Aurul nostru, mutat printr-un act de trădare națională în Banca Angliei, ar trebui să fie din nou în actualitate prin prisma evenimentelor recente.
Pe scurt, așa-zisa justiție britanică a decis blocarea repatrierii aurului venezuelan pe motiv că … Anglia nu-l recunoaște pe Maduro ca președinte al Venezuelei. E absolut halucinant ceea ce se petrece. O grămadă de țări anexate intereselor americane l-au recunoscut ca președinte al Venezuelei pe Juan Guaidó. Individul n-a câștigat alegerile din Venezuela, nefiind nici măcar președinte de bloc pe-acolo. Pur și simplu s-a autoproclamat președinte și, cum e o conservă americană plasată în jocul politic al țării, a fost recunoscut de SUA și aliații săi. Jenant, absolut jenant.
Asta însă este deplin speculată de Banca Angliei care tocmai ce-a găsit motivul să nu mai returneze Venezuelei aurul pe care-l depozitase în visteria sa. Iată un argument cât se poate de logic în favoarea repatrierii urgente a aurului: atâta timp cât se află în altă țară, aurul nostru se supune legislației acelei țări. Dacă justiția de-acolo decide să nu ți-l returneze, nu ți-l returnează și e stop-joc. Exact așa s-a întâmplat cu Venezuela și la fel se poate întâmpla cu orice altă țară.
Ar trebui totuși să ne întrebăm DE CE s-a întâmplat un asemenea lucru? E cam pentru prima dată în istorie când Banca Angliei refuză să repatrieze aurul unei țări. De cerut nu-l cere Maduro ca să-l joace la păcănele, ci instituția care l-a depozitat acolo, anume Banca Centrală a Venezuelei. Refuzul e unul de-a dreptul hilar: președintele Venezuelei n-are de-a face cu aurul, ci Banca Centrală a țării respective. Guaidó nu contestă conducerea Băncii Centrale a țării sale, ci președinția. Refuzând să repatrieze aurul Venezuelei, Banca Angliei ar trebui să spună cui i-l poate returna: lui Guaidó pe persoană fizică? E de râs!
Uite-așa avem un semnal mare cât casa despre „viabilitatea” aurului depozitat acolo. Culmea e că acolo unde nu merge cu fonfleuri juridice de tipul celei aplicate Venezuelei, se merge pe intimidări și presiuni politice așa cum s-a întâmplat la noi. Într-o oarecare măsură, cererea de repatriere a aurului inițiată de Dragnea a atârnat extrem de greu la condamnarea sa. Mai țineți minte ce bățos era ambasadorul Angliei pe vremea dezmățului vitelor #rezist? De ce se întâmplă totuși toate acestea?
Răspunsul ar trebui să-l vedeți limpede dacă nu ați fi îndoctrinați zi de zi. Încrederea în bani scade, iar tot mai mulți se îndreaptă spre aur. Însă, cei care cumpără, știu jocul și cumpără aur fizic. Aur pe care nu-l mai stochează sub forma lingourilor primite, ci preferă să-l retopească pentru a verifica dacă lingoul primit e autentic sau nu. Asta se întâmplă după izbucnirea scandalului legat de circulația masivă a unor lingouri false.
Dorința de aur fizic a început să se manifeste la modul aproape isteric și printre cumpărătorii de hârtii „acoperite în aur” care au cerut să li se livreze aurul fizic. Doar că, așa cum se știe, cei care vindeau „aur de cont”, nu dispuneau de întreaga cantitate de aur fizic pe care-o vindeau. Uneori nici măcar nu aveau aur, ci o promisiune din partea unui deținător de aur că, în cazul în care se va cere livrarea de aur fizic, va fi livrat. Sunt suspiciuni extrem de credibile că o mare parte din piața aurului este de fapt o gigantică schemă Ponzi. Schemă din care nu putea să lipsească unul dintre cei mai mari deținători de aur fizic, anume Banca Angliei.
Respectiva bancă a fost supusă unui stres major atunci când mai multe țări și-au retras aurul din visteriile sale. Germania, Franța, Olanda, Belgia s.a.m.d. și-au repatriat rezervele de aur, astfel încât prin visteria Băncii Angliei a cam început să bată vântul. Dacă nu cumva o bate definitiv, astfel încât proștilor ca noi nu le va mai rămâne decât praful de pe tobă.
Cu țările mai contondente se joacă farsa juridică. Majestatea Sa recunoaște un președinte pe care nu-l știe nimeni, iar această decizie prinde valoare juridică, constituindu-se în „motiv temeinic” de refuz al repatrierii aurului. Pentru restul proștilor, tentativele de repatriere se combat proactiv, prin intermediul cozilor de topor speriate de perspectiva aflării că aurul pe care l-au dus „pentru siguranță” la Londra … s-a cam volatilizat. Curat-murdar, coane!
Dacă cad vechii sataniști, inclusiv reptilianca cu coroană pe cap, iar fie-su – Charles – dă Covidul peste el…s-ar putea să credem că mai vedem și aurul Ro.
Depinde dacă/cum se mișcă gloabele globaliste de pe malurile Dâmboviței…pentru că ASTA mi-au arătat timp de 30 post-comunism, MAI ALES anul ăsta, din cauza COVID ce au putut să facă, sau să NU facă…acolo unde situația o cere(a) și ARDE cu adevărat!
NU vezi la ei discuții pentru re-lansare(a) economică, ajutor financiar pentru agricultori, facilitarea de noi locuri de muncă pentru cei care NU mai au….îi doare fix undeva de noi!
TRĂDĂTORI!
COZI DE TOPOR!
GENOCID SCRIE PE EI…
Eu zic sa ne luam adio de la aurul ala si sa reincepem sa-l extragem din Romania fix si numai pentru Romania. Si ca despagubire pentru aurul ala sa le nationalizam niscaiva bunuri britanice din Romania. Valeu, ce-o sa sara toti de saispe coti!
Sunt ferm convins ca aurul Romaniei de la Londra nu va mai fi lasat sa fie repatriat, el ramanand acolo ca un gaj pt asa-zisul „stat de drept”(in realitate, stat de drepti securist-progresist-masonic, controlat exclusiv din exterior). Sunt convins, de asemenea ca Nea’ Mugurel a stiut foarte bine ce face, atunci cand l-a depozitat la Londra, caci atat pt el, cat si pt toti ceilalti slugoi de la BANR(Banca AntiNationala a Romaniei), ordinele primite din Exterior, nu se discuta, ci doar se executa!