipsi de ajutorul Sau. Unde sa dati Liturghii ? Unde va trage sufletul, acolo sa dati… Lucrul cel mai însemnat este însa durerea sufletului dumneavoastra pentru bolnava. Si ajutati mai mult saracilor. Nu numai celor care umbla pe strada, ci dati usurare unei familii apasate de saracie. Rugaciunea ei va va usura povara de pe inima… Sa va binecuvânteze Dumnezeu pe voi, pe toti!

Tratamentul

Ca nu este pacat sa te tratezi, în aceasta privinta nici nu încape vorba. Multi însa nu s-au folosit de acest mijloc, dupa credinta si rabdarea lor: nici acest lucru nu e lipsit de pret. In atare caz totusi este nevoie de rabdare senina pentru a nu cadea în cârtire. Cârtirea e deja pacat. Cine nu se simte plin de barbatie – asa cum suntem noi toti, pacatosii – mai bine sa ceara ajutorul doctorilor, asteptând însa ajutorul de la Dumnezeu: fiindca El da doctorilor pricepere.

Mila Lui Dumnezeu fie cu dumneavoastra! Sunteti tot bolnava… îmi pare foarte rau. Sa va ajute Domnul fie sa va însanatositi, fie sa îndurati cu seninatate boala. Sa fie nu precum voim noi, ci precum Dumnezeu vrea. Împotrivirea dumneavoastra la indicatiile doctorilor nu prea e vrednica de lauda… Dumnezeu a facut si doctorii si doctoriile – nu ca sa existe degeaba, ci ca de ei sa se foloseasca bolnavii. Totul e de la El; El îngaduie ca omul sa boleasca si tot El ne-a înconjurat cu mijloace de vindecare. Daca a pazi darul dumnezeiesc al vietii este o datorie, tot datorie este si a te trata atunci când esti bolnav. Poti sa nu te tratezi asteptând vindecarea de la Dumnezeu, dar asta presupune o mare îndrazneala. Poti sa nu te tratezi, ca sa-ti calesti rabdarea, încredintându-te voii lui Dumnezeu, dar acesta este un lucru foarte înalt, si atunci fiecare „of!” i se socoate drept vina omului; aici are loc doar bucuria plina de recunostinta… Domnul sa va îndrepteze ca sa aveti cea mai buna asezare sufleteasca! […]

Sfântul Teofan Zavorâtul, Boala si moartea, editura Sophia, Bucuresti, 2002
Ierom. Ioan Iaroslav, Cum sa ne mantuim