La Cluj urmează să fie ales în perioada următoare un nou episcop-vicar, în urma retragerii Preasfinţitului Vasile Someşanu din motive de sănătate. Acesta este unul din cei mai apreciaţi ierarhi ai BOR datorită modului său firesc de a interacţiona cu preoţimea şi credincioşii, neimpunând bariere de comunicare şi nici afişându-se în ţinute sau contexte exuberante. Acum însă va trebui desemnat cineva mai tânăr şi cu putere de muncă, Biserica trebuind să-şi aducă contribuţia sa la bunul mers al societăţii româneşti, confruntată cu multe provocări şi neajunsuri. În plus, Clujul a devenit al doilea oraş al ţării, multi-confesional de secole, dar tot mai sincronizat cu mentalităţile lumii occidentale secularizate (mai ales în rândul tinerilor care se stabilesc în oraş). De aceea, aşteptările de la o persoană care va ocupa demnitatea de episcop sunt în mod legitim, foarte mari. Tinereţea este utilă, dar nu poate fi considerată un atuu în sine, cât timp lipseşte experienţa în cazul unei asemenea responsabilităţi.
Mitropolitul Andrei greşeşte profund dacă ajunge să se înconjoare de oameni aparent docili (trebuie făcută distincţia între smerenie si linguşitorie interesată) şi lipsiţi de carismă. Odată ajunşi în funcţii înalte, mult prea devreme, aceştia s-ar putea lăsa uşor influenţaţi din diverse direcţii, luând decizii catastrofale pentru viitorul Bisericii. Mulţi din ierarhia bisericească au impresia că soluţia pastorală pentru timpul nostru este promovarea unor tineri teologi cu vastă pregătire intelectuală, dar care din păcate ţin predici teologice docte, adesea insipide şi lipsite de credibilitatea faptelor.
E nevoie de ierarhi care să fie respectaţi şi ascultaţi mai întâi prin faptele lor şi abia apoi pentru cuvântările lor, aşa cum a fost şi Preasfinţitul Vasile! Mitropolitul Bartolomeu nu a rămas în conştiinţa credincioşilor pentru diortosirea Scripturii, ci mai ales pentru predicile sale vibrante legate de problemele concrete cu care se confrunta societatea (adoptând uneori poziţii acide chiar şi la adresa unor confraţi din Sinod, dacă era cazul). Ascunderea mizeriei sub preş sau adoptarea poziţiei de permanentă ‘cetate asediată’ poate fi benefică pe termen scurt pentru conducătorii vremelnici ai Bisericii, dar contraproductivă pe termen lung pentru instituţie. Nu de aceeaşi părere se pare că este şi pr. prof. Vesa, secretarul Mitropoliei şi candidat pentru postul de episcop-vicar. Referitor la faptul că unii oameni erau deranjați de molozul și materialele de construcție lăsate de lucrătorii unei biserici clujene, el a găsit de cuviinţă să răspundă aşa: „E nefiresc să apară din nou un articol împotriva Bisericii că pune în pericol cu ce poate să iasă de acolo. Noi nu știm nimic că ar fi probleme. Vă pun la suflet așa… să participăm cu toții la construirea societății mai bune, nu să se scoată în evidență lucrurile negative care nu au valoare pedagogică. Biserica e de-o parte și toți ceilalți împotriva ei”. Oare asa va intelege sa se comporte si din postura de episcop si sa trimita oamenii la plimbare?
Atributiile pr. arhim. Benedict Vesa de secretar personal al mitropolitului si de profesor la Facultatea de Teologie nu consideram ca sunt suficient de relevante pentru a fi desemnat pentru o demnitate atat de inalta in Biserica, cum este cea de episcop-vicar.
