În Polonia, unde a devenit tot mai irelevant în ultimii ani, Adam Michnick este aliatul comuniștilor încă de la Masa Rotundă din ’89. Aliat al comuniștilor, la propriu. Cel mai șocant caz este legat de atitudinea lui față de Wojciech Jaruzelski, prim ministru în Polonia comunistă, cunoscut în toată lumea pentru reprimarea sângeroasă a mișcării Solidaritatea și pentru institutirea Legii Marțiale în 1981. Pe Jaruzelski, Michnik l-a declarat „om de onoare” în 2001 și l-a apărat în toți acești ani de susținătorii ideii lustrației. „Om de onoare” l-a numit și pe generalul Czeslaw Kiszczak, ultimul șef al Securității comuniste.
Jaruzelski și Kiszczak sunt răspunzători direcți de toate crimele, brutalitățile și represiunile din timpul Legii Marțiale.
Adam Michnik, Czesław Kiszczak și Wojciech Jaruzelski, înaintea discuțiilor de la Masa Rotundă, 1989
Încă din 1989 un adversar hotărât al lustrației, Michnik l-a acuzat pe Gabriel Liiceanu, în 2011, că se comportă ca un procuror bolșevic pentru că a scris vestitul „Apel către lichele”. Același „legendar disident„, cum este numit în presa românească cu ocazia vizitei lui de la Timișoara, îi acuza de „mentalitate bolșevică” pe foștii lui colegi din Solidaritatea, e vorba de aripa conservatoare, de dreapta, a mișcării anticomuniste, acum la putere în Polonia prin PiS.
FRANCE – APRIL 22: Jaruzelski and Michnik at French TV show ‘La Marche du Siecle’ in Paris, France on April 22, 1992
Cel care detectează cu atâta ușurință mentalități bolșevice printre anticomuniști devine relativizant și se pierde în 50.000 de nuanțe de roșu când vine vorba de cei care au fost în mod oficial bolșevici. Jaruzelki și Kiszczak nu sunt singurii.
Procuror bolșevic, în cel mai strict sens al cuvântului, a fost fratele lui Adam Michnik, Stefan Michnik, pe numele căruia a fost emis la începutul acestei luni un mandat de arestare european, pentru crime împotriva umanității. Stefan Michnick a ocupat funcția de judecător al Curții Districtului Militar de la Varșovia în perioada stalinistă, iar din 1969 locuiește în Suedia. Acesta e cercetat pentru infracțiuni care constituie crime împotriva umanității, conform IPN, Inistitutului Memoriei Naționale, fiind vorba de pedepse cu moartea și închisoarea date de acesta opozanților regimului comunist care era instalat pe atunci în Polonia de ocupația sovietică. Crimele pentru care e cercetat au fost săvârșite în anii 1952-1953 la Varșovia. „Când a pronunțat sentințe, a fost în primul rând motivat de premize ideologice, urmărind eliminarea fizică a persoanelor percepute de fostele autorități drept opozanți politici”, scrie IPN.
Stefan Michnik, among others, presided over a body of judges of the Military District Court in Warsaw, which in 5 January 1953 passed a death sentence on the activist of the independence organization „Kraj”. Moreover, as the chairman of the formation of the Military District Court in Warsaw, on 3 March 1953 he handed down a death penalty to a courier of the Second Corps of General Władysław Anders. On 24 April 1953, judge Stefan Michnik gave a death penalty to a person accused of participation in the Union of Armed Struggle, Home Army and the „Freedom and Independence” Association. In fact, fulfilling professional military service during the Second Republic of Poland and formations, which were their continuation during the Second World War, led judge Stefan Michnik to pass a death sentence of 19 November 1951 to a Major of the Army Reserve on the grounds of his attempting to overthrow the system, scrie IPN.
Luat la întrebări despre apropierea lui de Jaruzelski și despre fratele lui, Stefan, Adam Michnik răspunde extrem de agresiv și de vulgar. Vedeți aici (la final), și aici.
