Israelul mesianist actual împotriva poporului evreu? Opoziția dintre diaspora evreiască liberală și liderii israelieni

Israelul contemporan, izolat diplomatic și constrâns la acţiune din punct de vedere militar[38], trece printr-o criză: aceea a opoziției interne față de comunitatea evreiască.

O parte din diaspora evreiască, care oferă fonduri pentru statul ebraic (și garantează, prin lobby-urile sale, sprijinul oferit de țările occidentale Israelului), percepe de ceva timp statul ebraic ca pe un pericol și o povară. De fapt, afirmarea tot mai scandaloasă a caracterului religios al statului evreu și legitimarea acestuia pe o bază biblică, politica sa de epurare etnică bazată pe Torah și pe Talmud[39], atrocitățile suferite de palestinieni… toate acestea contribuie la tendința de a spori ostilitatea față de Israel, şi, prin urmare, faţă de iudaism si de evrei în intreaga lume; prin urmare, acest lucru pune in pericol diaspora.

De aceea, președintele Congresului mondial Evreiesc, Ronald Lauder, care l-a finanțat pe Benjamin Netanyahu, l-a atacat de două ori în New York Times[40] în 2018. Iată cum a criticat el politica israeliană:

Evreii din noua eră au unit mândria noastră națională și afilierea noastră religioasă cu dedicarea față de progresul uman, cultura mondială și moralitate.

Conservatori și liberali, credem cu toții într-un sionism just și un iudaism pluralist care respectă fiecare ființă umană. Astfel, atunci când membrii actualului guvern israelian subminează alianța dintre iudaism și iluminare, aceștia anihilează chintesența existenței evreiești contemporane.” [41]

Pe lângă pericolul pe care Israelul îl reprezintă pentru evreii din întreaga lume, aceasta este o ilustrare a unei opoziții între evreii liberali, care apara un iudaism reformat, reprezentat aici de Lauder, si evreii ortodocşi, care au preluat puterea in Israel. Şi pe aceştia îi arăta Lauder cu degetul cand scria in martie 2018:

„Prin supunerea lui la presiuni din partea unei minorități din Israel, statul evreu îndepărtează o mare parte din poporul evreu.” [42]

În plus, valul suveranist care a cuprins Occidentul din 2016 a determinat Israelul să se repoziționeze în favoarea acestui populism european pe care încearcă să-l recupereze. Această încercare a fost ilustrată în special de o carte scrisă de jurnalistul israelian Anshel Pfeffer, corespondentul lui The Economist și editorialistul publicației israeliene Haaretz. Cartea sa, Bibi, este o biografie care îl pune în valoare pe Netanyahu, ale cărei trăsături Anshel Pfeffer le restabilește pentru a-l transforma într-un om de cultură, un vizionar strălucitor, un lider mondial și un exemplu de lideri politici precum Orban, Trump și Putin.

Într-un interviu intitulat „Pentru Trump, Putin, Orban… Netanyahu este ca un patriarh”[43] – acordat ziarului Libération, jurnalistul israelian argumentează că:

„Pentru Trump, Orban, Salvini, Duterte, Abe, Sau chiar Modi și Putin – o generație de lideri care contestă modelul occidental progresist bazat pe respectarea drepturilor omului – Netanyahu acționează ca patriarh, ca un model. Ei spun: “Acest tip a fost în funcție de mult timp, câștigând alegeri după alegeri și face ceea ce am dorit întotdeauna: Le-a spus stângii și mass-media să se ducă dracului. Consecința este că în clubul celor mari din această lume, liderii de tipul lui Macron sau al lui Merkel sunt în minoritate. Este mai dificil ca niciodată să-l influenţeze pe Netanyahu…”

Exact linia adoptată de Éric Zemmur, cântărețul francez al naționalismului israelian compatibil, care a explicat în mai 2018 pe postul de radio RTL (de mare audienţă), în timp ce israelienii trăgeau de zor în demonstranții palestinieni:

„Israelul este ținta privilegiată a mass-mediei occidentale care continuă să denunțe brutalitatea metodelor democrației neliberale… Dar la Budapesta, ca la Varșovia, la Moscova, ca la Ierusalim, oamenii votează masiv pentru guverne pe care aceste mari instituții de presă le denigrează.” [44]

Dar nu toți evreii sunt mulțumiți de apropierea pe care Israelul încearcă să o facă cu suveraniştii europeni. Printre aceștia, liberalii, aripa stângă, protestează împotriva acestei alianțe cu populiștii pe care îi consideră „antisemiți”. Desigur, pentru că au în vedere că naționalismul european istoric nu este chiar filosemit…

În 19 septembrie 2018, ziarul Haaretz a publicat un articol intitulat „Statul Israel împotriva poporului evreu”[45]. Iar ziarul de stânga israelian este alarmat:  “Israelul s-a aliniat cu regimurile naționaliste, chiar și antisemite… un cutremur zguduie încet lumea evreiască.”

Şi Haaretz reamintește că, în secolul al XVIII-lea, evreii au început să joace un rol decisiv în promovarea universalismului, deoarece universalismul le-a promis emanciparea din subordonarea lor politică. Prin universalism, evreii puteau, în principiu, să fie liberi și egali cu cei care i-au dominat. Din acest motiv, in secolele care au urmat, evreii au participat in mod disproportionat la cauzele comuniste si socialiste. De aceea evreii au fost cetățeni model în țări precum Franța și Statele Unite. Cu toate acestea, istoria evreilor în calitate de promotori ai luminismului și ai valorilor universale se apropie de sfârșit. Suntem martorii uimiți ai noilor alianțe dintre Israel, facțiunile evreiești ortodoxe din întreaga lume și un nou populism global, în care etnocentrismul și chiar rasismul au un loc central.”

