Actorul Gerard Depardieu a primit ieri, 4 septembrie, botezul creștin ortodox la Biserica Sfântul Alexandru Nevsky din Paris.
La slujba religioasă au participat aproximativ 30 de persoane din cercul de apropiați ai actorului. La ora 16:30 au sunat de la clopotele catedralei ortodoxe din arondismentul 8 din Paris, în momentul în care Gerard Depardieu a intrat în curtea bisericii. Biserica era ornată cu buchete impunătoare de flori. Părintele l-a primit îmbrăcat în veștmântul liturgic.
Slujba a început la scurt timp după sosirea actorului, care radia de bucurie și executa cu entuziasm indicațiile preotului.
Potrivit actorului, „legăturile sale cu clerul ortodox” și „dragostea pentru liturghia ortodoxă” au jucat un rol important în decizia de convertire la ortodoxie.
Potrivit stiripesurse:
Potrivit actorului, „legăturile sale cu clerul ortodox” și „dragostea pentru liturghia ortodoxă” au jucat un rol important în decizia de convertire la ortodoxie.
La începutul anului 2013, Depardieu a primit cetățenia rusă, printr-un decret semnat de Vladimir Putin. În cartea sa autobiografică, actorul a dedicat un capitol separat cunoașterii lui Putin.
Gérard Depardieu, care s-a convertit la islam la sfârșitul anilor 1960, înainte de a trece mai târziu la budism și hinduism, a spus că a vrut să se convertească și la iudaism. Actorul a vorbit și despre catolicism: „Am o mare admirație pentru Benedict al XVI-lea și Ioan Paul al II-lea, dar nu-mi place liturghia catolică.”
Deci, el a devenit ortodox nu din convingere ci din cauza frumusetii slujbelor ortodoxe, ceea ce este de inteles si apreciat…pana la un punct, dar daca creierul sau era placut impresionat de altceva, ar fi devenit ..cine stie ce !
Asta da credinta nene, nu gluma ! O gluma ! Poate gresesc sau poate s-a exprimat prea complex pentru intelegerea mea ,dansul ! Oricum, e un inceput …Doamne Ajuta !
Din păcate, așa cum se vede in fotografie, botezul a fost făcut prin stropire (actorul se apleacă deasupra cristelniței). Asta înseamnă că acest botez nu este valabil, conform Canonului 50 din Pidalion. Păcat, ar fi fost o mare bucurie!
Al cui canon 50? La ce gabarit are Gerard, trebuia cisterna, nu cristelnita.
Doamne, cata știință pe unii! Câte cunoștințe de Drept bisericesc! Felicitări! Din păcate, 80% dintre creștinii ortodocși sunt botezati prin turnare sau prin stropire! Ce ne facem??? Vedeți vă de mântuirea proprie mai întâi și lăsați,, problemele,, celorlalți în seama lor.
Și apoi, respectivul actor a călătorit prin mai multe religii, cine știe la anul pe unde va mai poposi?
Pare ca vrea sa experimenteze orice il entuziasmeaza. Sper sa ma insel.
ÎN URMĂ CU MAI MULȚI ANI, AM AVUT UNUL DINTRE CELE MAI DURE ȘOCURI DIN VIAȚĂ CÂND, NAVIGÂND PE YOTUUBE, AM DESCOPERIT UN FILM CU GERARD DEPARDIEU. NU ORICE FILM! UN FILM PORNOGRAFIC AVÂND CA PROTAHONIST ALĂTILURI DE DEPARDIEU, UN COPIL-PRUNCUȚ DE CCA. 2 ANI! AM RĂMAS ȘOCAT! FILMUL ERA POSTAT LA LIBER ACCES, DINCOLO DE MOFTURILE SELECTIVE ALE POLITICILOR SELECTIV-CIUDATE ALE PROPRIETARILOR! AM ÎNCERCAT SĂ SESIZEZ INTERPOLUL PENTRU CEEA CE NICI SZI NU-MI VINE A CREDE! LA SCURTĂ VREME AM AFLAT CĂ DEPARDIEU A PLECAT „POLITIC” ÎN RUSIA! N-AM DORIT A SEMNALA PUBLIC ACEST FILM DE PEDOFILIE, CU DORINȚA DE A NU FACE PUBILICITATE ÎN FAVOAREA UNOR PERSOANE CU AFECȚIUNI PSIHICE GRAVE! DE ACEEA, ESTE GREU DE CREZUT-DAR NU IMPOSIBIL-ÎNTOARCEREA CU TOTALĂ-PROFUNDĂ POCĂINȚĂ A LUI DEPARDIEU LA ADEVĂRATA CREDINȚĂ-CEA A ORTODOXIEI!
