Memoriu către MAI privind Modificarea Legislației în domeniul eliberării Actelor de identitate

Dispoziţii legale din UE ce vizează a fi transpuse prin proiectul de Ordonanţă[1]

Prin Regulamentul 2019/1157[2] se introduc dispoziţii legale care vizează “consolidarea standardelor de securitate aplicabile cărților de identitate eliberate de statele membre propriilor cetățeni, precum și documentelor de ședere eliberate de statele membre cetățenilor Uniunii și membrilor familiilor acestora, atunci când își exercită dreptul la liberă circulație[3]”.

Potrivit dispoziţiilor din Regulamentul 2019/1157, se intenţionează ca elementele de securitate ale cărților de identitate să fie aliniate cu cele ale pașapoartelor, astfel încât ambele tipuri de documente de călătorie să conțină un cip fără contact, securizat, cu fotografia și amprentele titularului. Statele membre trebuie să înceapă să elibereze noile cărți de identitate peste doi ani de la intrarea în vigoare a regulamentului, respectiv 02 august 2021. Cărțile de identitate aflate acum în circulație care nu sunt conforme cu noile standarde vor trebui să fie înlocuite în termen de zece ani, în funcție de nivelul lor de securitate (mai exact la data expirării acestora). Vor fi exceptate cărțile de identitate eliberate pentru persoane în vârstă de peste 70 de ani.

Statele membre pot menține caracteristicile naționale legate de design al cărților de identitate.

Regulamentul 2019/1157 nu afectează competența statelor membre de a elibera, în temeiul dreptului intern, alte documente de ședere care să fie în afara domeniului de aplicare al dreptului Uniunii, de exemplu permise de ședere eliberate pentru toți rezidenții de pe teritoriu, indiferent de cetățenia acestora.[4]

Regulamentul nu împiedică statele membre să accepte, în mod nediscriminatoriu, în scopul identificării, alte documente decât cele de călătorie, cum ar fi permisele de conducere[5].

Regulamentul obligă statele membre ale UE ca să insereze, pe partea din față a cărţii de identitate, codul de țară al statului membru care eliberează cartea, format din două litere, tipărit în negativ într-un dreptunghi albastru și înconjurat de un cerc format din 12 stele galbene.

2. Prevederi relevante din proiectul de Ordonanţă

Proiectul de ordonanţă urmăreşte să transpună în dreptul intern prevederile din regulamentul UE 2019/1157 referitoare la cărţile de identitate şi evidenţa persoanelor.

Astfel, prin proiect, se introduce noţiunea de infrastructură tehnică necesară eliberării cărţii electronice de identitate. Cetățenilor români urmează a li se elibera acte de identitate începând cu vârsta de 12 ani, de la data asigurării infrastructurii tehnice necesare eliberării cărții electronice de identitate. Astfel, în acord cu legislaţia UE, copiilor în vârsta de peste 12 ani urmează a le fi prelevate amprente digitale imediat după 2 august 2021.

Punctul 13 din proiect prevede o anumită alternativă la cartea electronică de identitate, respectiv:

„De la data asigurării infrastructurii tehnice necesare eliberării cărții electronice de identitate, cetăţenii români pot opta pentru eliberarea:

a) unei cărţi electronice de identitate;

b) unei cărţi de identitate simple, cu excepţia minorilor cu vârsta cuprinsă între 0 şi 12 ani.”

În orice caz, se intenţionează ca actualul format al cărţii de identitate să nu mai fie disponibil românilor după data de 1 august 2021.

Observaţii şi propuneri

Regulamentul UE 2019/1157 şi, în subsidiar, proiectul de ordonanţă de urgenţă interferează în mod grav cu viaţa privată a cetăţeanului de pe teritoriul  UE. Nici Regulamentul UE şi nici proiectul de ordonanţă propus spre dezbatere nu oferă o alternativă rezonabilă pentru cetăţenii români în ceea ce priveşte respectarea drepturilor lor la viaţă privată, la opinie şi a libertăţii de circulaţie nici pe teritoriul național, nici pe al UE.

Principalele critici faţă de prevederile Regulamentului 2019/1157

1. Regulamentul UE a fost criticat chiar de instituţii interne ale UE [6], dar şi de unele organizaţii non-guvernamentale că instituie obligativitatea prelevării unor date biometrice pentru peste 300 de milioane de cetăţeni din UE, inclusiv copii ai acestora cu vârsta de peste 12 ani, şi prezintă un pericol imens pentru populaţia UE:

a) uzurparea identității, în special în cazul identificării sau al autentificării,

b) devierea scopului, fie de către operatorul de date însuși, fie de către un terț, inclusiv autoritățile de aplicare a legii,

c) breșă în securitatea datelor,

d) biometria schimbă irevocabil relaţia între corp şi identitate  astfel că o maşină (un echipament tehnologic) poate citi corpul uman şi astfel, datele sunt susceptibile de folosire ulterioară în diferite scopuri,

e) atunci când se utilizează sistemele biometrice nu se pot obține rezultate 100% fără erori. Aceasta se poate datora diferențelor de mediu în momentul colectării datelor (lumină, temperatură etc.) sau diferențelor dintre echipamentele utilizate (camere video, dispozitive de scanare etc.).