Desigur, ierarhii din Sinodul BOR au libertatea, în conformitate cu statutul Bisericii, să aleagă pe cine doresc, dar să ţină cont că şi clujenii ortodocşi, în conformitate cu legile ţării, au libertatea de A MAI RĂMÂNE SAU NU ataşati BOR şi mesajelor transmise de reprezentanţii acesteia ! Dumnezeu să le dăruiască multă înţelepciune!
Semnați petiția aici.
Vin lucrătorii fara dealerii!
Nici acum nu va este clar că masonii din bor, în frunte cu Daniel, vor sa ne bage pe toți în iad cu ecumenismul lor?! Doamne, cât mai rabzi toate acestea?!
Primul din stanga pozei de mai sus este arhimandritul Benedict Vesa,al doilea din dreapta pozei este arhimandritul Samuel Cristea.Pe primul nu-l cunosc dar pe al doilea il cunosc de ani buni.Nu stiu cum se misca in spatiul ecumenist dar uzurpator al ortodoxiei ,arhimandritul Samuel nu are cum sa fie.Stiu ca functioneaza la arhiepiscopia Alba-Iuliei ca exarh,sef de consistoriu eparhial fiind un om drept dar si destul de ingaduitor si milostiv,extraordinar de milostiv.Nu vreau sa fac apologie nimanui,dar ce e drept trebuie spus.Cat a fost elev la Seminarul Teologic din cluj,acesta a avut grija si ascultarea de paraclisier la capela Seminarului,unde securitatea adusese cu ani in urma(prin anii 1980) icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului de la Nicula,unde fusese staret,pana prin nouazeci si ceva,arhimandritul Vasile Fluieras(actualul episcop de acolo,Vasile Someseanul),cu care parintele Samuel era bun prieten,stiut fiind faptul ca pr.Samuel e de o factura prietenoasa.Mai stiu ca parintele Samuel a fost si ramane un regalist convins,el insusi avand in chilia sa de la centrul eparhial un tablou de doi metri cu regele Ferdinand al Romaniei.Cunoaste foarte bine Tipicul Bisericesc,fiind el insusi un om care il respecta cu desavarsire si cu evlavie,fiind om de rugaciune si de cumpatare,de un mare echilibru duhovnicesc si cu virtutea dreptei socoteli.E un om mic de statura si la prima vedere pare un om aspru.Pe masura ce te apropii de Sfintia Sa,gasesti un om al intelegerii,compasiunii ,cu virtutea atentiei si gata sa faca tot posibilul sa nu pleci cu mahnire de la el,asemeni Preasfintitului Vasile Fluieras.La Alba-Iulia parintele Samuel a fost duhovnicul actualului mitropolit Andrei Andreicut si cu Dansul se sfatuia mereu in probleme canonice,de disciplina clericala,in probleme de editura pentru carti de natura duhovniceasca.Datorita smereniei,acest arhimandrit Samuel nu a fost si nu e genul sa iasa in evidenta cu ceva,ci ii place sa nu se stie despre Sfintia Sa,asa e el.Este de o ordine si de o moralitate pilduitoare.Nu-i place sa dicteze altuia,ci prefera sa faca el in locul acelui cleric delasator.Nu cearta pe nimeni,insa numai când il vezi si constiinta iti spune sa te indrepti,sa te schimbi,pentru ca langa Sfintia Sa nu poti figura altfel decat asa.Era si este si acum prieten de suflet al parintelui Rafael Noica.Asadar,ce stiu de el,in materie de drept canonic,actioneaza cu prudenta,mila si nu se grabeste sa condamne,ci întotdeauna se zbate cu toti sa acorde celui gresit o sansa,ca sa traiasca si el.Dilema in care este acum mitropolitul Andrei Andreicut este destul de mare pentru ca primul este ecumenist si se gandeste ca va trebui impus acolo si al doilea,pentru ca au fost ca fratii când era episcop,respectiv arhiepiscop la Alba-Iulia.
Vrednic este
Inainte sa scrieti acest „articol” v-ati documentat cu privire la ambii candidati? Ați ascultat predicile celor doi candidati? Sau doar ati scos din context propozitii din declaratii date la un moment dat de cel mai sus „incriminat”?