Tocmai, la anul cine stie prin ce biserica se va odihni? Asa ca, sa ne vedem de viata noastra si sa nu ne mai lasam impresionati de viata altora, mai ales ca n o cunoastem!
Aviz pentru toți neortodocsii trecuți la „Ortodoxie” de către ecumenisti. Nu vă lăsați înșelați și nu mai amânați! Trecerea la Ortodoxie se face doar prin Botezul complet ortodox cu trei afundari și nu altfel! Toți cei trecuți la „Ortodoxie” prin „Mirungere” au fost înșelați deoarece singura ușă de întrare în Ortodoxie este Botezul! Toți cei care ați devenit „ortodocși” altfel, duceti-va la un preot antiecumenist și cereți să fiți botezați!
Bravo, ai spus un mare adevar, Ingerul tau se bucura pentru tine si va da marturie in favoarea ta la trecerea prin Vami
Parintele Serafim Rose a fost primit in Ortodoxie prin Mirungere si citirea unor rugaciuni speciale de convertire. Nu a fost rebotezat, dar intr-adevar mai tarziu a avut un regret in privinta asta, iar ca preot pe toti convertitii de la protestantism, catolicism etc i-a botezat asa cum este normal si obisnuit in Biserica.
http://orthodoxinfo.com/ecumenism/bapt_misund.aspxa
https://orthodoxwiki.org/Seraphim_(Rose)
Ioana, părintele Serafim nu a avut nici un regret, citește biografia sa. Vezi și comentariul meu mai lung (dacă va fi publicat). Era decizia Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse din afara granițelor, din care făcea parte, de a primi neortodocși doar prin Mirungere. Mai apoi au hotărât să fie primiți prin Botez. Părintele Serafim a fost, bineînțeles, de acord și a pus în practică noua decizie a Sinodului. Nu a făcut-o de capul său, pentru că a ar fi avut regrete. Nu a avut nici un regret, a avut încredere absolută că primirea sa în Biserică doar prin Mirungere a fost validă, pentru că era o decizie a Sinodului făcută prin iconomie.
Se pare că în tinerețe, înainte de a fi ortodox, părintele Serafim (Eugene) Rose a avut înclinații homosexuale, poate chiar astfel de relații. Un astfel de bărbat, dacă este deja botezat (ortodox), nu poate deveni preot, conform canoanelor. Prin Botez toate păcatele se iartă și indiferent de viața pe care a avut-o înainte, cel botezat poate deveni preot. Întrucât Sinodul ROCOR accepta botezul neortodox, Mirungerea părintelui Serafim a funcționat ca un botez ortodox valid, ceea ce i-a permis să fie hirotonit preot, în mod canonic.
Și încă ceva :cei care știți ca ați fost botezați prin stropire sau turnare faceți cele trei afundari! Numai cele trei afundari și nu tot botezul!
Oare de câți ani se face botezul doar prin stropire? Este relativ recent? Nu are nimeni filme de la propriul botez, nu poze? Când m-au botezat pe mine nu se făceau încă filme.
Încerc să-mi dau cu părerea, punctual, asupra comentariilor de mai sus:
1. Cineva pare nemulțumit că Gerard Depardieu s-a convertit la ortodoxie pentru că, printre altele, i-au plăcut slujbele ortodoxe. Dacă am avea bunăvoința să cercetăm puțin istoria, am descoperi că trecerea la creștinismul de rit bizantin (ortodox, dar vorbim de perioada când latinii făceau parte din Biserică) a slavilor (rușilor) din Kiev, la inițiativa lui Vladimir cel Mare, în anul 988, a avut loc tot datorită… frumuseții slujbelor bizantine. Vladimir, cneazul Kievului, a ajuns la concluzia că religia politeistă a slavilor nu își mai avea rostul și că era nevoie de o nouă credință, monoteistă. Vladimir a trimis emisari către reprezentanții mai multor religii, mahomedanism, iudaism, chiar creștinism din Apus, dar cei mai impresionanți au fost emisarii trimiși la Constantinopol, datorită frumuseții slujbelor din Catedrala Sfânta Sofia. Așa au ajuns slavii ortodocși!
