2. „Familia este asemenea unei trăsuri trasă de amândoi”. Pilda unei familii cu 9 copii din Rusia (2)

Mama, Eugenia

La începutul vieții noastre duhovnicești știam foarte puține despre această cale. Am mers însă la mănăstirea Optina, în timpul Săptămânii Luminate, împreună cu un grup de prieteni și acolo l-am cunoscut pe părintele Ilie. Apoi, în 1997 soțul meu și cu mine l-am întâlnit pe preotul Alexandru Turikov, care a devenit duhovnicul nostru, care ne-a ajutat să ne integrăm în comunitatea bisericii și tot el a fost cel care ne-a îndemnat sa avem mulți copii. Cu rugăciunile lor familia noastră a reușit să depășească greutățile prin care a trecut.

Inițial am fost diagnosticată greșit cu infertilitate, iar nașterea primului nostru copil a fost o adevărată minune. Medicii au încercat mereu să mă convingă sa fac avort întrucât unul dintre copii risca să se nască cu hidrocefalie iar altul cu sindromul Down. Am refuzat de fiecare dată să fac avort și de fiecare dată am născut copii sănătoși. După ce am născut cel de-al cincilea copil am mers la părintele Ilie de la Optina și l-am întrebat: «Câți copii voi avea? » iar el, după ce a tăcut o vreme, a zis: «Opt vor fi de ajuns». După ce am dus și cea de-a opta sarcină la termen, cu mare dificultate însă, am mers din nou la Optina iar bătrânul mi-a spus: «Nu e bine să mai aveți copii»

Într-adevăr, ceva timp mai târziu, la 46 de ani, am fost diagnosticată cu cancer de col uterin. Atunci când l-am sunat pe soțul meu și i-am spus că am cancer, acesta mi-a răspuns: «Te iubesc, nu te voi abandona. Sunt alături de tine»

Operația nu-și avea rostul întrucât metastazele erau răspândite prin tot corpul, dar am făcut chimioterapie. Aproape toți cei cu care făceam ședințele de chimioterapie au murit, în decurs de trei ani, doar starea mea s-a ameliorat. Părintele Ilie spune că însănătoșirea mea a fost posibilă prin rugăciunile și lacrimile  copiilor mei. El s-a rugat pentru mine alături de fii mei și le-a spus acestora:«Crucea mamei voastre este un cadou de la Dumnezeu». Într-adevăr, pe măsura ce boala îmi slăbea din ce în ce mai mult trupul, eu mă simțeam din ce mai bogată duhovnicește. Am înțeles atunci că viața noastră e atât de scurtă încât este fără sens să ne certăm pentru tot felul de fleacuri, trebuie doar să ne iubim unul pe celălalt. Este necesar să discernem între greșelile pe care cineva le face intenționat și cele pe care le face din slăbiciune. Dacă reușim să facem această distincție vom reuși și să nu declanșăm conflicte.

Boala mea, deși a împovărat toți membrii familiei, a reușit însă să responsabilizeze copii și să-i determine să conștientizeze că mama lor ar putea muri. Deviza „totul pentru copii” este în regulă, dar asta nu implică ca mamele să-și neglijeze propria lor sănătate. Trebuie sa mergi periodic la medic pentru controale de rutină și să te odihnești deoarece numai păstrându-ți sănătatea vei putea avea grijă de copii tăi. Deși mama mea a fost foarte îngrijorată de numărul mare de copii pe care îi aduc pe lume, într-una din zile, atunci când a văzut un cerșetor ținându-și copii de mână, pe stradă, a înțeles că starea financiară a familiei noastre este decentă. Și, într-adevăr, casa noastră actuală este mai mare și mai spațioasă decât am crezut vreodată noi.

Copii noștrii au învățat cu toții la internatul ortodox „Pleskovo” din apropierea Moscovei. Aici, cei mai mulți copii au câte cinci, șase sau opt frați, și sunt foarte puțini cei care au unul sau niciun frate. În acest fel se formează o comunitate incredibilă, o familie și mai numeroasă!

traducere de Nușca