Creştinii nu pot primi pacea ispititoare a satanei. Creştinii nu vor accepta decât pacea lui Hristos oricât de multe sacrificii li se vor cere.
Cine crede fără a fi şi un misionar acela nu a cunoscut frumuseţea credinţei.
Rămân ostaş credincios al Bisericii căci, în aceste vremuri Iisus trebuia să rămână în temniţă. Sunt cutremurat şi fericit că mi se oferă moartea pentru El.
Să nu părăsim niciodată Biserica chiar dacă veţi întâmpina mari împotriviri în statornicia Adevărului.
Cred că numai cu adevărurile Evangheliilor îşi poate găsi omul linişte în suflet.
Să daţi slavă lui Dumnezeu toată viaţa.
Oamenii trebuie să fie Sfinţi.
Vrăjmaşii lui Hristos au dezlănţuit cea mai mare şi cea mai crudă prigoană asupra creştinilor.
Acum cine crede trebuie să stea gata de moarte.
În suferinţă m-am putut cunoaşte pe mine însumi, mi-am putut cunoaşte goliciunea şi nimicnicia.
Azi mă văd un păcătos, cel mai mare păcătos! Sunt fericit căci, dacă mi-i îngrădită libertatea fizică de către legile omeneşti prin zidurile închisorii, Dumnezeu mi-a dăruit libertatea sufletului prin trăirea Iubirii. Şi această libertate este bunul suprem pe care l-aş fi putut câştiga în lumea aceasta plină de deşertăciuni.
Cei ce m-au lovit m-au împins mai tare în braţele Domnului şi pentru aceasta le mulţumesc. Mă rog pentru prieteni, pentru creştini şi pentru mântuirea din ceasul al unsprezecelea al duşmanilor.
Suferinţa, oricât ar fi de grea nu are alt sens decât curăţirea sufletului dornic de mântuire.
Doresc să ştiu că sunteţi pregătite (către surorile sale) să primiţi cele mai grele lovituri cu credinţă, căci dincolo de această viaţă trecătoare există o altă viaţă, veşnică, fericită, o patrie cerească fără hotar care merită orice jertfă, oricât de mare.
Numai cine a gustat din bucuriile adânci ale sufletului, le poate înţelege.
Nu numai în mănăstire este mântuit omul.
Eu m-am pregătit şi mă pregătesc mereu să devin creştin.
Să nu aşteptaţi fericirea să vină din altă parte decât din lăuntrul vostru unde sălăşluieşte Hristos.
Trebuie să stăm sub povaţa duhovnicului care înlătură voia nepricepută făcând loc voii lăsate de Dumnezeu în fiecare dintre noi. Căci dacă nu stăm sub povaţa duhovnicului putem intra în rătăciri mai mari ca patimile.
În toate împrejurările roagă-te lui Dumnezeu să se împlinească voia Lui.
Simt iubirea Mântuitorului Hristos şi la El alerg când vin ispitele asupra pătimaşului meu trup şi Domnul mă ajută şi-mi dă putere să birui răul.
Ţelul de căpetenie al vieţii noastre trebuie să fie o permanentă pregătire pentru ziua Învierii creştine.
Crezul pentru care m-am jertfit cerea o viaţă grea şi o moarte de martir.
Alta este viaţa decât cea pe care şi-o închipuie omul.
Altul este omul însuşi decât ceea ce se închipuie el a fi.
Altul este adevărul decât cel pe care şi-l imaginează mintea omenească. Adevărul este Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu! Căutaţi să vă apropiaţi sinceri de Hristos şi lăsaţi lumea cu păcatele ei în pace.
Păcatul este a doua răstignire adusă Mântuitorului. Acum Îl scuipă în faţă cei ce sunt botezaţi, acum cununa de spini I-o pun cei ce se numesc creştini, acum Îi dau palme, acum Îi bat piroane, acum Îl împung cu suliţa cei pentru care a suferit batjocuri, bătăi şi pentru care şi-a dat sângele pe Golgota.
Acest secol a dat noian de sfinţi şi de martiri, numai că nu-i cunoaştem.
Hristos este prezent în lumea de azi prin sfinţi martiri mărturisitori şi eroi. Dar lumea de astăzi nu este solidară cu sfinţii ei căci că nu le poate urma exemplul.
Dacă sfinţii de astăzi ar fi fost la începuturile creştinismului toată suflarea creştină ar fi trăit cu ei, prin ei, către ei. Noi nu suntem creştini şi de aceea nu ne cunoaştem sfinţii.