Scrieti ca IPS Andrei se inconjoara de oameni docili si lipsiti de carisma? Dar ii cunoasteti pe cei doi candidati? Ati facut sondaje de opinie cu privire la carisma celor doi? Om docil e si Preasfintitul Vasile, apreciat de noi toti; o fi gresit faptul ca un om e docil sau trebuie neaparat sa emane autoritate? Nu poti exprima „autoritate” chiar si prin felul „docil” de a fi?
Participati la slujbele unde cei doi candidati participa, apreciati-le modul in care isi structureaza predicile, mesajul transmis si indemnurile. Nu doar ca au studiat in nu stiu ce locuri si automat asta li se imputa ca si dezavantaj. Din contra.
Domnul sa ne lumineze pe toti!
Fraților, simt că fierb! Știți ce înseamnă episcopul?! Ochiul Bisericii! Pai, Sfântul Ioan Gura de Aur dacă ar fi astăzi, ar predica cu prețul vieții! La cât de viclean este, mai ales astăzi diavolul, propunând episcopi caldicel, e mai periculos decât cu episcopi ecumenisti. Aceasta este taina fărădelegii. Din ce în ce mai disimulata! Fraților, singura cale de urmat pentru un episcop autentic astăzi este moartea pentru Hristos! Dar, de unde sa mai iei astăzi un astfel de episcop?! Dacă sunteți site antiecumenist, nu mai promovați lucruri caldicele….Lucrurile sunt foarte grave… Singurul episcop antiecumenist este Inaltpreasfintitul Longhin. Nu am încredere în nici unul dintre „episcopii” români… Sa stăm bine, sa stăm cu frica!
Încercăm să mai reducem din rău
Duhul Capitanului,parintele Samuel nu este un cleric caldicel.Luminarea in problema antiecumenista,nivelul de intelegere si de raportare in ortodoxie la aceasta ora e cu totul altceva,zic eu.Este un om cu cuget ,gandire ortodoxa.Niciodata in predici nu a accentuat aspectele acestea laturalnice:”fratii nostri catolici,Biserica noastra sora,” „mai importanta este pacea decat dreptatea”,”nu sunt diferente intre noi si catolici” si alte sloganuri populist-ecumeniste.El merge pe subiect si la obiect in toate predicile.Sunt sigur ca maghiarii,de pilda,se vor atasa foarte mult de el,pentru ca stiu ca nu e genul care face gafe,dimpotriva,din cate il stiu,toata viata s-a preocupat ca pentru nimic sa nu faca cândva vreo cat de mica gafa sau sa zica:”lasa,ca merge si asa,o îmbrobodim in asa fel sa iesim basma curata din incurcatura asta.”Biserica se bazeaza pe asa oameni.Nu ma indoiesc ca atunci când va fi timpul,parintele Samuel va face ceea ce trebuie pentru Biserica.