În al doilea rând, rămân prea multe probleme legate de:

a) fiabilitatea şi utilitatea luării de amprente în cazul copiilor şi al persoanelor în vârstă;

b) încrederea care poate fi acordată procesului de colectare a datelor biometrice;

c) posibilele deficienţe ale sistemelor de identificare şi rata erorii în diverse state membre;

Reducerea vârstei de la care copiii vor fi obligaţi să obţină acte de identitate este o măsură nenecesară aşa cum a fost iterată de organizaţiile participante la dezbaterile publice. În plus, copiii în vârstă de peste 12 ani vor fi amprentaţi în mod obligatoriu ceea ce denotă o superficialitate în activitatea de legiferare, neexistând motive exprese pentru această ingerinţă în viaţa privată a copiilor.

Desigur, legiuitorul român se află în situaţia de a transpune prevederile UE şi de a reglementa alternative pentru cetăţenii săi în limitele foarte reduse conferite prin Regulament, însă statul român are obligativitatea de a-şi proteja cetăţenii şi de a lua măsuri mai ample în acest sens, inclusiv atacarea prevederilor Regulamentului UE în faţa instanţelor UE sau demararea unor proceduri de modificare a acestora.

Astfel există nenumărate breşe care vizează nerespectarea prevederilor Tratatelor UE şi a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului pe care România este datoare să le aducă în atenţia forurilor şi instanţelor europene:

–       nerespectarea principiului proporţionalităţii,

–       nerespectarea procedurilor speciale privind adoptarea Regulamentului

–       nerespectarea drepturilor omului la opinie, viaţă privată şi încălcarea libertăţii de circulaţie

Principalele observaţii faţă de textul proiectului de ordonanţă

Alternativa la cardul electronic de identitate prevăzută la punctul 13 din proiect nu este rezonabilă întrucât menţionează un format nou pentru cartea de identitate simplă în condiţiile în care actualul format este suficient de sigur şi fiabil. Este suficient ca actualul format să fie folosit ca şi cărţi de reşedinţă şi identificare internă în acord cu prevederile preambulului Regulamentului UE (paragraful 11).

Este necesar totodată ca autorităţile române să solicite derogări exprese de la autorităţile UE pentru cetăţenii români care doresc să călătorească cu aceste acte de identitate simple (în actualul format), alternativa nefiind sigură în lipsa unor astfel de consultări/derogări.

Propuneri

Propunem astfel păstrarea formatului actual al cărţii de identitate ca o alternativă viabilă pentru cetăţenii români care îşi exprimă temerile privind potenţialul dăunător al actelor electronice de identitate şi care îşi manifestă dreptul la opinie în acest sens.

Propunem demararea unor consultări cu organismele europene competente pentru obţinerea unor derogări/modificări privind exercitarea dreptului la circulaţie al cetăţenilor care posedă un act de identitate simplu.

Ataşăm documentul care atestă modul în care sunt încălcate drepturile şi libertăţile cetăţenilor UE prin prevederile regulamentului 2019/1157.

Asociaţia Pentru Libertatea Românilor
prin Președinte Profesor Nicolae Livadă

[1] Proiect de ordonanţă pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziții privind evidența persoanelor și actele de identitate ale cetățenilor români

[2] Regulamentul (UE) 2019/1157 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 20 iunie 2019 privind consolidarea securității cărților de identitate ale cetățenilor Uniunii și a documentelor de ședere eliberate cetățenilor Uniunii și membrilor de familie ai acestora care își exercită dreptul la liberă circulație;

[3] Art 1 din Regulament;

[4] Preambul la regulament, paragraful 11;

[5] Idem, paragraful 12

[6] Agenţia Europeană de Protecţie a Datelor cu Caracter Personal prin opinia 3/2018 din 5 septembrie 2018;

Modele de propuneri pentru dezbaterea publica organizata de Ministerului Afacerilor Interne pot fi transmise până pe 24 ianuarie 2020 pe adresa : [email protected]  :

Varianta 1                 Varianta 2

ANEXA:

CĂTRE,

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

Subiect: Dezbaterea publică privind proiectul de  ordonanță pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziții privind evidența persoanelor și actele de identitate ale cetățenilor români

