În timp ce în opinia publică continuă disputele din jurul proiectului Muzeul Holocaustului, considerat prioritate zero de Guvern, Primăria Capitalei și chiar Președinția României, o fundaţie din Bucureşti se lupta pentru un cu totul alt muzeu.
Fundația Ion Gavrilă Ogoranu lucrează de mai mulţi ani la un proiect considerat absolut necesar pentru educația tinerelor generații şi pentru împăcarea societății românești cu propriul său trecut. Este vorba de Muzeul Rezistenței, care nu se află pe agenda autorităților nici măcar astăzi, la 30 de ani de la Revoluția din 1989.
România este țara cu cea mai amplă și îndelungată rezistență armată anticomunistă din fostul lagăr comunist. Pentru români, războiul nu s-a terminat la 9 mai 1945, în fapt pentru noi coşmarul era abia la început. Ani la rând, decenii chiar, a continuat un război surd, asimetric, dar cu nimic mai puțin sângeros și generator de suferință. Rezistenţa a continuat în munţii cu arma în mână, în lagăre şi închisori unde a fost refuzată constant reeducarea bolşevică, de-asemenea în exil unde s-au publicat contitati uriaşe de materiale s-au ţinut conferinţe şi diverse manifestări.
Ciuma Rosie
Începând cu invadarea țării de către armatele sovietice, în 1944, și până în 1962 când a fost anihilat ultimul grup de gherilă din munți, mii de români au ales calea rezistenței armate împotriva ocupantului și a regimului comunist instaurat prin forță și teroare. Organizându-se în grupe de partizani înarmați, care au împânzit lanțul carpatic din Maramureș și Apuseni, până în Făgăraș și Munții Olteniei, dar chiar și în Dobrogea, luptătorii au ţinut vie conştiinţa naţională. Zeci de mii de oameni din localitățile zonelor respective au constituit în acei ani ample rețele clandestine de suport al grupărilor înarmate. România a fost una din cele trei țări comuniste în care aviația americană a parașutat agenți insurgenți pentru impulsionarea activităților de rezistență.
Represiunea a fost pe măsură. Sute de mii de arestați, zeci de mii de condamnări la închisoare și mii de oameni executați, foarte adesea sumar, de Securitate.
În capitala României găsim cele mai ciudate muzee şi expoziţii, de curând Arcul de Triunf, simbolul victoriei României în primul război mondial a fost desacralizat de o expoziţie obscenă în care sunt profanate imagini creştine. Pentru un muzeu legat de represiunea bolşevică, nu s-a găsit spaţiu în ultimi 30 de ani
Singurele inițiative memoriale și muzeale dedicate acestei teme, precum Memorialul de la Sighet, realizat de Academia Civică sau impresionantul memorial de la Aiud, ctitorit de foștii deținuți politici, aparțin societății civile și se află la distanțe uriașe față de capitală.
La câțiva km de București, cea mai cruntă închisoare din fostul lagăr comunist, Fortul 13 Jilava, se deteriorează iremediabil, pe zi ce trece, în fața neclintitei indiferențe a Ministerului Culturii. Toate inițiativele legislative ale unor anticomuniști (precum proiectul de lege al deputatului Dan Cristian Popescu, care propunea înființarea Muzeului Totalitarismului la Jilavă), au fost respinse de Parlament.
Nu este loc pentru Anti-Comunism si Muzeul lor
În schimb, același Parlament adopta pe șest un proiect de lege pentru înființarea unui muzeu al comunismului nicăieri altundeva decât în ctitoria ceaușistă numită azi Casă Poporului. Astfel au reuşind să stârnească protestul organizațiilor foștilor deținuți politici, care nu fuseseră consultați. Se presupune procedând în acest mod se doreşte „îngroparea” definitivă a proiectului unui muzeu dedicat represiunii şi rezistenţei în comunism. „Muzeul” ar urma să primească o sală cu câteva vitrine într-o clădire pe care nu o vizitează aproape nimeni care nu are treabă acolo.
În fata dezinteresului general manifestat de toate autorităţile publice fata de acest proiect Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu propune adăpostirea, într-o primă formulă, a acestui demers muzeal, în chiar sediul Fundației Ion Gavrilă Ogoranu. Situată în București, la patru stații STB de Piața Unirii și două stații de Eroii Revoluției, clădirea cuprinzând demisol, parter și două etaje. Acesta a fost construită din donaţii strict private între 1999-2000 pe terenul primit de un fost deținut politici. La ridicarea imobilului au muncit în sistem de voluntariat inclusiv foști deținuți politici și mai tinerii lor discipoli. Este singura iniţiativa de acest gen cunoscută după 1990, când un grup de cetăţeni şi-au construit singuri un sediul unde urmau să deruleze în anii următori diverse iniţiative civice şi politice.
Fundaţia Ogoranu este una din puţine fundaţi din România care nu a lucrat cu „statul”, nu a primit ajutoare de la Guvern sau primarii, nici fonduri de la corporaţii şi nu a accesat finanţări europene. Aproape întreaga activitate a fost susţinută din donaţii din ţară şi exil de la familiile foştilor deţinuţi politici şi simpatizanţii acestora.
Inițiativa Muzeul Rezistentei
Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu doreşte să pună la dispoziţie o parte generoasă a sediului sau, care va adăposti proiectul muzeal. Până la dotarea acestui spațiu la parametrii conservării și expunerii în condiții adecvate, suntem nevoiți să expunem doar o parte dintre obiecte și documente într-un spațiu mai mic, care întrunește aceste condiții. Acesta constituie practic expoziția-pilot, unde mărturiile pot fi văzute, și în jurul căruia Fundaţia Ogoranu va dezvolta în perioada următoare muzeul propriu-zis.
Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu a strâns ca urmare a domeniilor făcute de foşti deţinuţi politici sau de familiile acestora numeroase obiecte, documente, cărţi, ziare ce au legătură directă cu fenomenul rezistenţei. Totodată a şi achiziţionat de la diverşi colecţionari obiecte inedite chiar unicat din perioada comunistă şi carea au legătură cu fenomenul penitenciarelor.
Printre obiectele inedite expuse găsim obiecte făcute din os, lemn, săpun de foşti deţinuţii în timpul detenţiei. Întregul inventar de detenţie se găseşte şi el expus: zeghe, cătuşe de mâini, lanţuri de picior, hublou de uşa de penitenciar, bastoane de gardian. Tot ce s-a întâmplat în acei ani întunecaţi trebuie cunoscut de toţi romanii.
Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu ne transmite:
Dorim să antrenăm în realizarea acestui proiect segmente semnificative ale societății civile interesate de perpetuarea Memoriei și a istoriei recente, de altfel supuse în ultimii ani unei colosale presiuni de ordin ideologic în vederea amputării și falsificării sale. Sperăm că în demersul nostru vom primi sprijinul tuturor celor care consideră definitoriu rolul Memoriei în păstrarea identității naționale și în construirea unei societăți întemeiată pe valori autentice.
Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu: Cei ce doresc să susțină proiectul Muzeului Rezistenței, o pot face contribuind în contul IBAN: RO48RNCB0090120742810001, BCR – Sucursala Lipscani, beneficiar – Fundația Ion Gavrilă Ogoranu, CIF 28081579, cu mențiunea “contribuție pentru Muzeul Rezistenței”. Pentru orice detalii: Tel 0722749249, e-mail: [email protected].
SURSE: