„Biserica paralelă” a pseudo-patriarhului Bartolomeu

Câte canoane au fost încălcate de Patriarhia Constantinopolului prin crearea unei ierarhii paralele în Ucraina.

Situația bisericească actuală din Ucraina, provocată de acțiunile Patriarhului Bartolomeu al Constantinopolului, pune întreaga Ortodoxie mondială în fața unei alegeri cruciale. O opțiune este de a accepta punctul de vedere al Constantinopolului și de a distruge din fundament sistemul de drept canonic care s-a dezvoltat pe fundalul înțelegerii apostolice a Bisericii. A doua – de a nu accepta acțiunile unilaterale ale Fanarului, păstrând fidelitate eclesiologiei ortodoxe.

În pofida faptului că Constantinopolul se poziționează ca păstrător al tradiției apostolice și garant al inviolabilității adevăratei teologii ortodoxe, acțiunile sale distrug modelul secular al Bisericii lui Hristos, cel mai important pas în această direcție fiind crearea unei ierarhii paralele în Ucraina.

Unitatea Bisericii lui Hristos ca principiu fundamental al eclesiologiei a fost realizată prin unitatea episcopatului. Într-un oraș – un singur episcop: acest decret al primului Sinod ecumenic, fixat în al 8-lea canon, a fost întotdeauna strict respectat, iar existența unei ierarhii paralele a fost considerată un semn al dezbinării.

Acest lucru se datorează faptului că unitatea episcopatului este indisolubil legată de unitatea Euharistiei și, prin urmare, de credința în Unul Domn Iisus Hristos.

Unicul episcop canonic legal a fost pentru comunitatea creștină locală șeful Adunării Euharistice. Din punctul de vedere al Bisericii, el nu este doar administrator sau predicator, el este un executant al Sfintelor Taine, cel prin ale cărui buze întreaga comunitate îi adresează lui Dumnezeu rugăciunile și prin care Dumnezeu răspunde la aceste rugăciuni. Prin urmare, prezența a doi Întâistătători, a doi episcopi cu drepturi egale într-o singură comunitate, presupune două Euharistii, două Trupuri și două Sfinte Vase, ceea ce duce inevitabil la recunoașterea a două Biserici și a doi „Hristoși”. Iar acest lucru contrazice credința creștină, rupe legătura interioară și dezbină comuniunea.

De aceea, din timpurile apostolice până în secolul XXI, principiul unității episcopatului a fost întotdeauna păstrat cu sfințenie și cu tărie în Ortodoxie.

În pofida faptului că Constantinopolul se poziționează ca păstrătorul tradiției apostolice, acțiunile sale distrug modelul milenar al Bisericii lui Hristos.

Dar în 2018 tronul patriarhal al Constantinopolului, care ocupă primul loc în dipticul Bisericilor Ortodoxe Locale egale, a întreprins o acțiune fără precedent.

Nu numai a făcut revizia evenimentele istorice de acum trei sute de ani. Nu numai a decis unilateral să schimbe limitele teritoriului de responsabilitate canonică, ceea ce este interzis de a 2-a regulă a Sinodului II ecumenic și de a 8-a regulă a Sinodului III ecumenic. Nu numai că a anulat unilateral rezultatele actelor judiciare ale Sinodului episcopilor, a cărui corectitudine a recunoscut-o el însuși. Nu numai că a luat în considerare adresarea schismaticilor care nu au recunoscut autoritatea canoanelor, ceea ce este interzis de a 4-a regulă a Sinodului din Antiohia. El nu numai că a acceptat în comunicare schismaticii în stare de interdicție, ceea ce este interzis prin Canonul 16 al sfinților apostoli. Nu numai că a recunoscut toate hirotonisirile și ordonanțele ilegale, ceea ce contrazice canonul 4 al celui de-al doilea Sinod ecumenic. Nu numai a acceptat clericii străini sub omoforul său fără o scrisoare de eliberare, ceea ce contrazice canonul 17 al celui de-al șaselea Sinod ecumenic. Nu numai a recunoscut hirotonisirea episcopală a persoanelor fără succesiune apostolică, ceea ce este în general de neconceput.

El a pus începutul unei ierarhii paralele.

Până în 2018 Constantinopolul, la fel ca toate Bisericile Ortodoxe, a recunoscut o singură Biserică canonică în Ucraina – Biserica Ortodoxă Ucraineană condusă de Mitropolitul Kievului Onufrie, a cărui alegere legitimă a fost confirmată de „Scrisorile de pace” ale tuturor Întâistătătorilot ortodocși, inclusiv de Patriarhul Constantinopolului.

Și iată că la 15 decembrie 2018, sub conducerea președintelui de atunci al Ucrainei și a legaților din Constantinopol, are loc așa-numitul „Sobor de unificare” care, pe baza unor acorduri ascunse, minciuni și manipulări murdare, creează de facto o structură bisericească paralelă, o ierarhie paralelă.