Asociaţia Pentru Libertatea Românilor, cu sediul în Bacău, Str. Decebal, nr.6, sc.A, ap.11, cod 600283, http://asociatialibertatearomanilor.ro/, Tel. 0744.590.721, E-mail: [email protected]

împreună cu asociațiile semnatare din tabelul anexat, analizând proiectul de lege supus dezbaterii publice,

Solicităm, în esență, respectarea dreptului persoanelor care invocă motive de securitate, libertatea de opinie de a opta pentru folosirea documentelor de identitate în formatul actual aprobat de Hotărârea de Guvern nr. 839 din 28 iunie 2006 privind forma şi conţinutul actelor de identitate, ale autocolantului privind stabilirea reşedinţei şi ale cărţii de imobil, acte de identitate prevăzute cu elementul de siguranță – zona de citire optică până la expirarea valabilităţii lor, iar după expirarea acestora pentru obţinerea unor cărţi de identitate neelectronice simple care să nu conţină informaţii ascunse sau codificate şi nici dispozitive de stocare a datelor.

În cele ce urmează ne vom referi la dispozițiile legale incidente europene, precum și la modul în care s-a creat un conflict între diferite norme juridice concurente, conflict în care prioritatea revine prevederilor Cartei Europene a Drepturilor Omului cu referire la utilizarea obligatorie a biometriei în relațiile persoanei cu statele membre și autoritățile publice.

Dispoziții legale interne aplicabile sunt în stadiul de proiect.

În același timp, cărțile de identitate ale cetățenilor români intră sub incidența Regulamentului CE 2019/1157 din 20 iunie 2019 privind consolidarea securității cărților de identitate ale cetățenilor Uniunii și a documentelor de ședere eliberate cetățenilor Uniunii și membrilor de familie ai acestora care își exercită dreptul la liberă circulație din 20 iunie 2019 privind consolidarea securității cărților de identitate ale cetățenilor Uniunii și a documentelor de ședere eliberate cetățenilor Uniunii și membrilor de familie ai acestora care își exercită dreptul la liberă circulație, în virtutea denumirii lor și a faptului că sunt documente de călătorie.

Dispoziții de drept internațional aplicabile

Regulamentul CE nr. 2019/1157  din 20 iunie 2019 privind consolidarea securității cărților de identitate ale cetățenilor Uniunii și a documentelor de ședere eliberate cetățenilor Uniunii și membrilor de familie ai acestora care își exercită dreptul la liberă circulație

(33) Statele membre ar trebui să schimbe între ele informațiile care sunt necesare pentru a avea acces la informațiile conținute pe suportul de stocare securizat și pentru a le putea autentifica și verifica. Formatele utilizate pentru mediul de stocare securizat ar trebui să fie interoperabile, inclusiv în ceea ce privește punctele automatizate de trecere a frontierei.

Articolul 3

Standarde de securitate/model/specificații

(1)   Cărțile de identitate eliberate de statele membre trebuie să respecte modelul ID1 și să conțină o zonă de citire optică (MRZ). Astfel de cărți de identitate se bazează pe specificațiile și standardele minime de securitate stabilite în documentul OACI 9303 și respectă cerințele prevăzute la literele (c), (d), (f) și (g) din anexa la Regulamentul (CE) nr. 1030/2002, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2017/1954.

(2)   Elementele de date incluse pe cărțile de identitate respectă specificațiile stabilite în partea 5 din documentul OACI 9303.

Prin derogare de la primul paragraf, numărul documentului poate fi introdus în zona I, iar desemnarea genului unei persoane este facultativă.

(3)   Documentul poartă titlul („Carte de identitate”) sau o altă denumire națională consacrată în limba sau limbile oficiale ale statului membru emitent și cuvintele „Carte de identitate” cel puțin într-o altă limbă oficială a instituțiilor Uniunii;

(4)   Cartea de identitate cuprinde, pe partea din față, codul de țară al statului membru care eliberează cartea, format din două litere, tipărit în negativ într-un dreptunghi albastru și înconjurat de un cerc format din 12 stele galbene.

(5)   Cărțile de identitate includ un suport de stocare de înaltă securitate, care conține o imagine facială a titularului cărții și două amprente digitale, în modele digitale interoperabile. Pentru colectarea elementelor biometrice de identificare, statele membre aplică specificațiile tehnice stabilite prin Decizia de punere în aplicare C(2018)7767 a Comisiei (¹³).

(6)   Suportul de stocare trebuie să aibă o capacitate suficientă pentru a garanta integritatea, autenticitatea și confidențialitatea datelor. Datele stocate sunt accesibile fără contact direct și sunt securizate, astfel cum se prevede în Decizia de punere în aplicare C(2018)7767. Statele membre fac schimb de informații necesare pentru autentificarea mediului de stocare și pentru accesul la datele biometrice menționate la alineatul (5) și pentru verificarea acestora.

