Imunitatea – capacitatea organismului de a lupta cu infecţiile şi cu bolile – depinde într-o mare măsură de nivelul de zinc din corp. Un nivel optim al acestui mineral poate preveni îmbolnăvirea sau, în cazul unei răceli, de exemplu, atenuează simptomele şi-i scurtează durata, notează exquis.ro.
În plină epidemie de gripă, vaccinul nu oferă protecţie împotriva tuturor tulpinilor de virus gripal (nn. și în plus poate lăsa sechele pe viață), așadar riscul de îmbolnăvire există şi este important de ştiut că organismul are arme naturale de protecţie şi de luptă împotriva răcelii şi gripei.
Dar pentru ca aceste arme să aibă eficienţă maximă, trebuie să-i asigurăm un nivel optim de elemente care acţionează ca nişte cărămizi ale sistemului imunitar. Un astfel de element este zincul. Problema este că organismul nu îl poate produce singur, are nevoie să-l aducem prin alimentaţie sau prin suplimente alimentare.
Zincul îndeplineşte o varietate de funcţii în corp. „Zincul este cel mai abundent micromineral, găsindu-se în cantităţi mici în toate organele, ţesuturile şi fluidele corpului. De altfel, peste 95% din întreaga cantitate de zinc prezentă în organism se află intracelular“, potrivit Ghidului pentru alimentaţia sănătoasă al Societăţii de Nutriţie din România.
Este cunoscut mai ales ca stimulator al imunităţii, dar mai are şi alte roluri: asigură funcţionarea optimă a digestiei şi asigură un echilibru al producţiei de hormoni – ceea ce face zincul un element esenţial şi pentru fertilitate, dar şi pentru a preveni diabetul, de exemplu. Stimulează repararea şi dezvoltarea muşchilor, are proprietăţi antiinflamatoare şi antiaging, fiind şi un puternic antioxidant.
Importanţa zincului pentru sănătatea umană a fost demonstrată abia cu aproape 60 de ani în urmă, potrivit cercetătoarei Ananda S. Prasad, de la Universitatea de Medicină Wayne din SUA. Mai exact, în 1963 s-a observat că în Orientul Mijlociu, o carenţă importantă de zinc în rândul populaţiei a dus la o scădere dramatică a imunităţii, la infecţii recurente şi la decesul pacienţilor din această cauză în jurul vârstei de 25 de ani.
Anul trecut, cercetători de la mai multe centre din cadrul Universităţii Oxford, Newcastle, Durham, Imperial College, dar şi din Olanda şi SUA, reuniţi într-un grup numit Cornall, au definit rolurile zincului în consolidarea imunităţii umane.
Zincul este un element esenţial în structura a peste 3.000 de proteine din corpul uman. Iar carenţa de zinc este asociată cu probleme în dezvoltarea celulelor imunitare de tip B. Cum acţionează zincul în caz de răceală şi gripă? O analiză recentă a mai multor studii a demonstrat că asigurarea unui nivel optim de zinc în organism prin alimentaţie sau prin administrarea suplimentelor alimentare cu acest mineral reduce durata răcelii sau gripei.
Potrivit Mayo Clinic, necesarul de zinc este de 8 miligrame pe zi în cazul femeilor, 11 miligrame pe zi în cazul bărbaţilor şi 12 miligrame pe zi în cazul femeilor gravide şi al celor care alăptează.
Infecţiile repetate, pierderea apetitului, pierderea părului şi apariţia unor probleme la nivelul pielii, precum şi starea inexplicabilă de oboseală pot fi puse pe seama unui nivel mai mic de zinc decât cel normal. Totuşi, deficitul grav de zinc este rar întâlnit în ţările dezvoltate, se observă mai ales în ţările subdezvoltate şi în cele în curs de dezvoltare.
Dr. Albert Ahn, specialist în medicină internă la centrul medical Langone din New York, SUA, citat de „New York Magazine“, spune că persoanele cu o alimentaţie echilibrată nu ar trebui să aibă probleme cu nivelul de zinc din organism. Cele mai bune surse alimentare de zinc, pe care corpul nostru le poate asimila cu uşurinţă, sunt produsele de origine animală, mai precis: carnea, lactatele şi fructele de mare.
În cantităţi mai mici, zincul se regăseşte şi în surse vegetale cum sunt cerealele integrale, verdeţurile, nucile şi leguminoasele (fasole, mazăre etc.).
În ceea ce priveşte suplimentele cu zinc, acestea nu ar trebui administrate decât la recomandarea medicului, în urma unor analize de sânge care să indice o carenţă clară a acestui mineral, subliniază specialiştii. Aceasta pentru că, în cazul în care luăm suplimente cu zinc deşi nu avem o carenţă dovedită, pot apărea efecte secundare, cum ar fi greaţa şi un gust neplăcut în gură. Iar un nivel excesiv de zinc în corp poate duce la probleme mai grave: deficit de cupru, anemie şi afectarea sistemului nervos, subliniază specialiştii Mayo Clinic.
„Cele mai bune surse alimentare de zinc, pe care corpul nostru le poate asimila cu uşurinţă, sunt produsele de origine animală, mai precis: carnea, lactatele şi fructele de mare. ”
Deci veganismul nu este bun! Nu trebuie să renunțăm complet la alimentele de origine animală!
Veganismul provoacă foarte multe carențe pe termen lung,trebuie cumpătare în toate,nici produsele de origine animala,mai ales carnea nu sunt recomandate foarte des.De aceea postul luni,miercuri si vineri aduce echilibru în alimentatie!
