Ungaria, o țară fără resurse, va arbitra comerțul cu gaze al României

Art. 1. Rezervarea capacității de transport în punctele de interconectare a Sistemului național de transport al gazelor naturale din România cu sistemele de transport ai gazelor naturale din statele membre ale Uniunii Europene, denumite în continuare punctele de interconectare, se va efectua prin intermediul licitațiilor organizate în cadrul Platformei Regionale de Rezervare de Capacitate, denumită în continuare PRRC, operată de „Földgázszállító Zártkörűen Működő Részvénytársaság” — FGSZ Ltd., cu respectarea Regulilor de operare a PRRC și a calendarului de licitație publicat anual de către Rețeaua Europeană a Operatorilor de Transport și de Sistem de Gaze Naturale — ENTSOG”, se arată în ordinul citat.

Cine face rezervarea de capacitate decide practic cine, când și câte gaze poate să aducă sau să livreze la extern gaze, având astfel un rol cel puțin la fel de important ca producătorul de gaze. În acest caz, Ungaria va deține acest rol, în locul României.

Se confirmă astfel proiectul lansat încă de anul trecut, la inițiativa Transgaz, prin care sunt transferate la Budapesta  mecanismele de arbitraj pe exportul / importul de gaze al României. Publicația noastră a relatat despre proiect, am și precizat că, în piață, inițiativa Trasgaz a provocat stupoare, dar voci oficiale care să critice sau să se opună nu au fost, totul a fost trecut sub tăcere și, ce era un proiect, a devenit oficial acum.

Ironic, Transgaz este obligată de ANRE să publice ordinul pe pagina proprie, deși de la Transgaz a plecat către ANRE propunerea. “”Art. 5 — Societatea Națională de Transport Gaze Naturale „Transgaz” S.A.  are obligația de a publica pe pagina sa de internet, în limba română și în limba engleză, prezentul ordin, Regulile de operare a PRRC, precum și prevederile acordurilor de interconectare pentru punctele de interconectare, încheiate între Societatea Națională de Transport Gaze Naturale „Transgaz” S.A. și operatorii sistemelor de transport adiacente din statele membre ale Uniunii Europene învecinate României, relevante pentru derularea contractelor de transport.”

România are inteconexiuni  gaziere cu Ungaria, pe la Arad, cu Bulgaria, pe la Ruse, și cu  Republica Moldova, în punctul Ungheni. Toate sunt însă de capacitate mică, cel mult 1,7 miliarde mc anual. În schimb, conexiunea ce s-a deschis, de la 1 ianuarie, pe Tranzit 1 Isaccea  – Negru Vodă (conductă pe care, de decenii, o rezervaseră rușii ca să-și transporte gazele către sudul Europei) are o capacitate foarte mare, astfel încât devine un element cheie al fluxului de gaze din zonă, pentru că poate fi inclusiv calea de evacuare pentru resursele Mării Negre.

În acest moment, din pricina neînțelegerilor cu Ucraina, rușii nu mai trimit pe aici gaze către sudul Europei, având opțiunea Turk Stream. Nu înseamnă încă că așa vor rămâne lucrurile și în viitor, mai ales că nici relațiile dintre Moscova și Ankara nu sunt cele mai bune, așa că este posibil ca ruta de tranzit din Dobrogea să redevină foarte importantă în ceea ce privește fluxul gazelor în Balcani și, mai departe, până în Italia. De asemenea, în codițiile în care, în cele din urmă exploatarea gazelor din Marea Neagră se va face, aceasta este ruta de evacuare de mare capacitate prin care resursele ar putea să fie exportate, pentru că poate face joncțiunea cu BRUA, care are ca scop să ducă gaze în Austria, prin Ungaria.

Ba chiar, Ungaria a intrat într-un conflict mocnit cu Bruxelles-ul, când a anunțat că ar vrea ca BRUA să se oprească la ei, și ungurii să facă alocarea regională. În aceste condiții, este de neînțeles, pentru România, de ce rezervarea de capacitate pe totate exporturile/importurile României este dată Ungariei, în schimb, este perfect de înțeles, pentru vecini, de ce o obțin.