Un oficial din domeniul sănătății a invitat femeile poloneze în Suedia pentru a-și avorta bebelușii nenăscuți, după ce Curtea Supremă a Poloniei a decis să protejeze bebelușii nenăscuți cu dizabilități de avorturi discriminatorii, transmite LifeNews.
Ministrul suedez pentru egalitatea de gen, Åsa Lindhagen, a sugerat, de asemenea, ca avorturile efectuate aici de femeile poloneze să fie plătite de contribuabilii suedezi.
„Permiteți femeilor poloneze să avorteze în Suedia!“ a postat Lindhagen pe Instagram. „Este timpul ca Suedia să ajute femeile poloneze în același fel în care Polonia ne-a ajutat pe noi mai demult!”
În anii 1960, când avortul a fost interzis în Suedia, mii de femei suedeze au mers în Polonia, unde avortul era legal. La acea vreme, Polonia se afla sub dominație comunistă.
Acum, Polonia, o țară în mare parte catolică, protejează bebelușii nenăscuți de avorturi în aproape toate circumstanțele.
Pe 22 octombrie, curtea sa constituțională a anulat una dintre puținele excepții permise în legea avortului din 1993 – avortul bebelușilor nenăscuți cu dizabilități. Judecătorii au decis că excepția încalcă constituția deoarece discriminează ființele umane cu dizabilități.
Decizia ar putea salva viețile a mii de bebeluși. Oficialii polonezi din domeniul sănătății au raportat 1.100 de avorturi în 2019. Polonia permite în continuare avorturile în cazurile de viol, incest sau amenințări la adresa vieții mamei.
Activiștii pentru avort au pornit revolte în Polonia de când a fost anunțată hotărârea, vandalizând clădirile și întrerupând serviciile bisericești. Aproape 100 de persoane au fost arestate, potrivit unui recent raport AP.
Suedia permite ca bebelușii nenăscuți să fie avortați din orice motiv până la 18 săptămâni și forțează moașele să participe la avorturi împotriva conștiinței lor.
De asemenea, s-a implicat în promovarea avortului în întreaga lume. În luna mai, liderii politici suedezi au fost criticați pentru cheltuirea a 2 milioane de dolari cu promovarea avorturilor în țările africane în curs de dezvoltare care, la vremea respectivă, aveau mare nevoie de materiale sanitare pentru a combate COVID-19.
Totul pentru sex fără limite! Putem renunța la curvie și destrăbălare, totul este să vrem!
În Suedia există ministerul morții, de aceea la ei nu este PLANdemie cum este în alte țări!
@Un om:
Mai, „omule, nu mai abera, te rog! Nu exista nici un minister al mortii in Suedia! Daca chiar exista un minister al mortii undeva, atunci e in Romania! Ai fi tu fericit sa beneficiezi de asistenta medicala la standardele si profesionalismul din Suedia!
«„Turismul avortului“ susținut de ministrul Sănătății din Suedia, pentru femeile poloneze: Veniți aici să vă ucideți copilul!»
Care sănătate există în avort? Este vorba despre ministrul morții!
Da…sunt total de acord, AVORTUL ESTE O PRACTICA INGROZITOARE! Eu, in 1994, ca student la medicina veterinara, am participat – la laboratorul de obstretica veterinara – la avortarea unui vitel; tin minte ca mi s-a facut rau, a trebuit sa merg sa vomit. Imi inchipui ca si avortarea unui copil e cel putin la fel de ingrozitoare! Deci, eu, personal, sunt total impotriva avortarii fetusilor sanatosi, fara diformitati fizice ori boli genetice! Deci, mai clar, gasesc ca este total gresit ca un cuplu sa ceara avortarea copilului sanatos care e pe cale sa vina, din motivul ca „inca nu sunt pregatiti sa aiba un copil, vor sa se mai distreze cativa ani”. Deci, in privinta avortarii copiilor sanatosi nu mai e loc de discutii. Insa in privinta avortarii fetusilor la care se constata diformitati congenitale ori boli genetice grave (de ex. sdr. Down), cred ca e un pic de discutat: pe de-o parte, da e vorba, da, de dreptul acelor copii cu handicap (de cele mai multe ori grav) de a se naste…dar ce faci cu dreptul parintilor (de cele mai multe ori, tineri, la inceputul vietii de familie) de a se bucura de viata? Asta ca sa nu mai vorbim despre faptul ca, majoritatea covarsitoare a familiilor din Romania nu dispun de resursele financiare (substantiale) necesare ingrijirii speciale si recuperararii unui copil nascut cu handicap (ca, implicarea statului roman in sustinerea tratamentului si recuperarii unui copil cu handicap este cvasinula). Parerea dumneavoastra care este? Ar fi oportuna si in Romania, o lege ca in Polonia, care sa interzica total avorturile – inclusiv avortarea copiilor cu malformatii congenitale ori boli genetice grave handicapante?