(7)   Copiii sub 12 ani pot fi exonerați de obligația de a se supune amprentării digitale.

Copiii sub 6 ani sunt exonerați de obligația de a se supune amprentării digitale.

Persoanele pentru care prelevarea amprentelor digitale este fizic imposibilă sunt exonerate de obligația de a se supune amprentării digitale.

(8)   În cazul în care este necesar și proporțional cu obiectivul urmărit, statele membre pot introduce astfel de detalii și observații pentru uzul național, așa cum se solicită în conformitate cu dreptul intern. Eficacitatea standardelor minime de securitate și compatibilitatea transfrontalieră a cărților de identitate nu sunt reduse în consecință.

(9)   În cazul în care statele membre includ o interfață dublă sau un mediu de stocare separat în cartea de identitate, suportul de stocare suplimentar trebuie să respecte standardele ISO în materie și să nu interfereze cu suportul de stocare menționat la alineatul (5).

(10)   În cazul în care statele membre stochează în cărțile de identitate date pentru servicii electronice cum ar fi e-guvernarea și comerțul electronic, astfel de date naționale trebuie să fie separate în mod fizic sau logic de datele biometrice menționate la alineatul (5).

(11)   În cazul în care statele membre adaugă elemente suplimentare de securitate pentru cărțile de identitate, acestea nu trebuie să diminueze ca o consecință compatibilitatea transfrontalieră a unor astfel de cărți de identitate și eficiența standardelor minime de securitate.

Articolul 5

Eliminarea treptată

(1)   Cărțile de identitate care nu îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 3 încetează să fie valabile la data expirării lor sau în termen de 3 august 2031, oricare dintre aceste date survine mai întâi.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1):

(a) cărțile de identitate care nu îndeplinesc standardele minime de securitate stabilite în partea 2 a documentului OACI 9303 sau care nu includ un MRZ funcțional, astfel cum se definește la alineatul (3), își încetează valabilitatea la expirarea lor sau în termen de 3 august 2026, oricare dintre acestea survine mai întâi;

(b) cărțile de identitate ale persoanelor în vârstă de 70 de ani și peste la 2 august 2021, care îndeplinesc standardele minime de securitate stabilite în partea 2 din documentul OACI 9303 și care au un MRZ funcțional, astfel cum este definită la alineatul (3), își încetează valabilitatea la expirarea lor.

(3)   În sensul alineatului (2), un MRZ funcțional înseamnă:

(a) o zonă care poate fi citită automat, conformă cu partea 3 din documentul OACI 9303; sau

(b) orice altă zonă care poate fi citită automat pentru care statul membru emitent notifică normele necesare pentru citirea și afișarea informațiilor conținute în aceasta, cu excepția cazului în care un stat membru notifică Comisiei, până la 2 august 2021, lipsa capacității de a citi și de a afișa aceste informații.

La primirea notificării astfel cum se menționează la litera (b) a primului paragraf, Comisia informează în consecință statul membru în cauză și Consiliul.

Articolul 10

Colectarea elementelor biometrice de identificare

(3)   În afara cazului în care sunt necesare în scopul prelucrării în conformitate cu dreptul Uniunii și dreptul intern, elementele biometrice de identificare stocate în scopul personalizării cărților de identitate sau a documentelor de ședere sunt păstrate într-un mod foarte sigur și numai până la data ridicării documentului și, în orice caz, nu mai mult de 90 de zile de la data producerii documentului respectiv. După această perioadă, aceste elemente biometrice de identificare sunt imediat șterse sau distruse.

(18) Prezentul regulament nu oferă un temei juridic pentru crearea sau menținerea unor baze de date la nivel național pentru stocarea datelor biometrice în statele membre, care este o chestiune de drept intern care trebuie să respecte dreptul Uniunii privind protecția datelor. De asemenea, prezentul regulament nu oferă un temei juridic pentru crearea sau menținerea unei baze de date centralizate la nivelul Uniunii.

(21) Elementele biometrice de identificare ar trebui colectate și stocate pe suportul de stocare al cărților de identitate și al documentelor de ședere, în scopul verificării autenticității documentului și a identității titularului. O astfel de verificare ar trebui să poată fi efectuată numai de către personalul autorizat în mod corespunzător și doar atunci când legea prevede ca fiind necesară prezentarea documentului. În plus, datele biometrice stocate în scopul personalizării cărților de identitate sau a documentelor de ședere ar trebui păstrate într-un mod foarte sigur și numai până la data ridicării documentului și, în orice caz, nu mai mult de 90 de zile de la data producerii documentului respectiv. După această perioadă, datele biometrice respective ar trebui să fie șterse sau distruse imediat. Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere niciunei alte prelucrări a datelor respective în conformitate cu dreptul Uniunii și dreptul intern privind protecția datelor.