De atunci, din punctul de vedere al Constantinopolului, începe dedublarea personalității, schizofrenia canonică: în Ucraina există deja o structură canonică recunoscută cu arhierei, cler, mănăstiri, școli teologice și mireni. Dar, ca urmare a „Soborului”, apare o nouă structură.

Această stare de lucruri este complet contrară dreptului canonic și gândirii eclesiologice. Dar acest lucru nu deranjează Constantinopolul, iar legații săi legalizează schisma, acceptând toți schismaticii „en-gros” în rangul pe care îl dețin deja, fără a examina aspectele canonice ale hirotoniei lor. În plus, deși există Mitropolitul Kievului legitim și universal recunoscut, aceștia îl „aleg” în scaunul de la Kiev pe Epifanie Dumenko.

Constantinopolul a provocat schizofrenie canonică: Ucraina are deja o structură canonică recunoscută cu episcopi, cler, mănăstiri, școli teologice și mireni. Dar, ca urmare a „Soborului de unificare”, apare o nouă structură.

Acest act contrazice complet canonul 16 al Sinodului dublu (în Biserica Sfinților Apostoli), potrivit căruia este imposibil de ales și de numit un alt episcop la amvon în timp ce episcopul este viu și demn de rangul său.

Din momentul așa-numitului „Sobor de unificare” și până în prezent Preafericitul Mitropolit Onufrie al Kievului și al întregii Ucraine este episcopul legal al scaunului capitalei și Primatul Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Nu a fost condamnat, coborât în rang, caterisit. Demnitatea lui canonică este impecabilă și este recunoscută de întreaga Ortodoxie. În consecință, potrivit canoanelor, este imposibilă alegerea altui Mitropolit al Kievului.

Cu toate acestea, Fanarul a făcut acest pas, încălcând în mod grosolan canoanele. Și până și acest lucru se dovedește a fi insuficient: în structura nou creată rămâne un ierarh care încă poartă titlul „al Kievului” – „patriarhul” Filaret. Adică nu doi, ci trei episcopi recunoscuți de Constantinopol se regăsesc într-un singur oraș.

Dar chiar și acest lucru nu este suficient. La una din primele reuniuni „Sinoduli” BOaU formează încă o eparhie pentru parohiile din Kiev – Pereiaslav-Hmelnițka, oferind o parte din parohiile situate în capitală și împrejurimile sale sub omoforul fostului mitropolit Alexandr (Drabinko).

Acest lucru se întâmplă nu numai la Kiev. În aproape fiecare oraș există mai mulți „episcopi” ai Bisericii Ortodoxe a Ucrainei care poartă titluri asemănătoare sau chiar identice, granițele diecezelor cărora se suprapun reciproc, precum și episcopul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, a cărui demnitate canonică nu este contestată și este recunoscută de întreaga Ortodoxie. Iar fanarioții, numindu-se păstrători ai tradiției canonice, înghit în liniște această stare de fapt anticanonică flagrantă.

Analizând cauzele unor astfel de fenomene, trebuie să menționăm că marea majoritate a adepților activi ai BOaU au parcurs calea formării în schismă, prin urmare, conștiința lor eclesiologică nu este integră. Pentru ei, Biserica din „Stâlpul și Temelia Adevărului” (1 Tim. 3, 15), Mireasa Mielului (Efeseni 5, 25-27) și Trupul mistic al lui Hristos (1 Cor 12, 12-27) se transformă într-o instituție umană, o organizație laică. Și astfel de organizații, din punctul de vedere al ierarhiei schismatice, pot fi multe și pot concura între ele.

De aici și declarațiile teologice delirante despre „dușmănia Bisericii Ruse” și canonicitatea „trecerilor” de la o organizație bisericească la alta.

Fanariotii, numindu-se păstrători ai tradiției canonice, înghit în liniște această stare de fapt anticanonică flagrantă.

Pentru prima dată astfel de afirmații au răsunat de la arhimandritul Victor Bedi, care și-a justificat trecerea în BOAU prin faptul că pur și simplu a schimbat jurisdicția și nu se mai află în subordinea Bisericii sale chiriarhale. Pentru el, acest lucru a însemnat o schimbare de serviciu.

Ulterior, un astfel de model eretic de atitudini față de Biserică a fost preluat de structurile oficiale ale BOaU, iar „Sinodul” său a exclus unii ierarhi din rândul episcopilor fără a face un studiu canonic al acțiunilor lor și fără a-i caterisi.

O astfel de viziune a Bisericii a fost numită „eclesiologia lui Bedi” și continuă să se dezvolte activ în BOaU.

Iar tronul Constantinopolului, pentru a nu-și păta numele, este nevoit să privească în liniște atrocitățile creaturii sale, să se împace cu „dubla” ierarhie, împotmolindu-se în mlaștina dilemei canonice.

Iar calea de ieșire din această dilemă este foarte simplă – revocarea așa-numitului „Tomos” și revenirea la sistemul canonic consacrat, ceea ce va permite, în interiorul ortodoxiei ucrainene fără influența forțelor externe și a politicienilor angajați, să fie găsite modalități de depășire a crizei provocate de acțiunile nedibace și necanonice ale Patriarhului Bartolomeu.