Abstinența sexuală le rezolvă pe toate! Cine face sex, suportă consecințele!
Da, avortul trebuie interzis în totalitate, FĂRĂ ABSOLUT NICIO EXCEPȚIE!
Iar pentru cazuri în care nu se poate altfel, trebuie să existe adopție după nasțere!
@un om:
Iarasi aberezi cu abstinenta sexuala: se presupune ca oameni se casatoresc si ca sa aiba relatii fizice si sa faca copii.
In primul rand, un crestin stie ca viata e data de Dumnezeu si una din porunci e sa nu ucizi. Avortul e acelasi lucru cu a lua un copil si a-l rupe in bucati numai ca asta o faci in burta mamei lui. Sa spui ca e OK cu avortul unui copil cu handicap pentru ca familia are dificultati e similar sa fii de acord cu eutanasierea oricarei persoane care sufera un accident sau se imbolnaveste de o boala care produce handicap. Ai fii de acord sa fie omorata o persoana pe care o iubesti daca, Doamne fereste, s-ar imbolnavi de o boala degenerativa? In plus, ar trebui sa intrebi parintii care au ales sa nu renunte la copii lor bolnavi daca regreta sau nu faptul ca i-au nascut.
Cat despre dreptul de a te bucura de viata ce-ar fi sa ii intrebi pe aia din tari atat de sarace ca nu stiu cum este sa mananci suficient ca sa fii satul, sau din tarile unde din cauza razboiului copii sunt luati in armata si trimisi sa se omoare intre ei si orice persoana de sex feminin a fost violata macar odata, sau din tarile unde se practica mutilarea genitala a fetitelor. Sau si mai aproape intreaba cum e cu dreptul de a te bucura de viata in familiile care isi vand copilul pentru cersetorie sau prostitutie in loc sa il trimita la scoala, ori unde parintii rup in bataie plodul care plange de foame cand ei nu au bani de bautura sau tigari.
Inteleg din raspunsul dvs. ca nu sunteti de acord cu avortul eugenic si va inteleg si sunt de acord cu argumentul dvs.: viata, asa cum e ea, e de la Dumnezeu, nu trebuie curmata. Si sunt de acord cu asta! Dar ramane o intrebare: ce au atunci de facut concret oamenii care sunt in aceasta situatie? Uite, sa presupunem ca aceasta lege a interzicerii totale a avortului ar exista si la noi si sa mai presupunem ca doi tineri -modesti dpdv material – se casatoresc, sotia ramane insarcinata si afla la unul din controale ca copilul are de ex. sindrom down; tinerii se documenteaza si afla ca, in Ro, daca ai un copil cu down (dar e valabil si pentru alte handicapuri) esti pe cont propriu cu recuperarea lui; si mai afla ca recuperarea unui copil cu sindrom down – cel putin in primii ani de viata, costa undeva la 15000euro/an (kinetoterapie si recuperare motorie (facuta in sistem privat, ca la stat e bataie de joc), terapie de stimulare cognitiva, logopedie (facute de asemenea in sistemul privat, ca statul n-are fonduri pentru mofturi de-astea), tratament medicamentos cu cerebrolizin si encephabol, etc). Si mai afla tinerii nostri ca, daca nu fac aceste tratamente, copilul lor va fi o leguma si va ajunge la maturitate (cand parintii vor pleca) intr-un azil denumit pompos „Centru de ingrijire si ocrotire a persoanelor cu dizabilitati psiho-motorii” unde va fi neglijat, infometat si bruscat de infirmieri. Ce i-ati sfatui pe acesti tineri?
In primul rand nu i-as sfatui sa isi omoare copilul. Pentru ca ar insemna sa indemn pe cineva sa incalce voia lui Dumnezeu si sa fiu partasa la asta si cred ca am destule pacate facute pe cont propriu ca sa nu ma incarc cu asa ceva. Singurul lucru care poate ajuta e rugaciunea continua. Uneori acesti copii se nasc perfect sanatosi in ciuda a ceea ce spune doctorul. Si chiar daca asta nu se intampla, atunci cand un parinte isi iubeste copilul e capabil sa faca orice pentru el chiar daca stie ca nu va fi niciodata ca alti copii. Si desigur, vorbesc din perspectiva cuiva care nu are un copil cu handicap. Ceea ce pot sa iti spun e ca stiu cum e sa iubesti o persoana bolnava, sa vezi cum cineva care era sufletul casei si te inconjura cu toata dragostea din lume ajunge sa nu mai aiba habar cine esti. Si chiar daca sunt suficient de egoista si simteam uneori ca m-am saturat si imi vine sa fug unde vad cu ochii , imi lipseste teribil chiar daca au trecut niste ani buni de cand a murit iar daca ar trebui sa o iau de la capat as proceda la fel si as incerca sa nu mai repet greselile de prima oara.