Tratatul Privind Funcționarea Uniunii Europene (Versiune Consolidată)

Articolul 16 (ex-articolul 286 TCE) (1) Orice persoană are dreptul la protecția datelor cu caracter personal care o privesc

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului

Art. 8 Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie

1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.

2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţă publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.

Art. 9 Libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie

 1. Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea în mod individual sau în colectiv, în public sau în particular, prin cult, învăţământ, practici şi îndeplinirea ritualurilor.

2. Libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru siguranţă publică, protecţia ordinii, a sănătăţii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.

În cele de urmează vom descrie contradicțiile interne cuprinse în Regulamentul CE 2019/1157 din 20 iunie 2019 privind consolidarea securității cărților de identitate ale cetățenilor Uniunii și a documentelor de ședere eliberate cetățenilor Uniunii și membrilor de familie ai acestora care își exercită dreptul la liberă circulație.

Prin dispozițiile sale, Regulamentul CE 2019/1157 crează premise pentru interpretarea contradictorie a drepturilor și obligațiilor stabilite în sarcina României ca stat membru și în sarcina cetățenilor români.

Regulamentul recunoaște statelor membre libertatea de a accepta documente de identificare interne, altele decât cărțile de identitate, care nu intră sub incidența acestuia, cum ar fi permisele de conducere. Însă o persoană care nu are dreptul de a conduce nu are opțiunea de a utiliza un permis de conducere ca document de identificare în situația în care cartea sa de identitate în format actual a expirat și nici posibilitatea de a obține o nouă carte de identitate în formatul actual.

Regulamentul nu oferă cetățenilor români garanția că, odată colectate, datele lor personale biometrice de identificare vor fi șterse prin procedură automată și ireversibilă.

Regulamentul prevede că nu oferă un temei juridic pentru crearea sau menținerea unor baze de date la nivel național pentru stocarea datelor biometrice în statele membre, și nici pentru crearea sau menținerea unei baze de date centralizate la nivelul Uniunii.

În același timp, regulamentul prevede că aceste date pot fi necesare în scopul prelucrării în conformitate cu dreptul Uniunii și dreptul intern, caz în care acestea nu vor fi șterse. Totodată, regulamentul prevede că aceste date nu vor fi șterse dacă astfel se aduce atingere vreunei alte prelucrări a datelor respective în conformitate cu dreptul Uniunii și dreptul intern privind protecția datelor.

În concluzie, regulamentul oferă în mod expres temei juridic pentru stocarea în continuare a datelor biometrice după ridicarea cărților de identitate de către solicitanți pentru situații de excepție nedetaliate în niciun mod și care pot apărea în mod nerestricționat în dreptul intern sau european.

Din acest punct de vedere, textele legale din regulament nu cuprind garanții cu privire la asigurarea protecției datelor cu caracter personal, de natură biometrică, colectate în vederea producerii cărților de identitate, prelucrarea ulterioară a acestora fiind lăsată la nivelul statului membru în situația unor noutăți legislative în dreptul intern și al Uniunii în situația unor noutăți legislative în dreptul european, mai ales în situațiile care vizează obligații legale sau sarcini de interes public.

Referirile la dreptul intern și dreptul european sunt sumare și fără consistență.

S-a considerat a fi suficient faptul ca, prin regulament, să fie reglementate următoarele aspecte: statele membre asigură securitatea, integritatea, autenticitatea și confidențialitatea datelor colectate și stocate în scopul prezentului regulament; autoritățile responsabile de eliberarea cărților de identitate și a documentelor de ședere sunt considerate a fi operatorul prevăzut la articolul 4 punctul 7 din Regulamentul (UE) 2016/679 și sunt responsabile de prelucrarea datelor cu caracter personal; statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere își pot exercita pe deplin atribuțiile menționate în Regulamentul (UE) 2016/679, inclusiv accesul la toate datele cu caracter personal și toate informațiile necesare, precum și accesul la orice sediu sau echipament de prelucrare a datelor al autorităților competente; cooperarea cu prestatorii externi de servicii nu exclude nicio răspundere a unui stat membru care poate decurge din dreptul Uniunii sau din dreptul intern pentru încălcări ale obligațiilor în ceea ce privește datele cu caracter personal.