Duhul Capitanului,daca ai in clasa,cand predai ora de religie,4-5 copii turbulenti inseamna ca toti copiii de acolo sunt turbulenti?Posibil sa fie asa.Ce spune metodica in invatamant?Metodica spune ca e recomandat sa procedezi in primul rand la identificarea factorilor de dezordine,luarea de masuri educative,gandite insa nicidecum abordarea intregului colectiv al clasei ca fiind toti copii-problema.Uzezi de gandirea selectiva,nu este asa?Ar fi o utopie sa-i bagi pe toti in aceeasi oala,mai ales in chestiuni de erezie.Nici oile si vacile de la turma nu sunt la fel;unele sunt agitate si instabile,altele sunt destul de linistite.Pe cele instabile le izolezi ca sa nu ti se imprastie turma,deci gandesti practic,ca sa nu bati in pierdere.Asa ma gandesc ca este si cu cei din sfera ereziei,desi,e drept,bubuie tehnologia si accesul la orice informatie dorita in cateva secunde si asa e,pe de-o parte nu au indreptatire,pentru ca oricine se poate inarma cu o documentare demna de invidiat pentru anii 1990,cand trebuia sa stai o saptamana in biblioteca pentru a gasi numai un citat.E drept,sanu fim naivi in privinta lor.Aici e problema.Cum ii abordezi pe cei din sfera lor?Ai zice ca toti sunt eretici pentru ca au acces la informatie dar refuza Adevarul?Nu dragul meu.Atunci ce faci?Te interesezi ce viata duce fiecare:unul poate are familie cu datorii in banci;altul nu a ajuns personal la nivelul necesar de intelegere asa cum ar trebui;altul bate metanii zilnic cu anii si cere ajutor si luminare ce sa faca,se chinuie cu postul,isi usuca trupul si pentru el,saracul,nu a venit acea lumina necreata a intelegerii de care spune Sfantul Grigorie Palama,iar dintre acestia sunt multi virtuosi,printre care se afla parintele Samuel.El nu intelege,saracul,multe lucruri duhovnicesti subtiri si,de teama sa nu cada in „inselare”,ramane in stadiul de pomenire al ereticului.Multi de teapa parintelui Samuel au sinceritatea crestinului ortodox,doresc ,lupta cu pacatul, dar,ca intr-o iminenta de pandemie de coronavirus,sa zicem,de exemplu,pentru o si mai buna comparatie,stau intr-o stare de siguranta,se linistesc unii pe altii cum ca pericolul nu e asa de mare cum se exagereaza,ca epidemia doar nu i-o lovi chiar pe ei si ca se va duce ea in alte zone,ca nu e chiar asa de ucigasa cum ne sperie „unii paparazzi pusi doar pe speriat pentru rating”.Asemeni acestei pandemii de coronavirus,nici ei nu realizeaza catastroficul pandemiei duhovnicesti ecumeniste deja instalate adanc,ca una care premerge in mod sigur oricarei pandemii fizice,pentru ca infecteaza atentia si vioiciunea omului si chiar starea de atentie si de viata din om.Virusilor fizici,le premerge intotdeauna virusii duhovnicesti,ori un om deja infestat tot corpul cu acestia,devine ca o masa calda pentru virusii fizici.De aceea Biserica in iconomia ei arata intelegere pentru acei care se afla printre purtatorii ereziei dar sufletul lor se lupta cu patimile si tanjesc dupa Dumnezeu in ortodoxie,citesc Paraclisul Maicii Domnului,tin posturile regulat si nu se impreuneaza cu femeile lor in aceste perioade,propovaduiesc ortodoxia,nu accepta casatoriile mixte,refuza rugaciunile cu ereticii,nici buna-ziua nu le dau si, in general,se feresc,la nivel personal ,de orice pricini de a cadea iarasi in pacatele de dinainte,plang situatia Bisericii de acum si se roaga si cer cu lacrimi,ca Dumnezeu sa-i lumineze pe ierarhi sa faca ceea ce trebuie pentru Biserica,nu fac rau nimanui si nu-i ofenseaza pe nepomenitorii care au intrerupt corect pomenirea,ci zic tot timpul,cu smerenie:”Dumnezeu sa ne lumineze pe toti,frate,cine sunt eu sa te judec pe tine?”.Pe acestia nu trebuie sa-i invinuim ca tavalugul deja a ras de mult in Biserica iar ei,saracii,nu s-au dumirit ce e cu Biserica de fapt si acum.V-am spus,aici e chestiune de mare sensibilitate si finete,subtilitati duhovnicesti pentru ca aici este vorba de posibilitatea mantuirii fiecaruia iar Biserica are cadrul stabilit pentru aceste categorii-ingaduinta in speranta ca cel care alearga spre luminare,poate s-o dumiri ca nu trebuie sa calce pe orice drum.
@dumitru,de acord cu tine!