Oferta lui Trump pentru Groenlanda coincide cu istoria expansionistă a SUA

Publicaţia The Wall Street Journal a relatat că preşedintele american Donald Trump a sugerat în discuţii private că ar fi interesat să achiziţioneze insula arctică. Liderul SUA a confirmat ulterior interesul actualei Administraţii de la Casa Albă pentru insula arctică, care face parte din Regatul danez.

Politicienii danezi au fost iritați. Mette Frederiksen, șefa Guvernului de la Copenhaga, a respins categoric ideea vânzării Groenlandei. Trump si-a amanat vizita programata in Danemarca, dar nu a renuntat la ideea de a deschide un consulat in Groenlanda. Trump a descris ”oferta” pentru Groenlanda ca o ”simplă afacere imobiliară”. Desigur, odată cu încălzirea climei, rezervele Groenlandei ar deveni ușor exploatabile, iar insula dintre America și Europa ar deveni un activ militar strategic mult mai important pentru SUA decât acum, când este deținută de aliatul NATO Danemarca.

Dincolo de toate acestea, ”oferta” Trump este considerată de mai toata presa internațională ca fiind absurdă. Însă este și  istoria SUA, la fel și cea a fostelor imperii, una absurdă?

”Pentru cei care au învățat istoria SUA după manualele din anii 1940 și 1950, ideea președintelui Donald Trump de a cumpăra Groenlanda se încadrează într-o venerabilă tradiție a expansionismului american”, scrie jurnalistul Pat Buchanan.

”Povestea începe cu marșul ofițerului colonial George Washington spre Fort Duquesne, în 1754, și cu înfrângerea zdrobitoare a Fortului Necessity, unde, potrivit mitului, a tras primul foc în ceea ce avea să devină războiul franco-indian.

După victoria britanică, Washington s-a dus acasă în Virginia, pentru ca în 1775 să fie chemat să conducă Armata Continentală în Războiul de Independență, încheiat șapte ani mai târziu cu victoria de la Yorktown.

Prin Tratatul de la Paris din 1783, americanii au obținut tot teritoriul de la Atlantic la Mississippi și de la granița cu Canada până la cea cu Florida.

Douăzeci de ani mai târziu, în 1803, președintele Thomas Jefferson și secretarul de Stat James Madison au profitat de oferta lui Napoleon și au cumpărat Louisiana contra a 15 milioane de dolari, extinzându-se de la New Orleans până la granița cu Canada, dar și mai le vest, dublând suprafața SUA.

În 1818, președintele James Monroe i-a ordonat lui Andrew Jackson, erou al bătăliei de la New Orleans în războiul din 1812, să se îndrepte spre sud, pentru a opri incursiunile indienilor seminole din Florida în Georgia.

Depășind ordinele, Jackson a intrat în Florida, i-a zdrobit pe indieni, a spânzurat doi ”spioni” britanici pe care i-a găsit aici, l-a îmbarcat pe guvernatorul spaniol și l-a trimis în Cuba, iar apoi s-a întors acasă, din nou erou, după ce aproape că a iscat un nou război cu britanicii.

Secretarul de Stat John Quincy Adams i-a înfruntat apoi pe spanioli. Dacă spaniolii nu puteau să-i  controleze pe indieni, americanii puteau să o faca, i-a spus Adams ambasadorului spaniol. Pentru a evita mai multe ”vizite” din partea generalului Jackson, cea mai bună soluție pentru Madrid a fost să cedeze această provincie Statelor Unite. Spania a capitulat. Florida era a noastră.

În 1835, sub conducerea lui Sam Houston, fostul locotenent al lui Jackson, coloniștii americani din provincia mexicană Texas au decis secesiunea. L-au obligat pe generalul Santa Anna să accepte independența unei noi republici, la San Jacinto. În ultimele zile de mandat din 1845, președintele John Tyler a alipit Texasul la Uniune, iar succesorul său, James Polk, a trimis o armată în Texas pentru a se asigura că frontiera SUA se va muta pe Rio Grande, mult mai la sud decât mexicanii susțineau că ar trebui să fie.

În razboiul ce a urmat între 1846 și 1848, armata SUA a invadat Mexicul și a intrat în capitala, unde Nicholas Trist, de la Departamentul de Stat, a negociat o pace prin care Mexicul ceda jumătate din țară – ceea ce a vea sa devina Sud-vestul american, plus California.

Președintele Ulysses S. Grant, un veteran al acelui război, l-a numit ”cel mai nedrept război”. Apoi, în 1853, Mexicul avea să cedeze contra cost o zonă de doua ori mai mare decât Massachusetts, Rhode Island și Connecticut luate la un loc. Această zonă avea saădevina parte din statele Arizona și New Mexico. Mexicanii au scos la vânzare și Baja California, pentru 10 milioane de dolari, însă Congresul a refuzat, spunând că acum aveam deja suficient teritoriu.

Când s-a încheiat Războiul Civil, secretarul de Stat William Seward – care a supraviețuit unei tentative de asasinat în noaptea in care a fost ucis Lincoln – a urmărit să cumpere Groenlanda și islanda, insulele St. Thomas și Republica Dominicană. Nu a reușit, însă a cumpărat Alaska de la Rusia pentru 7,2 milioane de dolari și a intrat în cărțile de istorie.

Astfel, de la încheierea mandatului lui John Adams, în doar 67 de ani, America și-a sporit teritoriul și a devenit a doua sau a treia țară din lume ca suprafață.

După războiul americano-spaniol din 1898, William McKinley urma să ne facă o putere imperială, anexând Puerto Rico, Hawaii, Guam și Filipine, ultima în urma unui război brutal cu 200.000 de victime filipineze.

Succesorul lui McKinley, Theodore Roosevelt, va pune la cale ruperea provinciei Panama de Columbia și achizitionarea de către America a Zonei Canalului. ”Am luat Panama”, se lăuda Roosevelt.

Opoziția lui Ronald Reagan față de transferul Zonei Canalului către Panama hotărât de Jimmy Carter avea să se dovedească cruciala pentru nominalizarea lui Reagan pentru Casa Albă, în 1980, și pentru victoria sa, zdrobindu-l pe Carter în 44 de state.  

Și Harry Truman a vrut să cumpere Groenlanda, iar în 1946 a oferit 100 de milioane de dolari în aur Danemarcei. Danezii au refuzat. Însă tot ei au fost cei care îi vândusera Insulele Virgine președintelui Wilson, în 1917.

Cum și-a extrins America teritoriul?

Prin revoluție, achiziții, invazii, anexări, război, furt și expulzarea francezilor, britanicilor, mexicanilor, amerindienilor nativi. Un record.

Diplomația lui Trump privind Groenlanda nu a fost la fel de abilă precum diplomația lui Seward când a cumpărat Alaska, însă atitudinea lui Trump nu este deloc diferita de cea a multor mari personalități din istoria noastră.

Trecând peste amânarea vizitei de stat la Copenhaga, chestiunea viitorului Groenlandei a fost doar amânată. Nu va dispărea.

Până la urmă, China, supeputerea ce vine din urmă, și-a exprimat și ea interesul pentru cea mai mare insulă, poziționată strategic între America și Europa, între Oceanul Arctic și Atlantic.

Cred că urmează vremuri interesante pentru danezi.”