În cele de urmează vom descrie contradicțiile dintre dispozițiile Regulamentului CE 2019/1157 din 20 iunie 2019 privind consolidarea securității cărților de identitate ale cetățenilor Uniunii și a documentelor de ședere eliberate cetățenilor Uniunii și membrilor de familie ai acestora care își exercită dreptul la liberă circulație și art. 8 din din Carta Fundamentală a drepturilor Omului, art. 16 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum art. articolul 9 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind Libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie.

Stabilind cu valoare de principiu această excepție de la ștergerea datelor biometrice constând în imaginea facială si amprentele digitale, Regulamentul contravine art. 8 din Carta Fundamentală a drepturilor Omului și art. 16 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

În mod neîndoielnic, datele personale biometrice și procesarea acestor informații țin de viața privată a individului.

Imaginea facială și amprentele introduse în baza de date de producție a cărților electronice de identitate intră în sfera de protecție a dispozițiilor art. 8 din Carta Fundamentală a drepturilor Omului și art. 16 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene întrucât reprezintă date cu caracter personal, definite ca “orice informații privind o persoană fizică identificată sau identificabilă; o persoană fizică identificabilă este o persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în special prin referire la un element de identificare, cum ar fi un nume, un număr de identificare, date de localizare, un identificator online, sau la unul sau mai multe elemente specifice, proprii identității sale fizice, fiziologice, genetice, psihice, economice, culturale sau sociale” [art. 4 pct. 1 din Regulamentul 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 119 din 4 mai 2016]. Conform art. 4 pct. 2 din Regulamentul 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016, noțiunea de prelucrare înseamnă orice operațiune sau set de operațiuni efectuate asupra datelor cu caracter personal sau asupra seturilor de date cu caracter personal, cu sau fără utilizarea de mijloace automatizate, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, structurarea, stocarea, adaptarea sau modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, divulgarea prin transmitere, diseminarea sau punerea la dispoziție în orice alt mod, alinierea sau combinarea, restricționarea, ștergerea sau distrugerea.

Potrivit jurisprudenței, obiectul art. 8 din Convenție este acela de a proteja individul de ingerința arbitrară a autorităților publice; el nu obligă statul doar să se abțină de la astfel de ingerințe, ci, suplimentar acestei obligații negative, există obligații pozitive inerente, în vederea respectării efective a vieții private sau de familie.

Garantarea securității datelor personale împotriva accesului neautorizat reprezintă, în termenii Convenției, obligația pozitivă de a apăra respectarea vieții private a persoanei, prin intermediul unui sistem de reguli și garanții de protecție a datelor.

Problema de principiu dacă datele biometrice pot sau nu pot fi păstrate în lumina articolului 8 din cartă și art. 16 din T.F.U.E privește în egală măsură problema dacă regulamentul CE 2019/1157 îndeplinește cerințele de protecție a datelor cu caracter personal care decurg din articolul 8 din cartă.

Dacă regulamentul a instituit o măsură în îmbunătățirea schimbului de informații în cadrul combaterii terorismului și consolidarea frontierelor externe, tot acestuia îi revine obligația de a proteja și garanta caracterul confidențial al informațiilor biometrice prelucrate, prin același instrument, respectiv prin regulament. Nu este permis ca, protejând dreptul la o prelucrare ulterioară a datelor biometrice prin păstrarea acestora, regulamentul să se limiteze la a oferi ca justificare referirea generală la prevederile dreptului intern și european, fără nicio distincție.

Complementaritatea și proporționalitatea este astfel încălcată în relația dintre cele două drepturi – dreptul la o prelucrare ulterioară și dreptul la protecția datelor personale biometrice, primului acordându-i-se o prevalență nejustificată.

Nu se păstrează un just echilibru între interesele concurente, anume: interesul privind securitatea documentelor de călătorie, în special legate de terorism și criminalitatea transfrontalieră și interesul persoanei de a-i fi protejată viața intimă, familială și privată.

Prin faptul că impune păstrarea datelor biometrice și prin faptul că permite în mod nejustificat prelucrarea ulterioară a acestora, regulamentul derogă de la regimul de protecție al dreptului la respectarea vieții private și constituie per se o ingerință în drepturile garantate de articolul 8 din cartă.

Ingerința în drepturile fundamentale consacrate la articolele 16 din T.F.U.E și 8 din cartă cauzată de regulament este de o mare amploare și trebuie considerată ca fiind deosebit de gravă în condițiile în care dreptul intern și dreptul Uniunii sunt într-o continuă schimbare.

Conform articolului 52 alineatul (1) din cartă, orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților consacrate de aceasta trebuie să fie prevăzută de lege, să respecte substanța lor și, prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri privind aceste drepturi și libertăți numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți.