Printre noii „prieteni” ai Israelului se numără și Ungaria lui Viktor Orbàn. Acesta din urmă, care a devenit un dușman înverșunat al magnatului financiar evreu american (de origine maghiară), maestru al revoluțiilor  colorate, George Soros, a găsit în această luptă un aliat în persoana lui Benjamin Netanyahu.

După cum a subliniat cercetătorul Pierre-Antoine Plaquevent, Israelul îl sprijină pe Orbán împotriva lui Soros, în schimbul promisiunii guvernului maghiar de a lupta prin toate mijloacele împotriva creșterii antisemitismului și antisionismului[46]. Într-un discurs public, Orbán a inclus Israelul pe lista Națiunilor care se opun lui Soros[47].

Dar evreii liberali, reprezentați de Haaretz, nu cred în această prietenie israelo-maghiară:

Sub guvernul lui Viktor Orbán, Ungaria dă semne îngrijorătoare de legitimizare a antisemitismului. În 2015, de exemplu, guvernul maghiar și-a anunțat intenția de a construi o statuie comemorativă a lui Balint Homan, un ministru al Holocaustului care a jucat un rol decisiv în uciderea și deportarea a aproape 600,000 de evrei maghiari. Departe de a fi un incident izolat, doar câteva luni mai târziu, în 2016, a fost ridicată o altă statuie în onoarea lui Gyorgy Donáth, unul dintre arhitecții legislației antievreiești din timpul celui de-al doilea război mondial.

Prin urmare, nu este surprinzător să auzim că Orbán utilizează retorica antisemită în timpul realegerii sale în 2017, în special împotriva lui George Soros, filantropul evreu miliardar americano-maghiar care sprijină cauze liberale, inclusiv deschiderea granițelor și imigrația. Revigorând clişee antisemite cu privire la puterea evreilor, Orbán acuză Soros de faptul că hrăneşte intențiile de subminare a Ungariei.

Paradoxal, Haaretz, un ziar de stânga «universalist», îl critică pe Netanyahu pentru  că„preferă aliații politici (Orbán) membrilor tribului său [Soros]”.

Aceeași critică I se face lui Netanyahu cu privire la apropierea sa de Polonia și de președintele filipinez Rodrigo Duterte, “un om care se compară cu mândrie cu Hitler”.

Din punctul de vedere al evreilor liberali, această strategie politică a Israelului pune în pericol structura tripartită care fundamentează doctrina politică israeliană pe: comunitățile evreiești din diasporă, interesele de securitate ale Israelului și alianțele în politica internațională cu puterile democratice ale lumii.

Șoah, ridicată la rang de nouă religie seculară (cu ritualurile și locurile sale de pelerinaj) într-un Occident decreștinat, joacă rolul de ciment ideologic care menține această structură doctrinară, astăzi fragilizată.

Prin urmare, politica actuală a Netanyahu riscă să decupleze de la o întreagă secțiune de comunități evreiești care oferă sprijin politic, intelectual și financiar Israelului. De acum înainte, statul evreu, care a început încet, dar sigur, o schimbare religioasă (sau mai degrabă o întoarcere) din 1967, a devenit o țară condusă de mesianiști fanatici; prin urmare, logic ea trebuie să sfârșească prin a se decupla de la ramura liberală a iudaismului. Israelul se întoarce la rădăcinile sale adevărate: religia evreiască și emanația sa mesianică[48].

Este o alegere pe care istoria o impune Israelului, o alegere periculoasă, deoarece agravează izolarea sa, care ar putea costa foarte mult atât pe el cât și diaspora evreiască.

Youssef Hindi este istoric al religiilor, politolog și geopolitolog. Specialist în mesianism și implicațiile sale istorice, politice și geopolitice, cercetările sale inovatoare au pus în lumină originile ideologiilor moderne, inclusiv asupra sionismului, socialismului și republicanismului francez. De asemenea, este autorul a numeroase articole prospective privind relațiile internaționale, dar și al mai multor cărți, inclusiv „Occident et Islam” și „La Mistique de la Laïcité”.

 de Youssef HINDI

[38] Voir : Y. Hindi, Chroniques du sionisme.
^[39] Sur le sujet, lire : Y. Hindi, « Aux origines religieuse de la politique israélienne. Expansionnisme et épuration ethnique », Geopolintel, 24/07/2018 : http://www.geopolintel.fr/article2022.html
^[40] https://www.nytimes.com/2018/03/18/opinion/israel-70th-anniversary.html?rref=collection%2Ftimestopic%2FIsrael&action=click&contentCollection=world&region=stream&module=stream_unit&version=latest&contentPlacement=1&pgtype=collection
^[41] https://fr.timesofisrael.com/quand-celui-sans-qui-netanyahu-ne-serait-pas-netanyahu-le-critique-ouvertement/
^[42] https://fr.timesofisrael.com/lauder-la-mort-de-la-solution-a-2-etats-est-une-grave-menace-pour-israel/
^[43] http://www.liberation.fr/debats/2018/07/19/anshel-pfeffer-pour-les-trump-poutine-orban-netanyahou-fait-office-de-patriarche_1667588
^[44] https://www.youtube.com/watch?v=pOUEzNTegvY
^[45] https://www.haaretz.com/amp/israel-news/.premium.MAGAZINE-the-state-of-israel-vs-the-jewish-people-1.6470108?__twitter_impression=true
^[46] Pierre-Antoine Plaquevent, Soros et la société ouverte, Le retour aux sources, 2018, pp. 325-328.
^[47] Cf. P.A. Plaquevent, op. cit. pp. 327-328.
^[48] Cf. Youssef Hindi, Occident & Islam – Tome I : Sources et genèse messianiques du sionisme, Sigest, 2015.