2. Altă problemă este că actorul a trecut prin mai multe religii, până să ajungă la Ortodoxie sau că a avut o viață, într-adevăr, cu multe derapaje. Avem multe exemple, chiar de sfinți, care au trecut prin numeroase căutări religioase până să ajungă la adevărata credință. Iar prin Sfântul Botez toate păcatele îi sunt iertate, a devenit un nou om în Hristos și să-l ajute Dumnezeu să meargă până la sfârșitul vieții pe calea aceasta, să se pocăiască de tot trecutul și să nu mai revină la vechile căderi!
3. Acum, partea cea mai problematică, săvârșirea Botezului. Într-adevăr, Sfântul Botez se săvârșește prin cele trei afundări, în numele Persoanelor Sfintei Treimi, așa cum spune și Canonul 50 apostolic, de acesta era vorba. Biserica permite, prin iconomie (adică abaterea, derogarea de la Sfintele Canoane, atunci când este necesar din punct de vedere pastoral) ca Botezul să se săvârșească prin trei turnări sau stropiri, de exemplu când: cel care va fi botezat este bolnav și nu poate fi afundat (este foarte bătrân, imobilizat la pat, paralizat etc.), când Botezul se face de urgență și nu avem apă multă, doar o cană. Vedem că Gerard Depardieu are totuși o greutate impresionantă, e obez, masiv, are nevoie să stea pe scaun și mai are și 71 de ani. Ca să i se facă cele trei afundări era nevoie să stea în apă până la mijloc sau la piept și să fie afundat cu restul corpului. Pentru acesta era nevoie de un baptiseriu, de un butoi mare sau botezul să se facă într-un lac sau un râu. Baptiseriu nu cred că aveau, iar să folosești un butoi sau să faci botezul în Sena era deja penibil, pe placul presei laice franceze. În loc ca botezul ortodox al lui Gerard Depardieu să fie un exemplu, ar fi devenit un subiect de „cancan”. Vedem că actorul este îmbrăcat și stă deasupra cristelniței. Deci ori i s-au făcut trei turnări, ori a fost afundat de trei ori doar cu capul. Oricum ar fi, dacă e făcut prin iconomie, având în vedere motivele de mai sus, este perfect valid.
4. În privința primirii în Biserica Ortodoxă doar prin Mirungere a celor neortodocși (eretici). Sunt situații când se poate accepta botezul neortodocșilor, dacă a fost făcut prin trei afundări, în numele Sfintei Treimi (a se vedea Sfintele Canoane și un Molitfelnic mai vechi). Au mai fost situații când anumite Biserici Ortodoxe locale au practicat primirea în Biserică doar prin Mirungere, acceptând botezul neortodocșilor. Un exemplu foarte cunoscut este cel al părintelui Serafim Rose. El a fost botezat în tinerețe la metodiști (unii botează prin trei afundări l, alții doar printr-o afundare, lucru interzis de Canonul 50 apostolic, nu știu cum a fost botezat părintele), a fost ateu, apoi atras de spiritualitatea chineză (vezi comentariul de mai sus, privind căutările religioase), ca în final să devină ortodox, fiind primit în Biserica Ortodoxă Rusă din afara granițelor (ROCOR) doar prin Mirungere, pentru că așa proceda ROCOR-ul la momentul respectiv, probabil ca să atragă neortodocși americani la ortodoxie, fără a-i jigni că s-au născut catolici, metodiști, baptiști etc. Să evite atitudini de tipul: ai fost un eretic, păcătosule, huoo! O iconomie din motive pastorale, așa mă gândesc. După Mirungere, Eugene Rose (viitorul părinte Serafim) a fost împărtășit și mărturisește că timp de o săptămână a simțit o dulceață nepământească în gură și o profundă stare spirituală. Mai apoi, sinodul ROCOR a hotărât ca toți neortodocșii să fie botezați prin trei afundări, lucru pe care l-a făcut și părintele Serafim după ce a devenit ieromonah. Doar că niciodată nu s-a îndoit de primirea sa la Ortodoxie. A considerat că aceasta a fost decizia Bisericii, care poate folosi atât acrivia canonică, cât și iconomia, iar starea după prima Sfânta Împărtășanie i-a întărit această convingere. Iar pe părintele Serafim Rose nu îl putem bănui de ecumenism, cunoaștem rigoarea sa privind canoanele Bisericii și învățătura Sfinților Părinți și atitudinea sa față de ecumenism. Și să nu uităm că ROCOR-ul este singura Biserică locală care a anatemizat ecumenismul. Sunt de acord, toți neortodocșii (în afara situațiilor prevăzute de Sfintele Canoane), trebuiesc botezați prin trei afundări. Dar au existat de-a lungul timpului situații diverse când s-a practicat iconomia. Atât timp cât a fost decizia unui episcop sau a unui Sinod canonic, Botezul este valid.