În ceea ce privește problema dacă ingerința menționată răspunde unui obiectiv de interes general, trebuie arătat că excepția de la ștergerea datelor biometrice nu are nicio legătură cu obiectivul general al consolidării securității actelor de identitate și combaterea fraudării acestora, ci se referă la orice alte prelucrări decât cele legate de producerea cărților de identitate. Din acest punct de vedere, excepția este instituită fără niciun fel de justificare.

În această privință, trebuie amintit că principiul proporționalității impune, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, ca actele instituțiilor Uniunii să fie de natură să atingă obiectivele legitime urmărite de reglementarea în cauză și să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru realizarea acestor obiective (a se vedea în acest sens Hotărârea Afton Chemical, C‑343/09, EU:C:2010:419, punctul 45, Hotărârea Volker und Markus Schecke și Eifert, EU:C:2010:662, punctul 74, Hotărârea Nelson și alții, C‑581/10 și C‑629/10, EU:C:2012:657, punctul 71, Hotărârea Sky Österreich, C‑283/11, EU:C:2013:28, punctul 50, precum și Hotărârea Schaible, C‑101/12, EU:C:2013:661, punctul 29).

Cum s-a arătat și în jurisprudența europeană, dreptul Uniunii trebuie să prevadă norme clare și precise care să reglementeze conținutul și aplicarea unei asemena măsuri și să impună o serie de cerințe minime astfel încât persoanele ale căror date au fost păstrate să dispună de garanții suficiente care să permită protejarea în mod eficient a datelor lor cu caracter personal împotriva riscurilor de abuz, precum și împotriva oricărui acces și a oricărei utilizări ilicite a acestor date (a se vedea prin analogie, în ceea ce privește articolul 8 din CEDO, Hotărârea Curții CEDO din 1 iulie 2008, Liberty și alții împotriva Regatului Unit, nr. 58243/00, § 62 și 63, Hotărârea Rotaru împotriva României, citată anterior, § 57-59, precum și Hotărârea S și Marper împotriva Regatului Unit, citată anterior, § 99).

În ceea ce privește problema dacă ingerința cauzată de Directiva 2006/24 este limitată la strictul necesar, acest regulament acoperă toți cetățenii europeni care își exercită dreptul de circulație, precum și membrii familiilor acestora, care dețin cărți de identitate și permise de ședere. Regulamentul conține, așadar, o ingerință în drepturile fundamentale ale majorității populației europene, fără a face vreo diferențiere, limitare sau excepție în funcție de obiectivul care ar impune prelucrarea ulterioară.

Regulamentul se aplică chiar și acelor persoane în privința cărora nu există niciun indiciu de natură să sugereze că comportamentul lor poate avea o legătură, chiar indirectă sau îndepărtată, cu terorismul sau fraudarea identității.

Pe de altă parte, deși urmărește să contribuie la combaterea terorismului sau fraudării identității, regulamentul nu impune existența unei relații între datele a căror păstrare este prevăzută și o amenințare pentru siguranța publică și în special aceasta nu se limitează la păstrarea fie a unor date aferente unei perioade temporale și/sau unei zone geografice determinate și/sau unui cerc de persoane determinate care ar putea fi implicate, într‑un mod sau altul, în săvârșirea unei unor asemenea fapte, fie a unor date referitoare la persoane care ar putea contribui, pentru alte motive, prin păstrarea datelor lor, la prevenirea, la detectarea sau la urmărirea penală a terorismului sau furtului de identitate.

În plus, în ceea ce privește utilizarea ulterioară a a datelor biometrice, regulamentul nu conține condiții materiale și procedurale aferente prin care utilizarea ulterioară a datelor în cauză să fie restricționate în mod strict la anumite scopuri.

În special, regulamentul nu prevede niciun criteriu obiectiv care să permită limitarea numărului de persoane ce dispun de autorizația de acces și de utilizare ulterioară a datelor păstrate la strictul necesar în lumina unui anumit obiectiv. Mai ales, nu s‑a prevăzut nici o obligație precisă a statelor membre privind stabilirea unor astfel de limitări.

În ceea ce privește durata de păstrare a datelor, regulamentul nu prevede nicio limitare care să răspundă cerinței de a se rezuma la strictul necesar.

În aceeași ordine de idei, considerentul de la punctul (33) și alineatul 6 al articolului 3 din Regulament privind necesitatea ca statele membre să schimbe între ele informațiile care sunt necesare pentru a avea acces la informațiile conținute pe suportul de stocare securizat este astfel formulat încât nu există nicio limitare cu privire la caracterul acestor informații și exercitarea dreptului de acces.

În afara argumentului potrivit căruia regulamentul nu prevede norme clare și precise care reglementează întinderea ingerinței în drepturile fundamentale consacrate la articolul 8 din cartă prin instituirea excepției susmenționate, preluarea obligatorie a cel puțin imaginii faciale a solicitanților cărților de identitate și păstrarea acesteia pe suportul de stocare prevăzut la art. 3 al. 5 din regulament este excesivă raportat la obiectivul de asigurare a securității actelor de identificare.

