Să fie doar un zvon? Se desființează IICCMER (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului), se întreabă Radu Preda directorul institutului.
După desfiinţarea „Institutului revoluţiei Romane din Decembrie 1989” a început să circule informaţia ca Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului (I.I.C.C.M.E.R.) ar fi următorul pe listă. Informaţiile au încetat să fi un simplu zvon speculativ astăzi când Teologul clujean Radu Preda a postat astăzi pe Facebook o postare în acest sens:
„Circulă zvonul că Guvernul ar dori, la presiunea Cotroceniului, să desființeze IICCMER. Cu un buget minimal, raportat la alte instituții, având rezultate reale în devoalarea crimelor comunismului, o asemenea decizie nu poate fi motivată, ipocrit, de lipsa banilor. Ea ar fi motivată doar de lipsa empatiei față de istoria recentă. Sper, alături de colegii mei, să nu se întâmple acest lucru. Dacă se va întâmpla, totuși, atunci vom fi, trei decenii de la căderea simbolică a comunismului, la ora adevărului: securitatea pe stil nou va învinge, așa cum a făcut-o și în economie, în politică sau în alte “sectoare”. Victimele comunismului vor fi abandonate în efuziunea măririi indemnizațiilor și speciilor speciale. Ce ţară tristă și lipsită de demnitate! Doar Dumnezeu ne mai păzește…”, a scris Radu Preda pe FaceBook
O informaţie pe surse şocantă!
O informaţie pe surse spune că ar exista un plan „ocult” ca toate institutele importante de cercetare a istoriei recente din Bucureşti care se ocupa de comunism, exil, totalitarism, revoluţie să fie concentrate într-un singur institut. Acest mega institut ar urma să fie subordonat fie Guvernului, fie facultăţii de Ştiinţe Politice sau Istorie după cum Institutul Cultural Român este subordonat senatului. O altă variantă ar fi ca toate aceste institute să fie transferate la Academia Romana fie la Institutul Iorga acestea fiind instituţii care deţin patrimoniu şi spaţiul adecvat desfăşurării activităților specifice.
Planul dacă este adevărat e catastrofal, fiecare instituţie operează pe o felie, deţine o arhivă şi o bibliotecă în acest sens. Fiecare institut are o echipă de cercetători specializaţi pe felia lor. Astfel Institutul Revoluţiei ar fi trebuit să studieze ce s-a întâmplat în decembrie 89, IICCMER investighează crimele comunismului, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, totalitarismul în ansamblu, Institutul Iorga istoria în general şamd.
Ideea dacă ar fi reală ar fi mai proastă decât ideea guvernului PSD să reunească Muzeul Taranului cu Muzeul Satului. Iar ideea să le desfiinţeze pur şi simplu ar fi o ticăloşie fără margine.
ICCMER?
ICCMER a fost înființat în 2005, cu scopul principal de a investiga și identifică abuzurile și crimele făcute pe durata dictaturii bolşevice din România. Institutul când ajunge la nişte concluzii are atribuţia de a sesizarea organelor îndreptățite să ia măsuri, de-asemenea conserva memora crimelor totalitarismului comunist de la noi și din lume şi a exilului românesc. În ultimul timp Institutul a făcut o serie de investigaţii spectaculoase privind soarta luptătorilor din rezistenţă armată anticomunistă. Se spune că institutul ar fi căzut în dizgraţie în 2015 când conducerea să s-a exprimat categoric împotriva legii 217 poreclita la acea dată şi legea „anti-legionara”.
Cum au trecut Sfintele sărbători,
Se fac bagaje, lacrimi se ascund
De fete despărțite de feciori,
De copilași ce rămân iar plângând.
Se plânge-n porți, se suferă-n tăcere,
Se numără din nou şi luni şi ani…
Că-şi iau cei dragi la revedere
Şi pleacă-n alte țări, să facă bani !
Rămân acas’ bătrâni fără putere,
Bolnavi cu sufletul, neâmpăcați,
Că-şi pierd copiii, cea mai mare-avere
Şi suferă, de parcă-s condamnați !
Se-împrăștie românii-n țări străine,
Se rup familii în bucăți….
Când țara noastră lor le aparține
Şi-n ea au loc românii nostri toți !
Se plânge pe la vama țării noastre
Şi prin aeroporturi şi prin gări…
Rămân copii plângând pe la ferestre
Şi mame care plâng prin depărtări…
Ne trece astăzi granița zacusca
Şi porcu-nghesuit…pus la borcan,
Ascunsă-n geamantan, trece şi țuica…
Să le ajungă cate-o gură, peste an.
Ne trec şi micii şi sarmale-nghețate,
Şi moarea pusă-n sticle, din butoi,
Se duc românii-n țări îndepărtate…
Şi duc ce au mai bun de pe la noi !
Ne trece granița şi ceapa şi slănina,
Căci toate-acestea le alină dorul
Şi nimeni nu-şi asumă vina…
De ce ne pleacă-n alte țări poporul ?
De ce mănâncă pâinea-n altă țară,
De ce nu le tihneşte-o bucătură ?
Şi trebe’ să slujească pe afară,
Că-n țara lor e mare-ncrengătură !
Se duc din țară oameni de valoare,
La care le vom duce dorul…
Şi fenomenul ăsta ia amploare,
Dar nimeni nu schimbă „decorul” !
Câți ani mai trebuie să treacă,
Să ne putem găsi în țară rostul ?
Să nu mai suferim că ai noștrii pleacă
Şi-n alte țări îşi află adăpostul… !
Românilor, vă-ndemn să ne rugăm
Şi să plecăm genunchii pentru țară,
Prin rugăciune, țara s-o salvăm,
Să nu lăsăm ca neamul să dispara!
( autor necunoscut)