Iertate și mântuire!
Nu exista botez eretic valid. A aparut la un moment dat in Biserica asa zisii iconomisti, fata de acestia canoanele Sfintilor Apostoli sunt clare, poruncind ca episcopul sau preotul care accepta botezul eretic sa fie caterisit. Cu timpul partida iconomistilor a avut o oarecare influenta, indeosebi in randul clericilor latini, ceea ce avea sa duca la prima confruntare a acestora cu cei care tineau Traditia Bisericii neschimbata. Primul si cel mai insemnat conflict cunoscut este dintre iconomistul Stefan I al Romei si Sfantul Ciprian al Cartaginei. Mai tarziu unii iconomistii nu s-au dat in laturi de la compunerea de canoane false pe care le-au atribuit unor Sinoade Ecumenice, „can. 7 I Ecum. si „95 trulan”, aceste doua au fost dovedite a fi niste falsuri de catre Cuviosul Neofit Kavsokalivitul. Conceptia lui Stefan I al Romei despre acceptarea botezului tuturor ereticilor a fost sustinuta de Sf. Tarasie al Constantinopolului, asa cum reiese din documentele Sinodului VII Ecumenic.
In ce priveste Apusul, roadele „iconomiilor” facute fata de eretici s-au dovedit ca fiind catastrofale. Cu timpul in Apus, din iconomie in iconomie, s-a ajuns la apostazie generalizata. Istoria i-a dat dreptate Sfantului Ciprian al Cartaginei si, asemeni acestuia, la toti Sfintii Parinti care au respins tainele din afara Bisericii.
Azi dupa deceniile patronate de ecumenisti in mediul teologic academic, dupa o continua propaganda
in favoarea acceptarii tainelor ereticilor, unora li se pare firesc acceptarea botezului eretic sau a unor forme de botez, ca cel din articolul de mai sus, realitatea este ca aceia nu sunt botezati.
„can.7 II Ecum.”
Aici e o problemă foarte complicată. Ca să nu fiu judecat greșit, nu sunt un ecumenist și sunt un adept al acriviei canonice. Însă problema acriviei și a iconomiei este prea complexă ca să o rezumăm la concluzii de tipul „botezul nu e valid și punct”. Acrivia și iconomia sunt două principii de bază ale Bisericii și nu putem vorbi de tabăra „acriviștilor” și tabăra „iconomiștilor”. Dacă cercetăm Sfintele Canoane vedem că ele se completează unele pe celelalte și se întâmplă ca un canon să modifice unele hotărâri anterioare.
Canoanele 7 II Ecumenic și 95 Trulan sunt totuși incluse în Pidalion și tâlcuite de Sf. Nicodim Aghioritul, inclusiv cu lungi note de subsol. Îmi vine cred a crede că sunt false. E bună rigoarea, dar dintr-un rigorism exagerat să nu devenim farisei și să dăm peste cap toată Tradiția canonică a Bisericii, doar pentru faptul că ceea ce scrie într-un canon nu ne convine.