Prin adoptarea regulamentului, legiuitorul Uniunii a depășit limitele impuse de respectarea principiului proporționalității în lumina articolelor 16 din Tratatul pentru Funcționarea Uniunii Europene și 8 din cartă.

Nu în ultimul rând, obligația ștergerii datelor biometrice constând în imagine facială și/sau amprente digitale reglementată în dispoziții cu caracter primar  care se bucură de forța juridică a unui regulament european este în mod impropriu restructurată/reconfigurată prin intermediul unei excepții obiect al unei trimiteri la normele generale europene și naționale privind prelucrarea datelor personale,   ceea ce este de neconceput. Ar rezulta că limitele unei ingerințe etatice prevăzute de un regulament cu aplicare specifică sunt fixate printr-un regulament cu aplicabilitate generală.

Prin urmare, revine legiuitorului european obligația de a reglementa garanțiile asociate dreptului la viață intimă, familială și privată. Această obligație trebuie să se materializeze prin regulament, în sens de instrumentum. În centrul acestor garanții legale trebuie să se regăsească consimțământul solicitantului și prevederea unei alternative adecvate pentru persoanele care din motive de securitate personală și în exercitarea convingerilor personale și religioase se opun digitalizării elementelor identității fizice.

În cele ce urmează arătăm modul în care este afectată libertatea noastră de gândire prin digitalizarea elementelor de identitate fizică și asigurarea mobilității persoanei în planul societății informaționale prin crearea unui suport de stocare portabil a cărui prezentare este obligatorie.

Actul de identitate electronic presupune cu necesitate atribuirea către solicitant a unuia sau a mai multor secvențe de date digitalizate prin care acesta este identificat în mod unic, atât printr-un număr, cât și prin imagine facială sau/și amprente.

Astfel, se instituie un principiu cu caracter de axiomă potrivit căruia persoana nu poate fi identificată în mod cert  în societate și în relațiile cu autoritățile publice decât în condițiile în care o versiune electronică a sa creată în prealabil acționează în mod concomitent în planul societății informaționale. Societatea reală și societatea informațională sunt și trebuie să rămână complementare, fără ca societății informaționale să i se acorde prevalență prin intervenția instituțiilor europene și statelor membre. Conceptul potrivit căruia mediul virtual este mai sigur decât realitatea obiectivă iar versiunile electronice ale persoanelor sunt mai de încredere decât persoanele însele este de neacceptat. Totodată, principiul potrivit cărui erorile umane sunt posibile, însă erorile tehnologice sunt excluse este foarte periculos și erodează fundamental încrederea în valoarea activităților umane indiferent de modul acestora de manifestare.

Alte drepturi care sunt afectate când persoana este obligată să aleagă între a își da sau nu acordul la prelucrarea datelor sale personale electronice sunt prezentate în secțiunea 5.3 a Raportului Comisiei pentru drepturile Omului din Australia adresat Comisiei mixte parlamentare pentru informații și securitate din 28.03.2018 privind riscurile biometriei, acestea fiind: libertatea de circulație, dreptul de a nu fi discriminat, dreptul la un proces echitabil. De exemplu, o persoană poate fi nevoită să renunțe la libertatea de circulație, la păstrarea unui loc de muncă sau la urmarea unui tratament medical în străinătate dacă nu dorește să fie identificată printr-o secvență de date electronice.

Asociația Pentru Libertatea Românilor
prin Președinte Profesor Nicolae Livadă

Organizații care susțin prezentul memoriu :

Asociația PRO CONSUMATORI
Federația Organizațiilor Ortodoxe Pro-Vita din România
Asociația Medicală Concordia
Asociația Creștin Ortodoxă Mama Olga
Fundația Pentru Oameni
Asociația Cele Cinci Puncte Cardinale
Asociația Europa Veche
Asociația Bucovina Profundă
Fundația Sfinții Martiri Brâncoveni-Suceava
Asociația „Prietenii Sf. Efrem cel Nou”
Fundația Justin Pârvu
Mănăstirea Paltin Petru-Vodă
Asociația Simplu
Asociația Străjerii Ortodoxiei
Fundația Sfinții Martiri Brâncoveni-Constanța
Liga Părinților pentru Educație
Asociația Civic Media
Asociația Sfinții Mărturisitori din închisori-Bucovina
(Dacă doriți să vă alăturați ONG-urilor semnatare prezentului memoriu vă rugăm să ne trimiteți acordul dvs. însoțit de numele organizației pe adresa [email protected])