Evident ca nu! Daca Dumnezeu vroia sa fim finte vegetariane, ne lasa o dantura fara canini, mai sportività pentru rumegat si mestecat fruste si legume decat pentru consum de carne.
Veganismul este o religie, un sistem religios, cu o filozofue complexă, foarte clar definită, în care hrana reprezinta doar unul din asoecte. O veche credință păgână, care idolatrizează animalul. Iar veganismul creștin este o erezie.
Însă alegerea unui creștin de a mâncat doar vegetale în numele lui Hristos nu este greșită, ci dimpotrivă. Omul, dintru inceput nu a fost facut spre a mânca animale, iar până la potop consumul cărnii a fost strict interzis. Astfel că omul care vrea să se lepede de patimi și de robirea lumii, este sfătuit să nu mănânce carne. (vezi Sfântul Vasile cel Mare, „Despre obârșia omului” sau Ieromonah Serafim Rose – „Scrieri”, Editura Sophia, 2009, capitolul „Cartea Facerii, crearea lumii și întâiul om”, pagina 105-106).
Că zincul se găsește doar in carne și produse de origine animală nu este adevărat, el se găsește în concentrații foarte mari in toate felurile de semințe (tocmai mâncarea principală a pustnicilor din vechime), semințele de dovleac în special, dar și chia, canepa, susan, floarea-soarelui sau mac, nucile ajuta la aprovizionarea organismului cu zincul esential de care are nevoie. Dar nu numai în semințe găsim zinc: cele mai multe fructe proaspete precum avocado, zmeura, caise, mure, curmale, fructele de padure si rodiile contin cantitati apreciabile de zinc, si furnizeaza surse deosebite de minerale. Fructele uscate organice, cum ar fi piersicile, prunele, coacazele, bananele, smochinele sunt, de asemenea, o sursa buna de zinc. Multe dintre legume contin de asemenea zinc. Sparanghelul, varza de Bruxelles, mazarea si dovleacul sunt toate surse foarte bune de zinc. Orzul crud si proaspat , de asemenea, reprezinta o sursa buna de zinc. Nu mai vorbim de spirulină și chlorela (provenită din alge, cu care pustnicii din zonele marine se hrăneau din plin și care sunt de ajuns ca un om să obțină absolut tot ceea ce este necesar spre a fi nu sănătos, ci foarte sănătos).
In timp ce produsele din carne si lactate contin concentratii ridicate de zinc, sa nu uitam ca la temperaturile de gatire mineralele sunt distruse in proprtie de 80%. Astfel că ar trebui să mâncăm hrana de origine animală, inclusiv carnea – crude! – spre a putea beneficia de zincul din acestea. Concepția că omul nu poate trăi fără carne este una care a fost impusă de erezia/ păgânismul evolutionist.
O dietă vegetală – în numele lui Hristos mai ales – nu creează în nici un caz carențe,inclusiv proteina vegetală fiind cu mult superioară celei provenite din carne și produsele de origine animală.
Ca întărire, ne vom delecta cu cuvintele Sfântului Ignatie Briancianinov:
„Cea mai firească mâncare este cea pe care i-a rânduit-o Ziditorul omului îndată după zidire: HRANA VEGETALĂ.
Dumnezeu le-a grăit strămoşilor: Iată, am dat vouă toată iarba care face sămânţă, care este deasupra a tot pământul: şi tot pomul ce are întru sine rod de sămânţă va fi vouă de mâncare (Fac. I, 29). De-abia după potop a fost îngăduită mâncarea cărnii (Fac. IX, 3).
Hrana vegetală e cea mai bună pentru nevoitor. Ea înfierbântă cel mai puţin sângele, îngroaşă cel mai puţin trupul; vaporii şi gazele ce iau naştere din ea şi urcă la creier au cea mai mică înrâurire asupra lui; în fine, ea este cea mai sănătoasă, dat fiind că stimulează în cea mai mică măsură producerea de mucus în stomac. Din aceste pricini, ea înlesneşte omului păstrarea curăţiei şi trezviei minţii, iar stăpânirea acesteia asupra întregii alcătuiri a omului se întăreşte; asupra celor ce o întrebuinţează, au mai puţină înrâurire patimile şi aceştia au mai multă putere spre a se îndeletnici cu nevoinţele bunei cinstiri.
Peştele, mai ales peştele gras de mare, are deja cu totul alte însuşiri: el are o înrâurire mai puternică asupra creierului, îngroaşă trupul, aprinde sângele, umple stomacul de sucuri vătămătoare, mai ales când este întrebuinţat adeseori şi în chip statornic.
Aceste însuşiri le are, într-o măsură neasemuit mai mare, şi carnea: ea îngroaşă trupul grozav, pricinuindu-i o deosebită îngreunare; vaporii şi gazele ei îngreunează foarte tare creierul. Din această pricină, ea nu e întrebuinţată nicidecum de către monahi; ea le rămâne oamenilor care trăiesc în lume şi se îndeletnicesc tot timpul cu munci trupeşti grele. Dar şi pentru aceştia, întrebuinţarea ei statornică este vătămătoare.
„Cum! – vor striga aici păruţii înţelepţi. Mâncarea cărnii este îngăduită omului de Dumnezeu, iar voi opriţi folosirea ei?” La acestea, vom răspunde cu vorbele Apostolului: Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos: toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc (I Cor. X, 23). Noi ne ferim de folosirea cărnii, nu pentru că am socoti-o necurată, ci pentru că ea îngreunează foarte mult întreaga noastră alcătuire, împiedicând sporirea duhovnicească.”
Sfântul Ignatie Briancianinov – „Postul”, în „Experiențe ascetice”, Editura Sophia, 2008, pagina 112