Din canoanele referitoare la Botez (50 apostolic, 7 II Ecumenic, 95 Trulan, 1 Vasile cel Mare etc.) putem trage următoarea concluzie, pe care o știm cu toții: botezul se face prin trei afundări, în numele Sfintei Treimi. Se interzice să se facă printr-o afundare, în amintirea morții Domnului, preotul sau episcopul care face această fiind pedepsit prin caterisire. Biserica a acceptat botezul unor eretici făcut prin trei afundări, în numele Sfintei Treimi. Practic, ritualul botezului era identic cu cel al creștinilor dreptcredincioși. Doar învățăturile începuseră să fie diferite, ritul era similar. Acesta deoarece mulți eretici din primele veacuri creștine nu făceau parte din organizații religioase distincte de Biserică, ci erau creștini care începeau să gândească lucruri greșite, diferite de Tradiția Bisericii. Câți patriarhi ai Constantinopolului nu au urmat sau introdus învățături eretice? De aceea s-au întrunit sinoade care au statornicit dogme, pentru a combate învățăturile greșite. Biserica a acceptat botezul ereticilor dacă era făcut la fel ca la dreptcredincioși și i-a primit în sânul ei doar prin scrierea unui zapis (scrisoare) prin care anatemizau ereziile și Mirungere. Sunt situații când Biserica a acceptat chiar și hirotoniile unor preoți sau episcopi eretici sau care, cel puțin, aveau păreri diferite. De exemplu, Sf. Ioan Gură de Aur a fost botezat și apoi hirotonit diacon de Sf. Meletie al Antiohiei, care a fost hirotonit episcop de către Acachie de Cezareea, conducătorul unei secte ariene. Mai apoi, Sf. Meletie a susținut drepta credință formulată la Niceea și anume dogma „de-o ființă” (homoousion) din Crez. Sf. Ioan Gură de Aur a fost apoi hirotonit preot de către Flavian I al Antiohiei, care fusese hirotonit preot tot de Sf. Meletie. Dacă am fi extrem de riguroși, hirotonia în episcop a Sf. Meletie, făcută de un (semi)arian, nu ar fi validă și atunci nici hirotonia în preot a lui Flavian și, în final, nici botezul și hirotonia în diacon și preot a Sf. Ioan Gură de Aur. Ar fi un verdict nimicitor, l-am desființa pe Sf. Ioan Gură de Aur. De aceea zic că problema acriviei și iconomiei este extrem de complicată, iar istoria Bisericii cunoaște situații diverse.
În ceea ce privește botezul prin trei stropiri sau trei turnări, făcut în numele Sfintei Treimi, de către ortodocși, canoanele nu spun nimic (din câte știu eu). Adevărat, într-o notă de subsol din Pidalion la canonul 7 II Ecumenic se spune că botezul printr-o afundare este mai bun decât cel print nici o afundare (se înțelege trei stropiri sau trei turnări) al latinilor. Dar e vorba de catolici, un grup eretic. Dar ce se întâmplă când un preot ortodox, în cadrul Tainei ortodoxe a Botezului, face trei turnări sau trei stropiri? Declarăm botezul nevalid? Câți preoți, chiar și mult în trecut, nu au botezat prin turnare sau stropire, atunci când aveau de-a face cu un copil mai greu și mai neastâmpărat, de frică să nu scape copilul? Mulți preoți sârbi botează prin stropire. Sfințesc apa botezului într-un vas mic și stropesc de trei ori pe cel botezat cu busuiocul. Se găsesc filmări cu botezul la sârbi. De ce fac asta, nu știu… Acum toată Biserica Ortodoxă Sârbă e apostată?
Eu zic că în aceste cazuri botezul e valid. A-l declara nevalid ar produce sminteală și tulburare în Biserică. Ce ar face un „înfocat apărător al Ortodoxiei” dacă ar afla că atunci când era prunc a fost botezat prin turnare sau stropire, pentru că părinților le era frică să nu-l înece preotul în cristelniță? Sau chiar preotului îi era frică. E nevoie de un sinod al Bisericii Ortodoxe care să stabilească faptul că Botezul se face numai prin trei afundări și nu prin turnare sau stropire, în afară de cazuri cu totul speciale (medicale, botez de urgență fără posibiltatea afundării etc.). Cu sancțiuni de caterisire pentru preoții și episcopii care botează altfel și afurisenie pentru cei care cer ca ei sau copiii lor să fie botezați prin stropire sau turnare.
Este adevarat, cele doua „canoane” se gasesc in Pidalion, insa includerea lor in aceasta scriere cu caracter canonic de catre Sfantul Nicodim nu le confera autenticitate, ele tot falsuri raman, asa cum si scrierea ereticului Scupoli L., daca Sfantul Nicodim a pus-o sub numele sau si i-a adaugat note de subsol, nu inseamna ca nu mai este scrierea unui eretic, sau scrierea „Exercitii spirituale” a papistasului Ignatiu de Loyola, intemeietorul ordinului iezuit, tot scrierea unui eretic ramane, chiar daca Sfantul Nicodim a preluat-o si a dezvoltat-o sub titlul “Deprinderi duhovnicesti”.