Generalul Jaruzelski trebuie privit mai nuantat. In tot anul 1980, si dupa aceea exista pericolul unei invazii rusesti a Poloniei, dupa manifestatiile Solidaritatii din luna august.
Au fost cateva zeci de victime, dar s-a evitat invaziaq sovietica, si a fost legitimata Solidaritatea ca forta politico-sindicala.
Jaruzelski a facut ca armata poloneza sa preia puterea de la partidsul comunist, fara sa conteste rolul conducator al acestuia. |A deschis coabitarea fortelor anticomuniste din Polonia, cu partidul comunist si cu URSS. In 1989 a predat puterea civililor, retragandu-se din viata politica, numai dupa ce a semnat un tratat cu Germania reunificata, care garanta statulul polonez al teritoriilor germane atribuite de urss Poloniei (Silezia, estul Germaniei, jamatate din Prusia orientala). Dupa ww2, in polonia a avut loc o purificare ettnica, peste 10 milioane de germani fiind alugati dincolo de granita de vest.
Represiunea lui Jaruzelski, a fost altceva decat Tien An Men.
Asa este! Pe de alta parte, afirmatia ca „Iliescu a salvat România” nu este explicata de Adam Michnik, dar trebuie privita in contextul in care am fost foarte apropape de a ne dezintegra, ca Iugoslavia, si a pierde Transilvania.
Marile proteste organizate de Solidaritatea, aveau loc la cateva luni de la invazia sovietica in Afganistn, invazie care in 10 ani de lupte a facut peste 1 milion de victime in randul populatiei locale. Prin urmare Brejnev care invadase Cehoslovacia in 1968 sub motivul de abatere de la ‘dogmele’ marxiste, avea ca optiune viabila o invazie a Poloniei.
Jaruzelski a reusit sa evite invazia ruseasaca si sa mentina in legalitate Solidaritatea pana in 1989.
Din nefericire, generalul Victor Atanasie Stanculesu nu a fost un Jaruzelski:
Pe 22 dec 1989 oar 13.00 a capitulat neconditionat ( pentru Romania) in fata gruparii iudeo-kominterniste Brucan-Iliescu-Roman, moment in care a inceput distrugerea Romaniei. Sa nu uitam depre tratatul dezastros cu URSS semnat de Iliescu in 1990.
Iata niste marturii interesante dintr-un articol EVZ din 26 februarie 2019, care a fost sters de „sistem”, dar nu l-au putut sterge din arhiva cache (dobitocii sistemului mai au nevoie de ceva neuroni ca sa-si dea seama cat sunt de dobitoci).
Petre Roman recunoaște cum a ajuns prim-ministru: „M-a propus Iliescu, cred că la inițiativa lui Silviu Brucan”. Zice că Brucan nu-l știa, dar îl cunoscuse bine pe taică-său, Valter Roman.
„Când Ion Iliescu m-a propus, Mircea Dinescu a întrebat: «Da’ cine-i ăsta?». Gelu Voican și câțiva «baricadiști» l-au lămurit și a fost de acord. Eu l-am vrut pe Andrei Pleșu la Cultură, care l-a propus pe Mihai Șora la Învățământ.
„În acel moment, ministrul Apărării era Victor Stănculescu, care era și el acolo. Dar Ion Iliescu l-a vrut pe Militaru. Nu s-a opus nimeni.”
http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:https://evz.ro/petre-roman-ion-iliescu-guvern-1990-mineriada-5.html
Majoritatea celor din guvernul Roman erau recrutati pe baza de apartenenta la KGB si/sau miscarea sionista.
Un comentariu mai interesant decat articolul in sine, care pare scris de cineva care nu prea cunoaste istoria Poloniei.
Comuniștii se simt puternici deoarece deja s-a născut tatăl lor :antihristul!
Cei care trec de ww3, da!