Hirotonirea Sfantului Meletie al Antiohiei de catre eretici nu este credibila, a mai fost dezbatut acest subiect.
https://stranaortodoxa.wordpress.com/2018/01/15/pr-claudiu-buza-promoveaza-pe-site-ul-sau-un-articol-hulitor
Despre modul savarsirii adevaratului Botez, insasi semnificatia termenului grecesc arata cum se face Botezul, prin cufundare, facandu-se cele trei cufundari, nu prin stropire (ranthizma). In Ardeal datorita influentei apusene se practica, si se mai practica si azi, de catre unii preoti stropirea sau turnarea, din acest motiv Sfantul Paisie Velicicovschi ii boteza pe cei din Ardeal care voiau sa faca parte din obsea sa, dar si la Schitul romanesc Prodromul din Athos, mai demult la toti pelerinii din Ardeal li se facea Botezul, fara a mai fi intrebati cum au fost botezati.
Uitati-va cu atentie la pozele de la botez si o sa va lamuriti imediat: muieri despuiate cu decolteu nu mai zic de basma pe cap (cum se cade) stand cu spatele la Sf. Altar parca erau la o receptie, multi cu ochii-n telefoane sau scarpinandu-se in c. ur daca asa a ajuns botezul ortodox atunci… parca nu stiu ce sa zic… Decat cu asa botez atunci..
Nu îmi vine să cred cum neo-fariseii și-au făcut din nou rezervă de pietre și le folosesc la capacitate maximă. Pentru ei nu contează că un actor pe care îl știm cu toții a ajuns să-L cunoască cu adevărat pe Hristos și a devenit mădular al adevăratei, singurei Lui Bisericii, cea Ortodoxă. Nu, ei caută numai să comenteze, „sfinții rigoriști”, care poate acum câțiva ani făceau toate prostiile din lume, acum ei sunt perfecți.
În privința afundărilor am comentat destul, nu știm exact cum s-a desfășurat botezul și nu știm care au fost condițiile. A fost decizia episcopului care săvârșește Taina, întrucât eu văd un episcop în poze. El va da socoteală în fața lui Dumnezeu. Important e că Gerard Depardieu, din proprie convingere a venit la Biserica lui Hristos și a cerut să fie botezat. Prin dragostea lui Dumnezeu, botezul său, chiar dacă a fost făcut cu iconomie în privința afundărilor, este valid. Nu ați auzit de „botezul sângelui”? De păgâni care îl mărturiseau pe Hristos, văzând chinurile altor mucenici și erau omorâți pentru mărturisirea lor? Ei nu erau botezați cu apă, dar mărturisind pe Hristos și murind pentru aceasta, Biserica i-a considerat botezați cu propriul lor sânge. Gerard Depardieu devine un exemplu pentru toți cei din apus. Să-l ajute Dumnezeu să sporească pe calea Ortodoxiei!
Domnule Florian, cum adică decât așa botez mai bine, ce? Să fi rămas păgân? Câți dintre conaționalii noștri nu merg la Sf. Liturghie, la Nunți, la Botezuri îmbrăcați de nu mai știi ce să zici și butonează telefoanele mai mult decât se închină? Ei erau simplii participanți, nu este treaba celui care se botează să facă disciplină.
Hristos a stat la masă cu vameșii și cu desfrânatele sau cum am zice noi astăzi, cu interlopii, cămătarii și prostituatele de pe centură. Și din această cauză a fost judecat de farisei și de bătrânii poporului. Exact cum faci și tu, să mă ierți!
Daca unii si-au amintit de “farisei”, trebuie spus de ce au fost in stare acestia. Fariseii s-au aflat printre cei care au complotat impotriva Mantuitorului, iar finalul acelui complot este cunoscut.
Daca e sa asemanam pe cineva cu acei vrajmasi ai lui Hristos, atunci vom gasi printre iconomisti unii care se califica la o asemenea comparatie, iar ca ex. in acest sens pot fi dati iconomistii care l-au prigonit pe Sfantu Auxentie, acestia avandu-i alaturi, in prigonirea Sfantului, pe eretici si autoritatile pagane.
Sfantul Auxentie (din sec.XVIII), praznuit la greci pe 14 februarie, datorita acriviei sale pentru Ortodoxie, este unul din cei mai contestati sfinti ortodocsi de catre ereticii apuseni, dar si de ratacitii umanisti/iluministi greci din vremea sa si din secolul urmator, il urau si cei din Biserica care se comportau cu iconomie fata de eretici , era numit de acestia “pseudomonah”, “ascet mincinos”, un “sarlatan”, “fals facator de minuni”, este de asemenea dispretuit de catre ecumenisti. Datorita faimei sale este pomenit in corespondenta unor ambasadori occidentali care serveau in capitala Imperiului Turc.
Sfantul Auxentie a vietuit in asceza in Muntele Katirlion din Asia Mica, datorita sfinteniei vietii sale a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni. Se spune ca a oprit furtuna de pe mare facand semnul Sfintei Cruci peste apa si ca a travesat Marea Egee folosindu-se doar de haina sa monahala. Multa lume venea la el pentru folos duhovnicesc si vindecare de boli. Intre ucenicii lui s-a remarca Constantin Karakallos, cel care avea sa devina Patriarhul Constantinopolului Chiril al V-lea.
Prin descoperire dumnezeiasca Sfantul Auxentie a fost instiintat ca botezul ereticilor este fals si trebuie respins, cei veniti de la eretici, care au primit botezul in erezie, trebuind sa fie botezati. Astfel s-a format in jurul sau o grupare care nu accepta botezul eretic, aceasta impotriva iconomistilor care sustineau contrariul, in frunte acestora din urma aflandu-se Patriarhul de atunci Paisie II al Constantinopolului. Se spune ca Patriarhul Paisie s-a inteles cu autoritatile turcesti, ca sub pretextul aducerii Sfantului Auxentie la Constantinopol, sa-l inece pe Sfant in mare. Insa pe corabie Sfantului prin minune i-au cazut singure lanturile cu care era legat, ceea ce i-a facu pe turci sa se razgandeasc in privinta sa. Ajungand la Constantinopol, ortodocsii din Constantinopol afland de cele intamplate s-au revoltat impotriva Patriarhului Paisie, acesta fiind nevoit sa plece din scaun cu toate ca avea sustinerea turcilor. In locul lui Paisie avea sa fie inscaunat ca Patriarh ucenicul Sfantului Auxentie, Chiril al V-lea. Sfantul Auxentie a revenit la locul sau de asceza, dupa altii s-ar fi retras in Muntele Athos. Prin predicile sale el l-a sustinut pe Patriarhul Chiril V care a reusit sa impuna in cele din urma neacceptarea botezului ereticilor apuseni si din Orient, aceasta in pofida opozitiei iconomistilor din aceea vreme dar si a puternicei influente papistase la Poarta Otoman.
Vrajmasii Sfantului Auxentie au “urmasi” pana in zilele noastrea. Gheorghe Metallinos, in cartea sa “Marturisesc un Botez”, desi prezinta pozitia patriarhul Chiril al V- lea fata de tainele ereticilor, nu pomeneste nimic despre parintele duhovnicesc al Patriarhului, Sfantul Auxentie, despre influenta sa asupra Patriarhului, ceea ce inseamna ca in termenii cercetarii stiintifice lucrare lui Metallinos nu este stiintifica, insa se poate spune ca nu a fost onest, prezentand in chip mincinos, prin omisiune, realitatea istorico-canonica.
Despre cuvantarile Sfantului Auxentie, fie ca au fost scrise de el sau consemnate de ucenicii sai, exista o tacere totala, nu stim daca au fost distruse de iconomistii iubitori de eretici sau daca s-au pastrat.
Bun, în fine, aici nu e vorba de un botez făcut la eretici, ci de un Botez făcut în cadrul Bisericii Ortodoxe, de un episcop canonic, despre care nu știm cum a fost făcut, avem doar o poză, nu știm împrejurările. Am vorbit de iconomie în ceea ce privește ritualul Botezului, nu iconomie în ceea ce privește învățătura de credință. Și lăsând problema aceasta complexă puțin deoparte, m-am mirat de atitudinea unor semeni care ajung să desființeze o slujbă pe baza comportamentului participanților…
Evident, nu încurajez așa comportament, dar înțeleg atitudinea unora de a judeca orice, de a comenta orice aspect, de a fi fățarnici, de a strecura țânțarul, de a vedea paiul din ochiul altuia. Asta numesc neo-farisesism.
… nu înțeleg atitudinea…